4,773 matches
-
poezia, cu cât este mai "nouă", cu atâta exprimă mai puțin sufletul unui popor. Sufletul unui popor înseamnă mai ales sentimentele, ideile, concepțiile sale, și nu-l poate exprima decât poezia de sentiment și de concepție, în contra căreia se ridică teoreticienii poeziei "noi"1 . În al doilea rând, poezia "nouă" - care procede, toată, de la Baudelaire, poetul orășean al lucrurilor exclusiv și caracteristic orășenești - este o poezie orășenească. Iar viața orășenească este mai internațională decât restul vieții unui popor. AndréGide explică slăbiciunea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu alte cuvinte, pentru ce e natural ca poezia noastră "nouă" să fie, în bună parte, o anexă a celei franceze și să nu aibă nici o legătură cu literatura română - a cărei existență, dealtfel, și în chipul cel mai logic, teoreticienii "noi" o și neagă. Vom adăuga, repetând o considerație din articolul amintit, că pe când poezia "nouă" era nouă în Franța - acum vreo patruzeci de ani - foarte mulți reprezentanți ai ei erau străini veniți de aiurea - ceea ce ni se pare că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
există valori care depășesc cu mult scrierile unor autori consacrați. Aptitudinile înnăscute, talentul literar rezultat din combinarea pe un plan superior a acestora, au dus la crearea unor capodopere valabile prin secole, proces care iese din 35 parametrii stabiliți de teoreticienii fenomenului creativității. Creatorii respectivi nu aveau noțiunea recunoașterii publice deoarece practicau anonimatul, nu știau să scrie ori să citească, și totuși născoceau metafore și imagini artistice formidabile, adresându-se unui cerc comunitar restrâns, fără să beneficieze de mass-media. De altfel
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
a dovedit o tărie spiritual-sufletească de neegalat în peisajul moralității românești și s-a jertfit scrisului, renunțând la orice altceva. Concluzii: Ceea ce dorim să subliniem, în finalul acestui subcapitol, nu este faptul că negăm anumite rezultate ale cercetărilor unor renumiți teoreticieni ai domeniului creativității, ci că, așa cum sugerau André Vergez și Denis Huisman (36), creația artistică se vădește a fi impenetrabilă, deocamdată, având legități, fundamente și desfășurări care scapă, încă, unei înțelegeri raționale sau unei logici imbatabile, și că ceea ce poate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Lecturile aparent dezorganizate i-au permis creatorului să aleagă, în vederea consolidării viziunii sale despre viață, aspecte cât mai variate, similare unei experiențe multilaterale a existenței. Citind numai într-un domeniu preferențial, scriitorul poate gândi, cel mult, ca un istoric literar, teoretician, etc., sărăcinduși creația. La experiența livrescă trebuie să se adauge experiența propriu-zisă de viață, cunoașterea oamenilor, ceea ce constituie tot un proces de instruire. Cunoașterea limbilor străine joacă, de asemenea, un rol important în perfecționarea artistică a creatorului de literatură deoarece
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Prima proclamă inutilitatea unei analize metodice, atât pentru că genurile literare, cu întreaga lor sistematică, constituie o ficțiune - și o iluzie - cât și pentru că opera este o unitate indecompozabilă, accesibilă doar intuiției. Pe urmele lui Croce și ale impresioniștilor, mai mulți teoreticieni, printre care recent Gaétan Picon (L'écrivain et son ombre, Paris, 1953) restrâng rolul criticii la sugestia inefabilului, văzând în operă ün mister care trebuie repetat, ba chiar potențat, în conștiința cititorului. O a doua direcție critică ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
freudistă (Friedrich Clark Prescott, Herbert Read). Această enumerare, deși creionează toate direcțiile critice principale, este încă destul de arbitrară. Critica freudistă, de fapt psihoanalitică în sens larg, nu cuprinde unele texte ale lui G. Bachelard și ale altora, critica existențialistă include teoreticieni de formație și orientare foarte diferită, aleși nejustificat aproape numai dintre francezi, iar orientările lingvistică și formalist organică nu sunt prea bine delimitate. Formaliștii ruși au avut destul de puține preocupări lingvistice, teoretizând, poate primii sistemul operei, omogenitatea și structura ei
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
american (Tate, Ransom, Leavis, Wimsatt). Aceste rezerve nu intenționează o reașezare a direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească încadrarea propriilor lui principii critice într-o direcție pe care as numi-o structuralismul organic, care să înglobeze unii dintre teoreticienii risipiți în direcțiile "formalist organica" și "de orientare lingvistică". Această orientare, structuralistă, are ca fundament - comun - ideea de structură a operei literare, dar se diferențiază, la rândul ei, prin accepțiile concrete ale termenului și prin metodele de lucru rezultante la
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
cunoscut o "relansare" mondială abia în 1955 prin volumul lui Ehrlich prefațată chiar de Wellek 1, încât Todorov avea dreptate să-i caracterizeze pe manșeta ediției lui din 1965 prin cuvintele une révolution méconnue. Interesant este însă faptul că alți teoreticieni europeni au ajuns oarecum paralel la rezultate apropiate, ceea ce dovedește că s-a simțit pretutindeni, din motivele arătate mai sus, nevoia conceptului de structură în critica literară. In unele eseuri, T. S. Eliot ca și Ezra Pound, dezvolta (reluând sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
în aspectele lor tehnice, în capitolele din partea a IV-a), adică exact caracterul pe care Wellek și Warren îl au în vedere la analiza operei literare (!) ; în al doilea rând, același fapt devine nucleul atitudinii estetice fundamentale a celor doi teoreticieni: ei resping orice exclusivism în abordarea operei' de arta, arătând că aceasta conține suficiente elemente pentru numeroase abordări extrinsece, .fiecare fiind, de aceea, justificată parțial, și numai parțial, dar că funcția ei fundamentală este cea artistică, așa încât numai abordarea intrinsecă
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
ea în unele probleme estetice importante, oferind în același timp o metodă concretă pe bază structurală. Conceptul de structură nu este străin marxismului, dar el a fost elaborat la nivelul operei literare de Wellek și Warren ca și de alți teoreticieni nemarxiști și prezintă interes și pentru critica literară marxistă autentică, adică acea critică marxistă deschisă, suplă dar fermă, străină de orice dogmatism, mereu la curent cu cercetarea științifică mondială. Pe de altă parte însă, critica marxistă nu poate fi redusă
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
contractate cu alți termeni, putem studia fie o operă, fie un grup de opere, la scară națională sau internațională. Chiar dacă "teoria straturilor" este mai greu de aplicat la aceasta din urmă, principiile generale ale metodei sunt utile și cei doi teoreticieni au un merit important în deschiderea 20 unor căi noi în literatura comparată. Mai mult sugerate în capitolul al V-lea, aceste principii vor trebui luate în considerație, după părerea mea, în studiile de specialitate. Se cuvine, de asemenea, să
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
se referă, pentru stratul al doilea al poeziei, numai la cel gramatical (morfosintactic) și lexical, intenție vizibilă de altfel în conducerea discuției concrete, configurând stratul al treilea numai pe bază semantică. Rămâne însă de precizat și faptul că cei doi teoreticieni par a grupa în stil și stilistică numai aspecte ale operei relative la acest al doilea strat, deși 24 la p. 235, de exemplu, se generalizează oarecum, incluzându-se metaforele. De fapt, încă de la Marouzeau, s-a considerat că stilul
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Colecția ABC 24 Raymond Aron (19051983) a fost un sociolog, politolog și filozof francez, cunoscut și ca teoretician al relațiilor internaționale. A susținut cursuri la "Institut d'Etudes Politiques" și la "École Nationale d'Administration". A fost profesor la Sorbona (19551967) și director de studii la "École Pratique des Hautes Études", apoi la "École des Hautes Études en
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
vieți umane demnă de a fi aleasă. Liberalismul putea să fie pentru el atribut, niciodată substanță, s-ar părea. Or această înțelegere în sensul larg, adică politică, a liberalismului a fost întunecată de influența combinată a dușmanilor liberalismului și de teoreticienii sistematici - sub influența combinată a lui Carl Schmitt și a lui Friedrich Hayek. Primul a făcut o declarație faimoasă că "nu există politică liberală sui generis, nu există decât o critică liberală a politicii"7. Cât despre al doilea, a
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Acest clasicism se vădește în particular în maniera în care Aron a condus anchetele sale politice și sociologice și din care găsim încă un exemplu în cursul de la Collège de France pe care îl publicăm. Aron nu procedează în maniera teoreticienilor liberalismului care, ca John Locke, pleacă de la un individ solitar descoperindu-i drepturile și în același timp nevoile în starea naturală și elaborează conceptual instrumentul politic - Statul suveran și reprezentativ -, capabil să garanteze aceste drepturi și să favorizeze satisfacția acestor
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
adîncim puțin cei doi mari versanți ai cercetării științifice în general și ai celei pedagogice în particular: „observaționalul noninterveționist” și „experimentalul intervenționist”. În general, experimentul este considerat un fel de culme, de regină, o apoteoză a cunoașterii științifice. Foarte mulți teoreticieni, metodologi și cercetători chiar afirmă că nu există știință, în sensul deplin al termenului, decît acolo unde există experiment. Fără a adera întru totul la o asemenea poziție - totuși extremă, dacă nu chiar extremistă din punct de vedere epistemic -, trebuie
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
CRC, 1979, 30; Kalustian, Simple note, I, 103-106, II, 24-64, III, 128-129, 161-172; Z. Ornea, Comentarii, București, 1981, 82-131; Piru, Ist. lit., 231-234; Ornea, Interpretări, 341-346; Zamfir, Cealaltă față, 40-63; Ioan Căpreanu, Eseul unei restituiri. C. Stere, un militant și teoretician al luptei pentru emanciparea socială și națională, București, 1988; Papu, Lumini, 343-344; Z. Ornea, Viața lui C. Stere, I-II, București, 1989-1991; Florin Manolescu, Cazul Stere, LCF, 1990, 12; Mircea Iorgulescu, Stere și epoca sa, RL, 1990, 47; Lovinescu, Unde
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
primul rând, se configurează „atmosfera transilvană” și mediul universitar, dar și cel artistic vienez. Plecând de la atitudinea față de cultura populară, se stabilesc și unele paralelisme cu Mihai Eminescu ori cu Tudor Arghezi. Ipostazele de „filosof al culturii populare” și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
imensă confuzie de valori. Mai suplu gândite, următoarele studii dezbat problemele abordate în concordanță cu evoluția pe plan internațional a esteticii marxiste. În lucrarea E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului (1959), subliniind, din perspectiva marxistă, limitele concepției sociologice și estetice a teoreticianului, T. îi atribuie, pe de altă parte, lui E. Lovinescu meritul esențial de a se fi situat - evident, de pe „poziții strict liberal-burgheze” - în categorică opoziție cu tradiționalismul retrograd, mistic, obscurantist, cu ideologiile și mișcările politice de dreapta. O sensibilă lărgire
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
opoziția dintre cele două concepții, incompatibilitatea dintre „imanentismul” și „spiritualismul absolut” crocean și materialismul dialectic și istoric cultivat de autorul lucrării Istoria și conștiința de clasă, nu însă fără a constata o seamă de puncte comune. Semnalează teze ale principalului teoretician al autonomiei artei a căror validitate poate fi dovedită în temeiul esteticii marxiste, și aceasta grație mai cu seamă rezultatelor la care s-a ajuns prin Georg Lukács. În continuă polemică, directă sau indirectă, cu esteticianul italian, filosoful maghiar a
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
adecvați, dându-le acum altă motivație. O asemenea autoreconsiderare capătă, în interpretarea lui T., valoarea unei paradigme, întrucât revenind asupra propriilor vederi, depășite și renegate, Lukács autorizează, chiar dacă nu explicit, aplicarea unui tratament analog și unor teze emise de alți teoreticieni. În problema naturii artei, ca de altfel și în alte chestiuni, estetica lui Lukács validează surprinzător poziția unui tertium datur. Pentru el arta este, ca și pentru Croce, un exercițiu cu valoare intrinsecă, structural diferit de toate celelalte activități ale
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
intuiția”, „expresia”, dar condiționarea valorii exemplare a oricărei opere de „reflectare”, raportarea la o realitate preexistentă îl despart nu doar de Croce și în genere de idealiști, ci - cum menționează T. - chiar de o seamă de artiști revoluționari și de teoreticieni marxiști. SCRIERI: Probleme ale literaturii de evocare istorică, București, 1954; E. Lovinescu sau Contradicțiile estetismului, București, 1959; Eseuri, București, 1968; Critică, estetică, filosofie, București, 1972; Experiență, artă, gândire, București, 1977; Georges Lukács. Étapes de sa pensée esthétique, tr. Fernand Bloch
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
, Dumitru (23.VIII.1941, Bărăganul, j. Brăila), critic, teoretician și istoric literar. Este fiul Alexandrinei (n. Cloșcă) și al lui Costache Tiutiuca, mic meseriaș. Învață la Brăila, unde în 1959 va absolvi Liceul „Nicolae Bălcescu”. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1959-1964), iar
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
TOMA, Radu (22.I.1949, Jimbolia), teoretician și istoric literar, traducător. Este fiul Mariei (n. Marcu) și al lui Ion Toma, meșteșugar. Urmează cursurile medii la Liceul „Al. I. Cuza” din Galați, absolvit în 1966. În același an este admis la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]