9,257 matches
-
călăul greu se-ndeamnă la un cap d-imperator; Zeii pregetă să-și dee-a lor sentință... Și-n uimire Cugetă - de au fost popol destinat spre nemurire, Au fost ei - și dacă mor ei - suntem noi nemuritori?... Strănepoții?... Rupți din trunchiul ce ni dă viață fertilă, Pe noi singuri ne uitarăm printre secoli făr-de milă. Ei purtau coroane de-aur, noi ducem juguri de lemn... Exilați în stânci bătrâne au umplut ei cu noi lumea, Am uitat mărirea veche, cu rușine
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visătoriu. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală: ) MUREȘANU Se sbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
romane actuale sunt cuminți. Nu le simți prelungirile. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Literatura este poate singura minciună care înnobilează. În poezia modernă, cuvintele au tumult wagnerian, nu șăgălnicie mozartiană. Capodopera sugerează, nu cicălește. În trunchiul artei, aportul generațiilor se cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine însuși ca într-o redută. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. 7. Un copac, și tot are nădejde: căci cînd este tăiat, odrăslește din nou, și iar dă lăstari. 8. Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt, cînd îi piere trunchiul în țărînă, 9. înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cămeșa fimeii” cum se zice și am de așteptat nu șagă - gândesc eu când urechile îmi sunt lovite de un râs din toată inima. Întorc capul înspre partea de unde vine hohotul. Nu mică mi-a fost mirarea când din spatele unui trunchi de tei iese ieșeanul. Bănuiam eu că nici nu ți-a trecut prin cap că eu te voi aștepta acolo unde îi era locul barierei Socola. Adică? Păi Bariera Socolei nu făcea parte din cele 11 bariere ale târgului Iași
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unei biserici. Bătrâna doar îl privea și chiar dacă prințul încerca să intre în vorbă, ea nu reușea să spună nimic, pesemne era fermecată sau blestemată. În schimb, ziua, prin toiul amiezii, Andrico aude vocea stinsă și tremurată a femeii din trunchiul copacului, care îi cuvântă așa: - Dragul meu prinț din regatul Soarelui, dacă vrei să mai salvezi Soarele și fetele furate de balaurul Marco, ajutămă să mă prefac din nou în zâna Luminii și a Soarelui ce am fost cândva. Pentru că
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
de o așa situație, și bineînțeles că trebuie să-l credem, pentru că fiecare copil ar fi mirat dacă ar auzi un pom vorbind în mijlocul amiezii. -Te voi îndruma eu ce să faci, dragul meu, se auzi mai clar glasul din trunchiul pomului cu fructe de safir. Adună în seara asta niște apă din fântâna fermecată de la capătul pădurii și culege multe mure. Eu o să mănânc fructele și o să beau apa aceea vie și o să mă preschimb în zâna Soarelui care am
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
condensării ideilor în cranele poporului, sunt prin urmare ceva ce nu că nu poate fi priceput, ci conceput; sunt inele din dezvoltarea unui cap străin, [o] ramură de nuc din care, crescut deja pe jumătate, ai vrea să cultivi un trunchi de stejar; pe când numai din disoluțiunea acelei ramure în pământ se pot trage atome constitutive și pentru stejar. ["PUSTIU"] 2285 Când intri iarna într-o cameră rece ți se pare foarte goală, de ai mai fost în ea încălzită fiind
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Va aștepta și se va gândi cum să scape. Dimineața era frumoasă. Soarele se ridica spre cer, ieșind din nisipuri. Era încă răcoare și ușor de mers. Acum Iahuben începu să zărească destul de aproape verdeața oazei cu copaci înalți, cu trunchiul solzos și cu crengi numai în vârf, ca un pămătuf de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
armatei, purtând și ei pieptare și coifuri militare, înjghebară din cea dintâi zi un țarc mare și înalt, nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți erau acum gard și păzeau cucerirea vitejilor atlanți. A doua zi, Auta ieși posomorât din cortul slujitorului Zeului Puterii. La câțiva pași de cort îl aștepta Iahuben, însărcinat să-l însoțească. Iahuben fu mirat să-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cămașa și se repezi spre vâslaș. Din lăcașul vâslei nu mai putea să cadă în mare, dar valurile pătrundeau și din margine și de sus și îl băteau fără încetare. De nu s-ar fi ținut cu o mână de trunchiul în care se legăna vâsla părăsită, s-ar fi izbit cu capul de pereții groși de bârne. Cu cealaltă mână, ajutîndu-se de pieptul său și de dinți, Iahuben înfășură strâns în jurul capului acestui nenorocit vâslaș pânza sfâșiată din cămașă. Îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de bolovani, din apa unui râu fierbinte. Amândouă râurile ocoleau trunchiul muntelui puternic și se depărtau unul de altul, îmbogățindu-și apele, ca să se apropie apoi iarăși în fața Marelui Oraș, înainte de a se vărsa în mare. Dincolo de malurile acestor râuri, până la palatul sclipitor, se ridicau pe grumajii muntelui grădini cu toate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de piatră cenușie și galbenă sau de marmură, coșuri mari, pline cu colți de fildeș, coșuri cu pește și atâtea alte poveri câte nu se pot ține minte și număra. În fiecare zi din corăbii coborau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să intre în acest templu fără lacăte sau zăvoare, păzit mult mai bine de credință și groază. Dar Auta știa unele taine de la Marele Preot, și i le-a spus. Una din ele era ciudățenia din mijlocul templului: pe un trunchi de piramidă din marmură neagră, înconjurat de cinci havuzuri din piatră străvezie albastră, era așezată o piatră, ca un stâlp, cum ziceau preoții, trimisă în dar primului rege al Atlantidei de Zeul Soarelui prin mijlocirea Zeului Apelor, ca semn al
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ascundă în peșteri, dar peșterile își închiseră gura... Și toți care erau de față îl ascultau pe Mahukutah îngroziți. Vestea cotropirii Atlantidei de către potopul apelor se împrăștie, încet, pretutindeni. Oameni pe plute, pe sfărâmături de corăbii sau călare pe trunchiuri de copaci și pe bârne căutaseră să scape în cea din urmă clipă de urgie, și cei mai mulți dintre ei au pierit. Unii însă au izbutit să ajungă pe țărmuri necunoscute, dincolo de orice capăt bănuit al lumii, unde au și rămas
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor urca locuința zeilor pe turnul de piatră. Și o urcară. Acum se mirau străinii de nebănuitul meșteșug. Legând luntrea cu frânghii împletite în trei și în șase, acei oameni o culcară lin pe un fel de sanie din două trunchiuri uriașe de cedru pe care o împinseră și o traseră câteva zile la rând pe un fel de povârniș anume făcut, până ajunseră cu ea pe lespezile turnului. Acolo, în alte câteva zile de muncă, trăgînd-o dintr-o parte și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era singurul paznic al grădinii. Voind să ia din nou pupăza, se cățără pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
secrețiile de sucuri gastrice și stimulează mișcarea peristaltică. Marele Tur Ceresc Acesta (figura 3.11, pp. ) este „bunicul” exercițiilor taoiste tradiționale de respirație, combinând șase posturi clasice de respirație, într-o succesiune lină. Postură: numai în picioare. Deși brațele și trunchiul se răsucesc în diferite poziții în timpul acestei secvențe, pe toată perioada exercițiilor coapsele rămân nemișcate, genunchii sunt ușor îndoiți, iar picioarele bine înfipte în pământ, la o distanță unul de altul egală cu lățimea umerilor. Tehnică: „Calul”: poziția inițială este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
inspirației și împingându-l în față în timpul expirației. Datorită capului ridicat, blocarea de la nivelul gâtului ne se folosește în această poziție;0 „Împingerea palmelor spre Pământ”: după ultima inspirație în postura de mai sus, începeți expirația controlată și înclinați ușor trunchiul înainte din mijloc, până când sunteți aplecat complet în față, cu palmele spre pământ. Lăsați capul și gâtul să atârne liber fără tensiune. Realizați numai trei-șase respirații, nu prea profunde și fără reținere, menținând anusul pe jumătate blocat, apoi ridicați încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mijloc, până când sunteți aplecat complet în față, cu palmele spre pământ. Lăsați capul și gâtul să atârne liber fără tensiune. Realizați numai trei-șase respirații, nu prea profunde și fără reținere, menținând anusul pe jumătate blocat, apoi ridicați încet brațele și trunchiul înapoi în poziția de mai sus, pe măsură ce inspirați. Realizați câteva respirații cu palmele împinse spre cer, apoi inspirați profund și coborâți încet brațele în lateral, în timul expirației; „Predarea armelor împăratului”: coborâți brațele până când mâinile ajung la nivelul umerilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
practicat și ca exercițiu complet în sine. Dacă vi se pare prea dificil la început, săriți-l până vă simțiți pregătit. Cu plămânii plini, în poziția de mai sus, începeți o expirație lungă, controlată, pe măsură ce vă răsuciți și vă aplecați trunchiul în față și în jos, spre partea stângă, astfel încât mâna dreaptă să coboare spre pământ, iar cea stângă să se ridice spre cer, pentru a „smulge o stea”. Continuați să expirați, să vă aplecați și să vă răsuciți până când ajungeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
interior. Încercați să formați o linie verticală dreaptă între degetul arătător și nas. Mențineți ochii concentrați asupra mâinii de deasupra. Realizați trei respirații rapide în această postură, expirând pe gură, după care inspirați lent pe măsură ce vă ridicați și vă întoarceți trunchiul și brațele spre poziția inițială. Expirați complet, inspirați profund, apoi aplecați-vă în față și răsuciți trunchiul în cealaltă direcție la expirație, împingând palma stângă spre pământ și palma dreaptă spre cer. Realizați trei respirații rapide, apoi reveniți în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mâinii de deasupra. Realizați trei respirații rapide în această postură, expirând pe gură, după care inspirați lent pe măsură ce vă ridicați și vă întoarceți trunchiul și brațele spre poziția inițială. Expirați complet, inspirați profund, apoi aplecați-vă în față și răsuciți trunchiul în cealaltă direcție la expirație, împingând palma stângă spre pământ și palma dreaptă spre cer. Realizați trei respirații rapide, apoi reveniți în poziția inițială odată cu următoarea inspirație. Repetați de trei ori pe fiecare parte. Figura 3.10 Smulgerea stelelor Figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
comprimare a qi-ului și de respirație abdominală inversă, iar „Smulgerea stelelor” este un exercițiu revigorant excelent în orice moment din zi. Dacă în orice moment al turului vă simțiți amețit sau dezechilibrat, realizați câteva respirații Muget, apoi continuați. Brațele și trunchiul sunt îndreptate în sus în timpul inspirațiilor și în jos în timpul expirațiilor. Beneficii: în timp ce majoritatea exercițiilor de respirație concentrează energia în cele trei Câmpuri ale Elixirelor și în Orbita Microscopică prin care acestea sunt unite, Marele Tur Ceresc trimite energia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în orice moment și în orice loc, pentru a relaxa un corp rigid, obosit și pentru a stimula circulația sângelui și a energiei. Întregul set este realizat în postura standard a Calului (vezi capitolul 3). Răsucirea coloanei vertebrale și a trunchiului Acesta este unul dintre cele mai benefice exerciții fizice din întregul repertoriu taoist (figura 4.1), Trebuie practicat de câteva ori pe zi, ca măsură preventivă împotriva congestionării tubului digestiv, a alinierii proaste a vertebrelor și a rigidității la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]