5,174 matches
-
au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
știa bine că va fi. - Dă, Antoane... știu eu... Numa‟ Dumnezeu știe, măi băiete! răspunse bătrânul, știind bine și el, că va fi. Între ei se lăsă o tăcere ca o piatră de mormânt. Anuca, fata pădurarului 83 Deodată, Anton tresări... - Eu, tată, am să trag o fugă la Șuletea... la Domnie, să văd fata, continuând abia auzit, că... nu știu dac‟ am s‟o mai văd! Și, ca împins de o mână nevăzută, se ridică și porni... Anuca era dată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup, vibră tânguitor prin văzduh, de-ți sfâșia inima. - Lupul! tresări moșierul. - Mda!.. fu de aceeași părere Anton, calm, cu un zâmbet în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o privire fixă și ciudată. În fiecare seară sporovaiau până spre miezul nopții, la gura sobei, așa... ca pe timp de iarnă. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, un urlet jalnic, Gheorghe TESCU 180 prelung, porni din inima pădurii despicând liniștea nopții... Bătrânul Toma tresări... era un urlet cunoscut. - I-auz‟ Suru... iar urlă! ...murmură el. El trebuie să fie! adăugă bătrânul pădurar, înălțând privirea, uitându-se pe furiș la Anuca. După urlet, îi el!... În ultima vreme ne cam dă târcoale... - Poate-l aduce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind, tivit-tivit... tivit-tivit. Bătrânul tresări; urmări păsărica cum făcea roate, prin odaie, cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa auzise el din bătrâni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai grea... pe frunte îi răsăriră broboane reci de sudoare. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii. I se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru sus, pe o creangă de gorun, își înălța trilurile ascuțite făcând să răsune cu ecouri înmulțite pădurea, dar și penajul frumos colorat îl făcu pe Anton să tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vremea când vor ajunge dușmani crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti. Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu era același lucru, să și-i închipuie numai, de aceea îi rămânea totdeauna o senzație de gol, ca o curiozitate nesatisfăcută, pe care o purta cu ea oriunde ar fi fost. În acest gol trăia imaginea mamei ei. Deodată, tresări... Dangătul clopotului de la biserica din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din sat, din vale, lovi aerul de parcă ar fi lovit-o în piept cu ceva. Aproape în același timp se auzi și clopotul de la schitul de sus, de sub creastă, vălurit peste vale. Băteau de vecernie... A doua zi era Duminică. Tresări... Gânduri nebune îi alergau prin goana sângelui. Întreaga-i ființă se prefăcu într-un strigăt pe care-l sfărâmă între dinți... îl înăbuși cu pumnii în piept. Închise ochii strâns... strâns. Și, loviturile imimii în pieptul ei rămâneau în urechi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zbură la Profirica lu‟ Baltag, cu care era în „vorbă“ să se „împace“, cu care vrea să-l colăcească mama lui. - ...Da‟ inima ta, flăcăule, îi dată alteia... născută în lună de iarnă, și care-ți poartă nenorocul... Deodată, țiganca tresări și aproape că strigă... Flăcaule, flacăule... ai să mori, flăcaule.!.. se văită țiganca.. - Ei, lasă... lasă, toți murim când ne vine vremea! - Da, flăcaule... așa-i! ..da‟ vremea ta‟i aproape... tari aproapi!.. Era pentru prima dată, când Lisandru o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o creangă, rupându
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mamei sale - și refuzase să mai poarte vreodată rochii. Cedase până la urmă când venea vorba de rochii, desigur, dar nu mai purta roz). Evident, nimeni nu ajungea să trăiască viața la care se așteptase, se gândea ea intrând sub duș, tresărind și răsucind robinetul la fierbinte de la temperatura de sub zero grade la care îl lăsase cu o zi înainte (nu se știe cum). Nu era așa de proastă încât să-și închipuie că lucrurile pe care și le dorise la diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cană. —Grozav, zise Tish. Bea și tu, maman. Minette clătină din cap. Haide, mamă, stărui Darcey ferm. M-am întors tocmai din Spania ca să te văd. Ți-am făcut ciocolată caldă. Măcar atâta lucru fă și tu pentru mine. Minette tresări auzind tonul din glasul fetei și ridică privirea. Nu era nevoie să vii, spuse răgușită. —Ba sigur că era, i-o întoarse Darcey. Le-ai băgat în sperieți pe fete. Nu e nevoie să vă speriați, croncăni Minette. Sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îndeplinească orice dorință, oricând. Faptul că avea planuri pentru seara următoare nu avea nici o importanță pentru ei. Se întreba dacă nu cumva Diego era liber în seara asta. Trebuia să sune să-l întrebe. Un zgomot brusc o făcu să tresară tocmai când se pregătea să ridice receptorul și încremeni. Crezuse că era singură în casă. Bucătăria era lună, așa că, probabil, Maria, care lucra pe post de bucătăreasă și femeie de serviciu, plecase deja acasă. Max Christie juca de obicei golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]