KorAP: Find »[drukola/base=trăda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...311 >

7,762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

cinstită și câștigul e bunicel. Când mă gândesc de unde am plecat acum șapte sau opt ani, e o minune că am ajuns atât de departe. Eram un păcătos, domnule Glass. Eram dependent de droguri și afemeiat, mincinos și infractor mărunt, trădându-i pe toți cei care țineau la mine. Apoi mi-am găsit liniștea întru Domnul și viața mea a fost mântuită. Știu că, pentru un evreu ca dumneata, e greu de înțeles, dar nu suntem una din multele secte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
E datoria ei să îl urmeze în toate. Era greu de întrevăzut încotro ne îndreptam acum. Conversația se ramifica în mai multe direcții deodată și instinctul începea să mă înșele. Întrebările calme, binevoitoare ale lui Minor despre Lucy păreau să trădeze o preocupare reală pentru soarta ei și, doar dacă nu era un mincinos oribil de talentat, un om care nu ezita să schilodească adevărul atunci când îi era de folos, mă găseam în incomoda situație de a îl compătimi. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

vezi! Și cum îl cheamă? întreb în timp ce mă ridic și mă dau iar cu ruj. —Donald. Bingo. Chiar e iubitul lui Debbie. Trebuie să fie. Știam eu. Nenorocitul. Acum mă tem să mă întorc, ca nu cumva fața mea să trădeze adevărul. De-aș putea s-o sun imediat pe Debbie și să-i spun ce se întâmplă. —De cât timp ești cu el? De câteva săptămâni, dar, cum spuneam, totul e foarte... — Pe ascuns... întrerup eu. Hmm. Pe ascuns e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ies piloții, Debbie e pe aproape. O să se întâlnească mai târziu cu el aici. Sper să pot să mă port civilizat cu el, știind ce știu, dar nu va fi ușor. Mama mereu îmi spunea că expresia feței mele îmi trădează gândurile. Cred că nu o să fiu niciodată campioană la pocher. Debbie vrea să afle totul despre călătoria mea la Boston. Îi spun despre lenjeria pe care am luat-o de la Banana Republic, înfruntarea mea cu Snakely, The Littlest Bar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ar trebui să-l interogheze pe căpitan în legătură cu interesele lui. În orice caz, mă bucur că Mike a pus-o la locul ei. —O să mă duc imediat, spun uitându-mă în jos, în revistă, îngrozită că fața mea ar putea trăda ceva. La naiba, ce enervant e. Dacă nu mă duc în carlingă, Mike va crede că sunt din cale-afară de nepoliticoasă. Și dacă mă duc, habar n-am ce-o să-i spun. Vedeți voi, încă mă simt destul de ciudat în preajma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămân câteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept până când Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercând să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus, la birou. În afară de cazul În care... O, fuck. Dacă fac o prostie cât casa ? Dacă cumva chiar există un dosar Leopold ? Intru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ușa de la apartament, o văd În fața mea, ieșind din bucătărie pe hol. Și, În momentul În care mă privește, Îi citesc deja totul pe față. E complet dată peste cap. Deci asta e. Jack nu s-a mulțumit să mă trădeze. Mi-a mai distrus și relația cu cea mai bună prietenă a mea. Între mine și Lissy, lucrurile nu vor mai fi niciodată cum au fost. E exact ca În Când Harry a Întâlnit-o pe Sally. În relația noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată În viața mea. Aha ! spune cu Însuflețire. Te Întreb doar fiindcă mă Întrebam dacă, În caz că mai vorbești la un moment dat cu el, n-ai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
pe strada plină de oameni. O clipă mai târziu, simt o mână pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întâmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-ai folosit de mine ? Despre cum m-ai trădat ? — OK, Emma. Sunt de acord, te-am făcut să te simți penibil. Dar... ce e atât de grav În chestia asta ? — Ce e atât de grav ? țip absolut stupefiată, aproape dând peste o femeie cu un cărucior de cumpărături. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
M-ai făcut să mă Îndră... Mă opresc brusc, gâfâind ușor. Mi-ai zis că ești absorbit de mine ! M-ai făcut... să-mi pese de tine... iar eu am crezut fiecare cuvințel al tău ! Începe să-mi tremure glasul, trădându-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decât... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgâriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sunt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt că-mi Îngheață sângele În vine. — Un ziarist de scandal ? reușesc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
știi, da, tipul e ziarist. Și a Început să-ți investigheze viața. Și, atunci când Îți vei găsi micul secret scoțian dezvăluit În toată splendoarea lui În mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

v‑a vorbit niciodată despre el? — Din câte‑mi amintesc, nu. Și vine aici de ani de zile... Ridică din umeri. Eram convinsă că n‑a avut niciodată copii. — A, da? spun și mă întind înapoi, încercând să nu‑mi trădez surpriza. Când ies, o oră și jumătate mai târziu, mă simt fantastic. Am sprâncene nou‑nouțe, picioare catifelate și strălucesc prin toți porii, rezultat al celui mai minunat masaj de aromoterapie. Elinor mă așteaptă la recepție și, în timp ce mă apropii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Da, sunt Luke Brandon. Cuprinsă de panică, strâng cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o hârtie. — Cine era? zic, încercând să nu‑mi las glasul să mă trădeze. — O secretară de la JD Slade, spune, lăsând stiloul jos. S‑a schimbat locul întâlnirii. Începe să se îmbrace, iar eu nu zic nimic. Mâna mi se strânge pe paginile din Daily World. Vreau să‑i arăt... și nu vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mai da. Direct la vârf. — Bună, Greg? Sunt Becky Bloomwood. — Becky! Îmi pare bine să te aud! zice Greg, părând relativ distrat. Ce faci? — Ăă... bine! Mi‑a făcut mare plăcere întâlnirea noastră de ieri, zic, conștientă că vocea îmi trădează nervozitatea. Și ideile tale mi s‑au părut foarte interesante. — Da? Mă bucur. Deci... ești mulțumită de călătoria ta? — Da! Da, sunt. Trag aer în piept adânc. Greg, mi‑ai zis ieri că ar trebui să mă întâlnesc cu directorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
telefonice pe care le‑am ascultat în dimineața asta, prin care erau contramandate politicos întâlnirile cu mine și invitațiile la prânz. Și știu că e doar vina mea, continuu. Știu asta. Dar chiar și așa... Vocea începe să‑mi tremure, trădându‑mă, și trag aer adânc în piept. Nici mie nu‑mi merge extraordinar. Ridic privirea, dar Luke nici nu s‑a clintit. Ai putea... ai putea măcar să‑mi arăți puțină înțelegere. — Să‑ți arăt puțină înțelegere, mă îngână Luke pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în sec. Până în clipa în care mi s‑au stricat căștile, pe la jumatea filmului. — O, Doamne! zice Suze. — Era un moment crucial. Toată lumea din jurul meu râdea cu gura până la urechi, iar eu nu auzeam nimic. Vocea începe să‑mi tremure, trădându‑mi nervozitatea. Așa că... am întrebat o stewardeză dacă nu‑mi poate da altele. Dar ea n‑a înțeles și s‑a enervat fiindcă tocmai servea băuturile... Și dup‑aia n‑am mai avut chef să‑i cer nimic. Așa că habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

să-l scape Partidul? Ea scutură din cap, zice că nici Partidul însuși nu stă prea bine. Membrii s-au dat la fund și au întrerupt comunicarea din motive de siguranță. Căpetenia războinică devenită șef de stat, Chiang Kai-shek, a trădat legământul de a se uni cu comuniștii. A ordonat un raid militar ca să-i aresteze pe comuniști. I-a proclamat pe comuniști drept cel mai mare dușman. Ordinul lui sună așa: Dacă trebuie să ucidem o mie de nevinovați pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Beijing. Partidul are nevoie de el acolo. Nici o referire despre ce simte Yu Qiwei că pleacă, despre relația lor sau despre viitor. Nici măcar o vorbă. Actrița este pentru prima oară nedumerită de rolul pe care-l joacă - o eroină care trădează ca o târfă. Continuă relația cu Chao, dar între timp îi scrie lui Yu Qiwei. Când nu primește nici-un răspuns, pleacă din oraș, hoinărește, se întoarce și pleacă din nou. Trece un an. Apoi ajunge la un punct când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cauză, de la început până la sfârșit. A avut de-a face cu voința mea puternică - aș fi putut să mărturisesc sub tortură, dar devotamentul meu față de comunism mi-a adus victoria. Adevărul, pe care ea îl cunoaște, este că și-a trădat jurământul. Își justifică asta gândindu-se că e mult mai de folos Partidului vie decât ca martiră. După ce semnează hârtia, e eliberată. În primele câteva zile când se află din nou în apartamentul ei, se perpelește toată noaptea. Vede imagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
siguranță, atitudinea lui lui Tang Nah față de femei, cum se poartă cu ele. Trebuie să fi simțit că vom sfârși rău. Însă Junli nu-mi oferă niciodată vreun sfat sau vreun avertisment. Ține prea mult la Tang Nah ca să-l trădeze. Cu toate astea, eu simt. Felul în care lucrurile s-au potrivit perfect între mine și Zhang Min nu se întâmplă și între mine și Junli. E mare păcat. Nu pot sili afecțiunea unui regizor. Dacă nu aș fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
capabil. Dă în continuare petreceri pentru a-și distra prietenii. Sunt înspăimântată de datorii, de dorința lui de a cheltui întruna. Retrag bani din contul nostru comun și îmi ascund economiile. Într-o zi mă prinde și mă acuză că trădez iubirea noastră. Nu ne-am mai vorbit două zile. Mă simt vinovată și încerc să mă revanșez pregătind cina. Îi gătesc mâcarea preferată, găluște umplute cu carne, prăjite. O fac cu mare grijă, asigurându-mă că fiecare este rumenită cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Mao mai târziu. O relație foarte specială. Cincizeci și doi de ani. A jucat un rol important în viața ei. I-a fost, în același timp, cel mai bun prieten și cel mai înverșunat dușman. A ajutat-o și a trădat-o. Cândva, i-a fost mentor și confident. În timpul Revoluției Culturale au devenit tovarăși de arme. Au lucrat mână în mână, cu mănuși. Ați auzit vreodată legenda în care specii diferite de lupi își unesc forțele ca să prade vite? Kang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
apariția o mulțime alcătuită din trei sute de mii de Gărzi Roșii. Strigătele sunt asurzitoare. Jiang Ching se simte ciudat. I se pare ireal să o urmărească pe Wang Guang-mei. O femeie care cade din cauza soțului ei. Oare masele o vor trăda și pe ea în același chip, într-o zi? Acum înțelege de ce Mao nu-și asumă nici un risc când e vorba de potențialii dușmani - nu-și permite să facă așa ceva. Suspecții trebuie să moară. Mao a depășit dificultățile legate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]