33,401 matches
-
pe sală. Ghemuită peste poșeta din poală, Irina nu se mișcase. Ca și cum n-ar fi simțit când se așezaseră duduițele alături. Nici ele n-o luară în seamă. Vocile ondulau, clipocind, parcă. Cea de la celălalt capăt al băncii avea un timbru puternic, adânc. — Directorul i-a strigat: marș. Auzi, marș afară, așa i-a strigat. Cred că i s-o fi făcut și lui frică, după aia, ea reprezenta Partidul, Bretan așa se prezenta: Partidul. Mare curaj s-o dea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se zorească. Se grăbea, da, grozav se mai grăbea. Dintr-odată, începu să se grăbească, năuc, și iar se opri. Concediu, dada, era în concediu, dar unde s-o pornești în sezonul incert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o voce plăcută, foarte plăcută, nici nu observasem sau uitasem, da, pur și simplu, Tolea uitase, se luase cu vorba, n-a observat. Într-adevăr, Venera avea un timbru plăcut, aromat, n-ai fi zis. O botezase Venera. Din prima clipă... înainte de a-i auzi numele, pe care nu l-a deslușit. Venera, așa îi venise, într-un elan... — Așa, deci, să continui doamnă... Vedeți, am o memorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drum nu mai curgea decât un fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii de toamnă temeinice, cu timbrul mai moale pe iarbă și paie decât acasă pe tablă și ciment. (Antonia spunea că ploaia de vară îi stârnea o spaimă care nu se potolea decât prin sex. Ploaia de toamnă lungă, țârâită, ca în luna nașterii mele, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
luminile civilizației” - cum suna cererea scrisă, cu acea ocazie, chiar de mâna contelui - vorbea de la sine despre efectul acestei arte asupra stăpânului său. ― Est-ce que vous désirez... quelque chose...du special, madame...? Valetul lăsa pauzele să lucreze, ca și ecoul timbrului învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
telefonul. Alison s-a gândit să-l lase să sune, dar apoi și-a spus că putea să fie Luca și, dintr-odată, s-a simțit cuprinsă de dorința de a vorbi cu el, de a-i auzi vocea cu timbru dulce, care spera s-o calmeze. —Alo? — Bună, drăguța mea. Fiona sunt. Ce faci? Nu mare lucru, s-a eschivat Alison. Una-alta prin casă. —Of, nu-mi aduce aminte. Coșul nostru de rufe murdare stă să explodeze, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l dăduse, Într-un mod frustrant, dar exact; nu mai așteptam nici un cuvânt din parte-i. Ceea ce nu voia să Însemne că nu speram. La fiecare sosire a poștei, nădejdea aceasta Îmi nutrea spiritul, căutam pe plicuri un scris, un timbru cu litere arabe, un cinci În formă de inimă. Nu mă temeam de decepția mea cotidiană, o trăiam ca pe un omagiu adus visurilor care mă bântuiau. Trebuie să spun că, În epoca respectivă, familia mea tocmai plecase din Annapolis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu-i scrisesem signorei Maria și m-am hotărât s-o fac de acasă. Însă știam că în scrisorile pe care le trimiți de acasă n-ai voie să povestești lucrurile așa cum sunt, altfel degeaba ți-ai cheltuit banii pe timbre. Asemenea scrisori nu ajung niciodată la destinație. Ghipsul era greu. Aș fi dorit să scap de el pe loc, îmi venea să-l rup cu dinții. Incă două luni, dar după aceea poate am să merg altfel. Altfel însemna mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu puteau evita să-și aducă aminte cum, În zilele anterioare demobilizării, fuseseră interceptate numeroase furgonete care transportau bolnavi terminali, având alături de șofer un supraveghetor acreditat oficial care, chiar Înainte de a i se fi cerut, arăta o hârtie cu toate timbrele, semnăturile și ștampilele necesare, prin care, din motive de interes național, se autoriza În mod expres transportarea suferindului cutare cutărescu la o destinație neprecizată, pe deasupra incluzând și indicația că forțele militare trebuiau să se considere obligate să acorde tot sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru că nu vreau să uit senzația pe care mi-ai lăsat-o ultima dată. Pentru mine a însemnat mult mai mult decât îți poți închipui și mă gândesc tot timpul la asta.“ Am băgat scrisoarea în plic, am lipit un timbru și am rămas la birou încă multă vreme, uitându-mă la ea. Scrisoarea era mai scurtă decât de obicei, dar aveam senzația că Naoko mă va înțelege mai bine așa. Mi-am turnat puțin whisky în pahar, l-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mereu grijă să nu jignesc lumea, iar acum mă trezesc, azvârlit, în acest labirint fără ieșire. Cum e posibil așa ceva? Nu-mi pot explica și gata! Nu știu ce să fac. Reiko, ești singura care-mi poate da un sfat. Am lipit timbre pe plic și am expediat-o expres în aceeași seară. Răspunsul lui Reiko a sosit după cinci zile, pe data de 17 iunie. Mai întâi veștile bune. Se pare că Naoko își revine mai repede decât ne-am fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
el. Intrată-n magazin, Suzy trecu fărĂ să se uite nici În stînga, nici În dreapta, printre vitrine, printre butoaiele deschise, trecu pe lîngă cutii fărĂ s-arunce o privire, trecu de rafturile cu conserve și se opri În fața ghișeului cu timbre de la oficiul poștal. Domnul Packard desfăcea o ladă cu o rangă. Se uită la ea și-i zîmbi. — Domnu’ John, spuse fata-n casă vorbind foarte repede, au venit doi pădurari după Nickie. El a fugit aseară cu soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și știe prea multe despre Nickie și locurile prin care umblă. L-ar găsi și pe urmă i-ar conduce pe Ăia doi. — Hai să mergem În spate. În spatele căsuțelor poștale, ale seifurilor, ale registrelor, ale cărților poștale și ale timbrelor pentru contramandate, cu ghișeul Închis, astfel Încît Suzy retrăi sentimentul glorios de a se afla În biroul ce fusese al ei atunci cînd lucrase la magazin, În acea vară, acolo o Întrebă domnul John: — Suzy, unde crezi că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
literatura pornografică, și la faptul că o singură dată mă mai uitasem la ilustrația din interior - ca să-i fac o plăcere prietenului care-mi dăruise cutia. După aia i-am conferit un scop pur util, păstrînd În ea cupoane și timbre. Am simțit cum mi se taie respirația cînd am văzut că, Într-adevăr, nu mai era nici un plic cu manuscrise, nici cu copii dactilografiate, nici cu copii la indigo. Am Închis ușa dulăpiorului și m-am dus În dormitor, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu a fost un sfârșit de săptămână prea reușit. Tot cu tine vreau să fiu. Adică...“, face o pauză,... „sunt de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
glume proaste etc. Încercam să-i zic să mai aștepte, să nu se pripească: o fi prostie multă, dar e un mediu în care se învârt o grămadă de bani, iar ea chiar e telegenică, nu ca prezentatoarea aia cu timbru nazal, numai bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat unde promovările și bonusurile își fac apariția în rochie de seară. Tu ce alegi - participi sau nu? La mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că e golită, că a trebuit să renunțe la tot ce își dorea mai mult. Încerc să o consolez cum pot. Adelina mi se pare chiar respingătoare acum. Peste încă o săptămână am sunat-o de la Biblioteca Pedagogică. Spăla rufe, timbrul vocii îi era sec. Îi simțeam deja lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este? Ți-a venit...? Putem relua? Nein! Încă o parafrază. Ascultă colea. Trei-patru: Se-nșiră, Din liră, Brizante, Șarmante, Beții minunate, mereu. Încât adormeam Și mă trezeam, Între două haznale. Partea ascunsă, de fante, A insului meu, Anulându-se cu timbre fiscale!" Pam-pam-pam-pam, pa-ra-pa-pam, pam-pam! Zece lei, deschiderea. Intri? Intru, cum să nu? Lui Boss nu-i mai cerem, că nu se cuvine. E prea nevoiaș. Îl împrumutăm fiecare, formal, cu câte douăzeci-treizeci de sarmale, ca să ni se lege jocul. Bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unu', care să strige, ca ogaru'... Părinte, scoal' părinte! prinde glas și Vierme. Voi v-ați tâmpit? pufnește agresiv Matahala. Ce este...? Care ești acolo, bă? Ce naiba vreți? se aude vocea preotului-paroh, de după ușă. Hait! E băut! recepționează Fratele un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vestibul. Nadina își simțea inima zvîrcolindu-se de nerăbdare. Îi tremurau genunchii. Își împreună în față foile halatului și se lăsă pe marginea canapelei. Asculta, încordîndu-și cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se silea să aleagă vocea arendașului sau pe a avocatului și nu izbutea, parcă ar fi pierdut amintirea lor. " Dar dacă nu sunt ei?" îi trecu prin minte ca o străfulgerare. Simți o încleștare în inimă atât de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbeam mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea! Apoi să încercăm s-o ducem până la un sas și s-o ejectăm în spațiu. ― S-o ducem? (Parker izbucni în râs. Timbrul cavernos nu-i trăda veselia ci îngrijorarea.) Eu mă omor să vă spun că drăcia asta e colosală! (Scuipă cu dispreț pe arma pe care o sfărâmase.) N-o s-o ducem nicăieri cu asta! ― Ai și tu dreptate, zise Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deasupra unei marchize cu geamuri multicolore. Pe marchiză, în lumina incertă a amurgului, am văzut o pisică auriu-portocalie, ghemuită, privind speriată înspre interiorul camerei. De acolo, când cântecul păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mira și Altamira se strângeau în brațe și se uitau speriate împrejur, obraz lângă obraz, ca niște pui de maimuță, iar Lavița, în patul ei multicolor, cu cerceaful în cap, urla ca o hienă. Pe cearceaf desenase până și un timbru de vreo jumătate de metru lungime, cu zimțișori în regulă, și care înfățișa biserica de lemn din Muzeul Satului. Normal că Elisabeta, a cărei stare cred că se înrăutățește din ce în ce mai mult, a găsit cu cale să cadă iar și să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un meci de box împreună, care însă nu s-a mai ținut. De la acest om ciudat, mama a moștenit două lucruri neașteptate: o cronică de familie (pe care ți-am expus-o pe scurt până acum) și o colecție de timbre. Cronica lui Dumitru merge, de fapt, mult mai adânc în trecut decât povestea mea. Ea începe cu niște întîmplări cam nelămurite, care s-ar fi petrecut într-o mânăstire tibetană prin secolul al treisprezecelea. De acolo ar fi plecat un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]