5,157 matches
-
domnule Dimitriu, Întrucât d. prof. Popa Îmi cere - În ceea ce-l privește - din Monografia plănuită, să-i scriu Într-un mod, ca să Întrebuințez un termen acum la modă, exhaustiv despre activitatea mea la Flt., răscolind prin cele hârțoage vechi și uitate, am mai scos la iveală unele, pe care, poate, ai putea mata să le folosești, În partea ce-ți revine (Activitatea germanistă), de aceea le trimit aici anexate. Îmi pare rău că În presa din Capitală nu se vorbește Încă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sale au fost traduse în SUA, Germania, Italia, Franța, Rusia, Portugalia, Spania, Polonia, Cehia, Lituania, Estonia, Letonia, Suedia, Belgia, Belarus. Volume publicate: Martorul (roman, Editura Literatura artistică, Chișinău 1998); Peisaje bolnave, (poezii, Editura Literatura artistică, Chișinău, 1990); Personaj în grădina uitată (poezii, Editura Hyperion, Chișinău, 1992, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Câmpia Borges (poezii, Editura Vinea, București, 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, nominalizare la Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate(eseu, publicistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
directoarea... stabilimentului (termen cât se poate de potrivit pentru o asemenea instituție de cultură la ruși), d-na Svetlana Prosenkova, a cărei voce protectoare căpăta subit inflexiuni metalice, de activistă ce nu admite să fie contrazisă. Pe lista invitaților speciali, uitată, am impresia, dintr-o neglijență calculată pe biroul său, remarc un reprezentant de la FSB, fostul KGB, a cărui „apartenență” nu mai este camuflată. Omul lucrează „la vedere”, nu are de ce să-și oculteze identitatea. Dacă nu o face șeful statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
disperată. Va trebui să coboare - grănicerii beloruși sunt de neînduplecat - și să se întoarcă după pașaport. Ce oroare! Vom continua drumul fără bosniac, care speră (și noi, odată cu el) să ni se alăture la Varșovia. Istoriile acestea cu pașapoartele dispărute, uitate, abandonate la hotelul Belarus din Minsk îmi par demne de un thriller... Părăsim țara lui Lukașenko și acest Est postsovietic, cu realitățile și fantasmele lui terifiante. E singurul lucru pe care ni l-am dorit cu ardoare. Am intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
extraordinară în țară și o alta dincolo de frontiere? Au existat oare, în America sau Europa postbelică, poeți mai originali, mai autentici decât Nichita, un mare ucenic al lui Rilke, Rilke stâlp uriaș și constructor al sensibilității noastre moderne, el însuși uitat, aproape, în țara sa (cu excepția poate a lui Paul Celan!Ă? (Când spun „uitat” mă refer la directa descendență creatoare a poeților nemți ce publică după război, mai aproape de un Brecht, de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crimei morale, se înțelege. Nu trebuie să ne uimească unii termeni, tinerii au astfel de exaltări de moment, în care contează mai ales brilianta teorie decât conținutul ei real sau consecințele ei! Ele, de altfel, aceste „teorii geniale”, sunt adeseori uitate și înlocuite cu altele, la fel de surprinzătoare și de „revoluționare”! Atunci, în seara când Nichita mi-a făcut acel „dar” - o asemenea confesiune era văzută, bineînțeles, ca un „dar”, prin conținutul ei exploziv, mai ales! -, nu, nu m-a supărat „propunerea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eficiente de protest și de limitare a puterii personale a unui om care se credea, în paranoia sa crescândă, un trimis al destinului României?!... Azi, iată, noi, scriitorii ne întoarcem la acele vremuri și la „atmosfera”, la „psihologia” lor, iute uitată sau chiar răstălmăcită de cei care nu au trăit-o sau care vor să „explice” cele ce s-au întâmplat cu mijloace și argumente la fel de brute și de partizane ca și cele ale unor „propagandiști” ai puterii trecute. Nu, ceea ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și călcați în picioare a căror vedere ne îngheța sângele în ajun, amintire obnubilată instantaneu la coborârea din taxi de lucruri infinit mai serioase și mai grave, cum ar fi ascultarea mesajelor înregistrate pe robotul telefonului, plata unei taxe funciare uitate sau perspectiva unei mese cu prietenii în oraș toate acestea dovedind cât de puțin persistă sentimentul unei nedreptăți insuportabile în memoria unui om normal și solicitat la parametrii obișnuiți decid să mă închid în Biblioteca Institutului Lumii Arabe, consacrându-mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici regenerare. Nimic nou în natura lucrurilor, în dendrite și în hormoni. Fiecare val, în Mediterana ca și în alte părți ale lumii, e o surpriză și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei uitate, reluată la radio și care ne face să savurăm pe neașteptate un crâmpei de tinerețe regăsită: iată minuscula, dar consolanta plăcere de care se privează veșnicii îndrăgostiți fără noroc respinși de arleziana numită Apocalipsa. 6. Serviciu inutil Și a zis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și fiecare se simte mai "ales" când face parte dintr-un comitet mai restrâns. Ești mai snob ca alții când ești credincios, iar în snobismul celor din lumea "bună", Guermantes sau ne-Guermantes, recunoaștem un fel de ecou profan al bucuriilor uitate ale cancelului, ale stranei și ale tabernacolului. Există vreun expert mai exact în probleme religioase ca Marcel Proust? 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urechi. Primăvară: încă nedezvoltată, încă înlăuntrul lucrurilor: în pământ, în crengi, în crisalide... Piept păros: plin de buruieni uscate. O cochetă: o roză pe care curtezanii o desfoiază; soțului nu-i rămân decât spinii. Vârtosu Colceag. Sunt nouă numai lucrurile uitate. Măi Codrene, măi Codrene Te cunoști după sprâncene Că iești făcător de rele. Jocu-n bumbi. Cum aveam câteva mii de bumbi. Odată după ce am pierdut tot ce aveam la mine, am venit la comoară să mă aprovizionez; și, în genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vizitatorii Eforiei s-au îngrămădit la țărm și se bucură de soare și de legănarea molcomă a talazurilor. Cătră sfârșitul zilei înțeleg că meteorul prevestit își face poate de cap pe alte meleaguri. Cum ar fi spus Solomon Cornea, poetul uitat al Iașului de odinioară: Marea urmează a fi ușor agitată Și după ce s-au aprins făcliile cerului. * Cele zece porunci p. (pentru-n.n.) chibiți 1. Chibițul să tacă; 2. Zgomot să nu facă; 3. Liniștit să steie; 4. Sfaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan îi acordă un nou salv-conduct, unde se fac unele precizări în legătură cu „lucrurile și întâmplările trecute” despre care se vorbește în cel din anul 1457. De data aceasta - iunie 1460 - Ștefan precizează că este vorba de lucrurile ce ar trebui uitate „și cari se vor fi întâmplat în Țara Basarabilor sau oriunde în altă parte când ne-am întâlnit”, lăsând să se întrevadă, cum a remarcat și Ion Ursu, un aspect al relațiilor dintre Ștefan cel Mare și logofătul Mihul, înainte de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două regate, unele dintre cele mai mari și mai bogate din Europa, regatul Ungariei și cel al Poloniei, și un imperiu, cel otoman, care reprezenta, în Europa, din punct de vedere militar, cea mai mare forță a timpului. Nu trebuie uitată nici confruntarea cu tătarii cărora moscoviții le plătiseră tribut până în timpul luptelor lui Ștefan cu turcii. Toți cronicarii străini, care se referă la Moldova lui Ștefan cel Mare, laudă la superlativ talentul de conducător de oști al domnului, îndrăzneala, vitejia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de 17 septembrie împlineam 50 de ani și puteam să am plăcerea de a-i oferi o surpriză plăcută Mamei mele, care trecuse de 73 de ani, era singură în casa părintească de la Drumul Carului și, firește, se considera adesea uitată, acolo, în creierul munților. Luasem din București, din așa-numitele rezerve strategice personale, un litru de "horincă", primită de la un bun prieten din Șimleul Silvaniei, fiind convins că va fi bine primită de diplomații sovietici, trecuți de Gorbaciov la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
abortul cervical cu decompresiunea rădăcinilor cervicale la nivelul foramenelor (găurilor de conjugare). Multe din aceste instrumente au denumiri ca: „tălpița ..., sulițer.., etc”. Toate aceste încercări ale unui pionier al neurochirurgiei au dus la progresul acestei specialități într-o țară uneori „uitată medical”. Odată cu dezvoltarea acestui abord, dr. Gh. Panoza a încercat perfectionarea instrumentelor cu care decomprima foramerele pentru rădăcinile cervicale. În materie de tehnici și procedee chirurgicale personale, dr. Gh. Panoza se înscrie în palmares: - Elaborarea și punerea în practică a
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
separare a lor ar fi fost artificială și nu ar fi permis înțelegerea întregii complexități a chestiunilor de a căror rezolvare depindea așezarea raporturilor dintre România și U.R.S.S. în cadre juridice normale. Sperăm că, prin publicarea acestor documente, voit uitate sau ignorate în ultima jumătate de secol, să readucem în atenția opiniei publice și în conștiința forurilor de decizie, o problemă de un interes vital pentru țara noastră, a cărei actualitate nu a fost cu nimic alterată de trecerea timpului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
avut un destin nefericit... cei care s-au sinucis, cei care au înnebunit, cei care au fost omorâți, închiși, persecutați sub dictaturi, cei care s-au revoltat, cei care au râs, cei care au tăcut, cei învinși, cei singuri, cei uitați... La început, nu mi-a fost rușine că scriu (doar că nu scriu suficient de bine!), nici nu am făcut-o pe ascuns, iar copiii din sat nu și-au bătut joc de mine din cauza asta, chiar dacă îmi mai ziceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu aveau o cultură scrisă, față de limba greacă, purtătoare a unei mari culturi? Dacă în această sută de ani nu se va întâmpla o renaștere culturală, care să impună o cultură românească majoră, limba română se va număra printre cele uitate. Pe mine ca om această perspectivă mă lasă rece, dar ca scriitor, am motive de melancolie. N-avem însă nici un motiv, în acest moment, să abandonăm limba română decât dacă ascultăm de ceea ce Luca Pițu numește "sentimentul românesc al urii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
persoana a II-a plural, semn al unei înstrăinări. Să-ți mărturisesc că la un moment dat Gheorghe Crăciun îmi spunea că mă vede îndreptățit să scriu o istorie a literaturii române pentru străini? Basil Munteanu, istoric literar pe nedrept uitat, a scris în 1938 o panoramă a ei. A ajuns până la urmă să se dedice comparativismului, deși a gândit un concept, acela de constantă, care ar putea fi repus în circulație. Dacă e o provocare, aceasta ține în primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă n-ai fi fost poet, ce altceva ți-ar fi plăcut să fii? Dacă aș fi avut talent, aș fi vrut sa fiu sculptor sau pictor sau muzician, deci cineva care este mereu expus în centrul atenției și nu uitat cum sunt poeții in vreo bibliotecă județeană! Dar eu nu am alt talent în afară de viteza înnăscută, de asta m-am făcut și atlet și, mai cred uneori, pentru scris. Cu timpul am ajuns să-mi placă să vorbesc cu mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
texte și autori. E și firesc, într-o societate pluralistă, să nu mai poată fi menținută tirania unor forme colective, cum este cea de "generație". Cum vezi noua literatură, care se înfiripă sub ochii noștri (critici)? Sunt noutăți? Va face uitată noua literatură "vechea" literatură optzecistă? Cât de compatibile/ incompatibile sunt generațiile din interiorul literaturii române actuale? Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi (nu neapărat de mâna întâi), însă codul literar a rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
utilă cu cât în materializarea sa a coordonat o muncă de echipă în care elevii ieșeni au venit în contact cu „istoria vie” și cu tehnicile de lucru capabile să o recupereze de la martorii altfel tăcuți ai trecutului. Cartea Povestirile uitate ale Nicolinei. Istoria unei fabrici și a oamenilor ei este un fragment despre mărirea și decăderea industriei românești. Un studiu de caz ce spune în fapt povestea întregii industrii naționale, de la începuturile sale, prin legile de încurajare de la sfârșitul secolului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai era nevoie, că, de fapt, oamenii au rămas mereu creatori ai istoriei. De aici și titlul - poate oarecum abulic pentru monografia unei fabrici - un titlu ales să reflecte întocmai intențiile autoarei. Speranța că Nicolina nu va rămâne un nume uitat. Partea I: FABRICA I Începuturile industriei ieșene și înființarea fabricii Primele semnale ale unui „industrii” ieșene pot fi plasate abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Despre indicii mai vechi, cu greu se poate vorbi în capitala Molodovei. Mai înainte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni. Condițiile de trai oferite „oamenilor muncii” păreau similare în întreg lagărul comunist, cu ușoare îmbunățiri, de la est la vest. Spre exemplificare, muncitorii chinezi erau nevoiți să împartă spații
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]