10,815 matches
-
adăpost de orice ochi străin. Abia el, bâjbâind cu mâinile, se Întâmpla să dea destul de greu de ea. Ce rost aveau aceste vorbe aruncate-n vânt? Puteau să-i facă orice, să-i cânte din trompetă În urechi, să-i toarne apă rece sau apă fiartă În cap sau să-l conecteze la curent, cum au făcut de atâtea ori, Oliver va rămâne nemișcat pe scaunul lui. Nu, În orice caz, În pat nu. Refuzând pe moment să mânânce altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu mai visa. De fapt, nici nu visase. Era treaz, ca-ntotdeauna... Masa și sticla de coniac se aflau la locul lor obișnuit. Noimann se repezi, clătinându-se pe picioare și tremurând din tot corpul, puse mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
obișnuită de alcool și stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl priviră cu nedumerire În ochii bulbucați, rămânând În aceeași poziție. „Curând vă veți primi și voi tainul”, murmură medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fapt, materia nu există”, adăugă el. „Totul nu-i decât o adiere...” „Profitați de starea mea ca să abuzați?” zise stomatologul, adoptând un limbaj vulgar. „Ce v-ați spus”, adăugă el, „Noimann e mahmur, Într-o stare confuză, ia să-i torn În cap niște baliverne, ca să-i Încețoșez și mai tare creierii, care și așa sunt Încețoșați de cât alcool a ingurgitat În el...” Celălalt râse. „Nu are rost să vă mai bateți capul cu ce fac și ce gândesc. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
calea. Noimann făcu la stânga. Piciorul făcu și el o mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre masă, unde Își mai turnă un păhărel. „În cinstea dumneavoastră”, făcu el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păhărel. „În cinstea dumneavoastră”, făcu el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann să toarne băutură-n el. Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci, cine sunteți?” „V-aș ruga să nu vă enervați...” „Sunt cât se poate de calm”, răspunse Noimann, turnându-și Încă un păhărel... Musafirul bău și el, ridicându-și mâna spre o gură ce semăna c-un abțibild. Replicile pe care le rostea acesta se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa purta o uniformă militară, având o banderolă plină de medalii Încinsă peste piept, tigheluri cusute cu fir de aur și-o sabie la brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcând astfel aluzie la faptul că, atunci când inginerul descindea la Corso direct de pe șantier, hainele sale mai miroseau Încă a gudron. De fiecare dată când se așeza pe scaun, pictorul, privindu-l cruciș, Îl Întreba: „Câți kilometri de asfalt ați turnat azi pe șoselele patriei? Ați ajuns la kilometrul 69?”. Iar Satanovski, proaspăt ras și parfumat, răspundea invariabil: „Am turnat exact atâta asfalt cât să puteți străbate cu piciorul... Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a gudron. De fiecare dată când se așeza pe scaun, pictorul, privindu-l cruciș, Îl Întreba: „Câți kilometri de asfalt ați turnat azi pe șoselele patriei? Ați ajuns la kilometrul 69?”. Iar Satanovski, proaspăt ras și parfumat, răspundea invariabil: „Am turnat exact atâta asfalt cât să puteți străbate cu piciorul... Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până acolo...”. Oricât de amabil Încercase să fie inginerul, nu reușea să-l clintească pe Bikinski din rigiditatea sa. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de asfalt ați turnat azi pe șoselele patriei? Ați ajuns la kilometrul 69?”. Iar Satanovski, proaspăt ras și parfumat, răspundea invariabil: „Am turnat exact atâta asfalt cât să puteți străbate cu piciorul... Dacă doriți să ajungeți la kilometrul 69, vom turna asfalt și până acolo...”. Oricât de amabil Încercase să fie inginerul, nu reușea să-l clintească pe Bikinski din rigiditatea sa. Pictorul era ferm convins că În spatele bunăvoinței și a generozității afișate de inginer se ascund intenții dubioase. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu un astfel de nume nu putea fi curat. Poate că Într-adevăr inginerul achiziționa tablouri ca apoi să le dea foc. Sau afuma cărțile ca pe niște bucăți de slănină și le lăsa să se usuce În pod. Poate turna catran sau asfalt peste ele. Îndeletnicirea lui era, oricum, destul de dubioasă. Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
niște bucăți de slănină și le lăsa să se usuce În pod. Poate turna catran sau asfalt peste ele. Îndeletnicirea lui era, oricum, destul de dubioasă. Tălpile lui Bikinski străbăteau În lung și În lat domeniul său. Asfaltul pe care-l turna pe străzi se Întărea iarna și devenea moale vara, lipindu-se de tocuri. Un om care Își petrece timp de opt ore zilnic inhalând miasmele catranului nu poate avea numai gânduri bune. În plus, pasiunea lui pentru Loto-Prono, Bingo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi fost săltat de poliție și băgat În dubă pentru tulburarea ordinii publice sau chiar pentru atentat la bunele moravuri. Stomatologul era prudent. Nu se expunea decât Într-un loc pe care-l cunoștea, ca pe chipul ospătarului ce-i turna șampania În cupa de cristal. Din pricina stropilor de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de culoarea bronzului coclit, Împodobită cu un pătrat magic perfect, Împărțit În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și totuși Noimann-cel-de-sus, Încordându-și voința, reuși să se calmeze. Nu era aceasta o dovadă a superiorității lui? În momentele de criză, un bărbat puternic trebuie să dea dovadă de stăpânire de sine. Caracterul lui trebuie călit clipă de clipă. Turnându-și un păhărel de whisky, Noimann se calmă. Mulțimea hexagoanelor ce evoluau În spațiu Începea să se diminueze, condensându-se Într-unul singur. Curând, hexagonul se transformă din nou În pentagon. Iar pentagonul Într-un triunghi isoscel cu unghiurile egale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că ambiția aceasta o are doar Oliver... Că Noimann e un om sensibil și original, aici nu avem obiecții. În fine, dacă stăm să ne gândim mai bine, totu-i posibil. Ținând cont că Noimann a reușit să domesticească peștii turnând În fiecare zi câte o sticlă de votcă În acvariu sau mușcate, care acum se usucă dacă nu le pui la rădăcină un pahar de bere sau de vin, atunci am putea trage concluzia că, Într-adevăr, și Noimann Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sclipitoare de urină pe podea. Însă nici rochia, nici lenjeria intimă n-o puteau Înlocui pe Mathilda, astfel că, În cele din urmă, Noimann se ridică de jos și se lăsă pe scaun, după care, Închizându-și ochii, Își mai turnă din sticla abia Începută un păhărel de Alexandrion. „Dacă ai experimentat masajul de relaxare fără senzații erotice sau masajul erotic fără componenta terapeutică, atunci este timpul să le experimentezi pe amândouă, abandonându-ți trupul unui joc după care vei tânji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el o astfel de orgie, era posibil ca, la rândul ei, Mathilda, văzând că Noimann a dispărut de acasă, să fi aranjat una și mai și... Gândindu-se la petrecerea de la cimitir, stomatologul se Întrebă dacă tigvele În care Își turnaseră șampanie, coniac și alte băuturi și pe care apoi le umpluseră cu mucuri de țigară rămăseseră la locul lor sau dacă Satanovski le luase la plecare, Îngrămădindu-le În geantă, cu intenția de a le folosi În scopuri oculte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își poate vedea de drumul lui...” Turnându-i coniac În păhărelul Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere Îi făcu rău, astfel că Noimann o aruncă unui câine jigărit ce-i da, nu se știe de ce, mereu târcoale. Ieșind din birt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La un timp se opri. În față îi apăru o pajiște cu plante tămăduitoare. Culese un braț și plecă spre casă. Noaptea, pe lună plină, făcu într-o oală o fiertură în care turnă și miere și zahăr. O întorcea mereu cu un băț lung zicând: - Așa cum întorc aceste tămăduieli, tot așa să se întoarcă ochii blestemului de la copilul lui Naim! Așa cum se prinde mierea, tot așa să se prindă de el sănătatea, norocul
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]