5,010 matches
-
În buzunar. Uite, ăsta trebuia să fie cadoul meu de noapte bună, dar, dacă tot suntem aici... Rămân mască În clipa În care scoate un shaker mic de cocteil din inox și două cupe asortate. Deșurubează capacul shakerului și, spre uimirea mea, Începe să toarne În cele două cupe un lichid rozaliu, transparent. Ăsta e cumva... Nu-mi vine să cred ! Mă holbez la el, cu ochii cât cepele. — Ei, hai. Doar nu era să te las să te Întrebi toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înspăimântată. — Emma ? spune Jack, intrând cu două pahare de apă În mână. Ești OK ? Ți-am adus și plată și minerală, fiindcă nu eram foarte sigur... Tace și se uită mirat spre Jemima și spre Mick. Cu un licăr de uimire, ia cartea de vizită a lui Mick, care Încă se mai află În mâna mea. Apoi remarcă reportofonul și Îi cade efectiv fața. — Cred că ar cam fi momentul s-o șterg, murmură Mick, ridicând sprânceana către Jemima. Își vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superâncântată, de parcă ar fi o pisică sfâșiindu-și prada. Ai subestimat-o, Jack Harper. Ai subestimat-o la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că nu știu de ce te-am ales tocmai pe tine pentru a fi primul căruia să mă destăinuesc, dacă și tu mă vei deziluziona, atunci chiar voi ajunge să nu mai cred În oameni! Rică asculta cu dublu interes, cu uimire și nedumerire, avea sistemul său de valori avariat și prevedea urmări cu mult mai grave decât putea el să-și imagineze. Rosti, atât cât putu de cald: Te rog spune mai departe, dacă acest lucru nu ți face rău, nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punându-i-se un butuc de lemn și un cuțit însângerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și, în același timp, uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic și asigurat în parte împotriva primejdiilor prezente, deoarece își întărise armatele și distrusese în bună parte forțele militare care, fiindu-i vecine, puteau să-i fie dăunătoare, nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin În mâinile mele păcătoase? Nu te holba așa la mine, măr viermănos, lichea puturoasă, necredinciosule. Aici sunt ,, Psalmii,,. De aproape douăzeci de ani n-am mai ținut În mână o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care s-a oprit Într-o bună zi Într-un punct mort fără să mai Însemne ceva. S-a Întâmplat deseori, atunci când stă cu mâna Întinsă, să fie recunoscut de vreun fost prieten sau de-o cunoștință. Întotdeauna a simulat uimirea și a Întors spatele În grabă.. În comunitatea dezmoșteniților care-și otrăvesc respirația și sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se spune ,,profesorul,,. Deși nu le calcă niciodată pragul și nu le cunoaște numele, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
avantaj pentru autorul unei cărți. -Neică, nu contăm, pricepi dumneata? Nu vrea nimeni să știe de literatura noastră. Noi Între noi aici, și pa! la revedere, atâta! În rest, nimeni nu ne ia În seamă. Suntem prea neaoși gagiule,, De uimire, Antoniu a Înțepenit În mijlocul Încăperii, incapabil să mai scoată vreun cuvânt. Nu e uimit că nu ne citește Marea Europă Unită, ci e uimit de modul argotic și vulgar, În care redactora cu Înfățișare fragilă Își susține afirmațiile. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
renunța la ele pentru nimic în lume. Am vizitat catedrala de aici. Impunătoare în dimensiuni, arhitectura gotică și mai ales în stranele pentru canonici, sculptate în lemn, cu o întreagă istorie biblică și creștină în basoreliefurile realizate impecabil. Rămân în uimire, admirând acest loc atât de bogat în artă și spiritualitate. Mă gândesc la câte rugăciuni s-au înălțat spre ceruri din acest loc, iar acum nu mai este niciun canonic. Primesc și o ștampilă a bazilicii în pașaportul meu și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de mine, pentru a umple locul acesta. poate de femeia fără chip din vis, a cărei voce mi se năzare strigându-mă în amiaza mare și, cînd mă intorc, am clara senzație că se ascunde de mine cineva. rămân cu uimirea că numele meu îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra mea care îmi seamănă, dar nu mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme și intrând la „Fornaia”, un bătrân aflat la cumpărături a exclamat, plin de uimire: „Femeie, tu semeni cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor vânzătorului, din privirile ce nu se puteau desprinde de pe chipul ei, că ea, străina, purtând numele Maria, și venită dintr-o țară Îndepărtată, semăna leit cu Ana
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
după câteva discuții cu elevii, am Început să recităm prin rotație. Cei doi băieți simpatici ofereau trecătorilor pliante Însoțite de fraza: „ să ne amintim de poetul nostru Mihai Eminescu”. Cei care primeau pliantele, nu aveau timp să se dezmeticeasă din uimire, fiind Încercați de un sentiment de stânjeneală. Nu Înțelegeau ce se Întâmplă, nu mai văzuseră așa ceva, evenimentul literar, poezia „scoasă În stradă” i-a luat prin surprindere. Citeam pe fața lor mirare, contrariere și blocaj, acesta este termenul cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Tennyson pe care le învățasem de la bunicul: Lacrimi, trufașe lacrimi, nu înțeleg ce înseamnă, lacrimi din adâncul unei disperări divine. Dar uneori, în timpul lecțiilor obișnuite, se întâmpla ca eu să preiau predarea. Atunci micii mei camarazi ascultau zeloși și cu uimire poveștile mele despre cum Iosua a obligat soarele și luna să stea nemișcate în valea Aialon. Și despre Ștefan, care a depus mărturie în fața Marelui Sfat și a fost condamnat la moarte, fiind lapidat, și despre prințul Hamlet, care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întotdeauna la ușa de la intrare, iar pe obrazul drept are un semn din naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată și plăcută, care pare să nu îmbătrânească. Și citește exact așa cum trebuie citit, cu inteligență, uimire și îndoială, iar ideile apar pe măsură ce le pronunță. Pauzele sunt pline de mirare. în spatele limbii ei suedeze se aude tot timpul dialectul din Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la cea mai bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre Ben la o petrecere aglomerată, spunându-i „bună!“ cu o privire ștrengărească și dându-și pe spate părul, de-acum blond. Vede cum ochii lui Ben se măreasc de uimire, înlocuită după câteva clipe de admirație, respect, dorință. Îl vede pe Ben conducând-o acasă cu mașina și intrând la o cafea. Vede cum colegele ei de apartament mor să filtreze cu el, dar mai vede că Ben are ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi politicoasă. ― Fără nici un motiv, doar așa, am avut o zi bună. Și... mă opresc eu pentru un efect dramatic. Și, continui, am o întâlnire diseară. ― Întâlnire? Întreabă amândouă într-un glas, uitându-se la mine cu ochii măriți de uimire. Cu cine? ― Cu cel mai superb bărbat din lume, spun eu visătoare, pe un ton neobișnuit de asemănător cu al lor. Cu Ben Williams. ― O, face Sophie. ― Ben, spune Lisa. Și știu că fiecare dintre ele își imaginează simultan un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
obținut postul? Ben se așază înapoi pe canapea și-i spune totul Jemimei Jones. Îi povestește despre toate lucrurile pe care ar fi vrut să i le spună lui Richard, și își poate da seama auzindu-i respirația întreruptă de uimire și sunetele de încurajare că stă lipită de telefon, sută la sută fascinată. E genul de reacție pe care o obții numai de la o femeie. De aceea a și sunat-o Ben pe Jemima. ― Nu-mi vine să cred c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întoarce spre Jeff și-l întreabă cât o să mai dureze. ― Bine, spune ea. Mă întorc într-o oră. Când Geraldine se întoarce la salon, trece pur și simplu pe lângă Jemima și când își dă seama de greșeală, rămâne locului de uimire, cu o mână la gură. Țineți minte părul moale, lung, lucios și castaniu al Jemimei? Priviți-l, acum, priviți la ce se uită fix Geraldine: se uită la o coamă aurie inegală, care atrage lumina în timp ce Jeff o ciufulește. Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
avantajează deloc, spun eu emoționată. Mi-e atât de teamă că o s-o vadă prin mine pe fata grasă pe care am încercat atât de mult s-o ascund. Zâmbește. Are dinți perfect albi, la care eu mă uit cu uimire, pentru că n-am mai văzut dinți mai frumoși, nici buze mai clar conturate, și nici ochi atât de albaștri. ― Nici a ta pe tine, îmi zice el. Simt o căldură familiară ridicându-mi-se pe față: e roșeața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune Brad, care iese de pe autostradă. Ne oprim la un semafor, și o mașină sport pe care n-o recunosc trage lângă noi. Mă întorc și mă uit la șofer: un tip tânăr și care arată bine și care, spre uimirea mea, îmi aruncă o privire de apreciere, după care-i strigă lui Brad: ― Tare mașina, omule. Tare și tipa. Brad zâmbește și apasă accelerația. Mergem pe acest bulevard imens și larg, cu magazine imense pe margine, care sunt mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-a zâmbit. Ce mai puteam spune? Până la urmă, nu m-ar fi deranjat că gusturile lui se limitau la cărți cu hoți și vardiști, dar să uiți numele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect. Brad. Superbul, frumosul, amabilul, dulcele de Brad, mi-am zis, puțin neliniștită, este redus. Al naibii de redus. O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și sexy, care-și face cumpărăturile săptămânale, doar că, firește, eu merg pe la fiecare raion clătinând din cap de uimire. N-am mai văzut niciodată o asemenea ofertă de produse alimentare degresate, fără grăsime, fără colesterol. Există biscuiți sănătoși și fără grăsimi, prăjituri din orez cu floricele caramel, gustări cu lămâie fără colesterol, gustări din ghimber cu puține grăsimi, negrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]