4,445 matches
-
la jumătate de secol. Și, cum se vede, nu e o hiperbolă de literat. Emisiunii radiofonice "Patimile după Pitești", consemnată de Monica Lovinescu, îi răspunde, într-un fel destul de direct, tot jurnalul lui Sîrbu, ca și romanul Adio, Europa!, o utopie neagră, înecată în ironie și în râsul disperat al lui Candid. La Paris nu se știa că tot la Cartea românească unde se refuza publicarea unui roman al lui Bujor Nedelcovici, "un fel de 1994, pe linie post-orwelliană", simultan, în
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
sînt conștienți că au găsit un paradis, cînd l-au găsit. Nu fac decît să îl regrete atunci cînd l-au pierdut - și poate că, în realitate, au pierdut ce nici nu au avut. Uneori, îl proiectează, ca pe o utopie, undeva, în viitor. De regulă, vai de ei - și vai de noi - atunci cînd utopia ajunge să prindă contur. În prezent, în imediat, nu putem decît întrezări frînturi de Paradis, pentru o fracțiune de secundă. Este însă o secundă, pluridimensională
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
îl regrete atunci cînd l-au pierdut - și poate că, în realitate, au pierdut ce nici nu au avut. Uneori, îl proiectează, ca pe o utopie, undeva, în viitor. De regulă, vai de ei - și vai de noi - atunci cînd utopia ajunge să prindă contur. În prezent, în imediat, nu putem decît întrezări frînturi de Paradis, pentru o fracțiune de secundă. Este însă o secundă, pluridimensională, care, dacă o recunoștem și o tezaurizăm cu grijă, poate să ne țină vii și
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
și căruțași costumați retro, ceva din atmosferă îți amintește de filmul lui Pintilie, "O vară de neuitat". Convoiul pleacă, pe un drum de țară plin de hîrtoape, spre "orășelul Cinema", plasat dincolo de sat, pe malul Dunării. Acum plonjăm în plină utopie. După o călătorie zdruncinată, de circa zece ore, descoperi, amețit de cap, "si dumnealui?, si dumneaei?", o enclavă de lux în mijlocul paraginii rurale-naturale. Complexul SF (pentru a cărui descriere temeinică ar trebui multe pagini), conține patru minihoteluri pe două niveluri
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
își află partenerii. Acesta este un aspect. Celălalt este că literatura nu ne mai satisface un sentiment care, în cazul meu a devenit foarte puternic. Am traversat o fază foarte dificilă la masa mea de scris, o fază a dispariției utopiilor, a eroziunii idealurilor mele de fost 68-ist, de persoană foarte angajată încă din tinerețe în favoarea principiului speranței și al schimbărilor în bine ale lumii. Am alergat cu microfonul în mînă prin toate dictaturile, în Spania, în Grecia, în Portugalia
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
exclusivitate, nutrindu-se ,nastratinesc" din experiența sa scripturală. Roland Barthes cu al său discurs ce se scrie pe sine e pe aproape... Atingând acest punct extrem, ne vine însă greu a mai delimita poezia ca fapt totuși concret, ireductibil, de utopia ce i se aplică, riscînd a o anihila. Exigențele purificatoare pot înainta neîndoios pînă la scheme geometrizante tăioase, dar nu se pot stabiliza într-o zonă rarefiată excesiv în numele unui eu ce, văzîndu-se în fața abisului, glisează fatalmente înapoi, spre ,lirismul
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
și încă dramatică, din perspectiva unui set de valori pe care poate că nu toți sînt obligați să-l împărtășească. Cred că, în genere, ideea că o argumentare ar putea convinge logic, rațional, prin exemple și silogisme, e o stranie utopie: dacă seturile de valori ale autorului și ale unora dintre cititori sînt total diferite, nu se produc acte de convingere, nici măcar parțială, ci doar iritări reciproce... Or, aici problema stă chiar așa: nu cum este judecată o persoană sau interpretat
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar cum în spatele acestei geometrii, permanent
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
care le socotim firești să își iasă din albie. Poți recunoaște rudimente, de aceea sutura funcționează, dar îți amintești - tangibil - că normalitatea se definește doar prin granițele impuse de anormalitate. Iar firescul cotidian în care ne bălăcim are valoare de utopie la periferii. De la personaje fără brațe să trecem la unul fără un braț, de unde și titlul Îmbrățișarea pierdută. Al patrulea lungmetraj al lui Daniel Burman. Personajul principal, Ariel Makaroff (Daniel Hendler) are ironia tragică a unui personaj compus de Philip
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
pe fratele mai mare, plecat de mult de-acasă, cu care nu mai ai de-a face. Dominanta personajului? Inteligența, singura în stare să înnoade firul, măcar acum, cînd îi răsfoim, între mult prea tineri și nu încă bătrîni. Toate utopiile (și Jungenrepublik, să zic așa, a lui Eliade și Vulcănescu nu era departe...) vor să dea afară pe cineva din cetate: pe poeți, pe bătrîni, pe evrei. Alexandru Paleologu, i-ar scoate, de-ar putea, pe proști. Numai că ,nu
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
lenevit!" (Mircea }uglea: 20 octombrie 1998 șenjoy the silence.ț) Așadar noutatea năbădăioșilor douămiiști n-are cum să fie ,totală". în pofida acestei împrejurări, ea e însă reală, în limite onorabile. Să încercăm a o explica. Acceptînd ,decăderea iluziilor", a tuturor ,utopiilor metafizice", id est ,desacralizarea" epocii zise postmoderne, tinerii în chestiune reacționează la o treaptă primară, fiziologică. Subiectul scriiturii e tratat, în sensul lui Lacan, prin consemnarea relațiilor sale cu realul dezbărat de orice preconcepție, cu realul ,pur". Ne găsim la
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
speciei, se organizează congrese pe tema psihologiei salamandrelor. Savanții, presimt amenințarea, se ceartă între ei la modul serios, iar unii propun extirparea lobului frontal, care s-ar putea face vinovat de emanciparea acestei specii. Eram la ora literaturii europene când utopia era întoarsă pe dos de marii scriitori ce au impus genul distopiei-avertisment, o literatură chemată cu necesitate de comunismul ce amenința Europa, de la Atlantic la Urali. Dar, în roman aluziile par să vizeze cu precădere sloganurile doctrinei germane a anilor
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
a anilor '30, mai ales când se vorbește de ,rasa superioară", ,rasa pură a salamandrelor" ce au nevoie de ,spațiu vital" mai larg, de militarizarea lor etc. în mod excepțional, romanul acesta al lui Capek propune, în secțiuni succesive, delirul utopiei construite pe potențe necunoscute, urmată de spaima de această himeră care impune căutarea soluției de a se debarasa de ea prin renegare. Alegoria politică poate ține de istoria momentului, dar și de cea imediat următoare, întrucâtva anticipată. Discursul romanului a
Un roman al ecologiei umane by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11418_a_12743]
-
R. Nu, interesul meu pentru neurofiziologie nu a fost legat nici un pic de politică. Cel puțin, nu într-un mod direct. Dar a existat o legătură filosofică profundă între una și alta. Vedeți, una dintre tezele de bază ale oricărei utopii socialiste, mai blîndă sau extremistă, este credința că mintea umană este o tabula rasa și că împrejurările sociale ne formează conștiința. Auzind-o repetată de miliarde de ori de propaganda sovietică, am avut dubii de foarte devreme în privința asta. Și
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite altfel decît utopie romantică sau una dintre multele fațete ale conștiinței mistice? Și ceea ce ar fi putut părea doar un joc livresc și paradoxal, pornit din strălucitorul paradox călinescian, este, de fapt, o obligație de lectură pe care o impune artistul însuși. Stăpîn
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel mereu singur, Doamne" Și, la fel se întâmplă, alunecând în confuzie, dacă nu neapărat în erezie, într-o primă secvență dintr-un ciclu bogat numeric, Captiva nesfârșire. Consolator cu Dumnezeu însuși la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
Cistelecan în editorial - indistincția dintre om și instituție: " Profesorul avea în el ceva fatalmente, constitutiv instituțional. Era un spiritus rector. Desigur, mai mult la modul inefabil și gratuit, decît la modul aplicat. Din această conformație de profunzime au ieșit toate utopiile lui instituționale, proiectele lui , toate presupunînd o construcție colectivă, de echipă [...] dincolo de vocația constructivă, Profesorul avea vocația dialogică. Nu cultiva și nu încuraja vasali. Parteneri de idei și proiecte - asta stimula el. Cum n-a avut niciodată o instituție în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
estetic este datul personal ireductibil al creației, indiferent de încadrarea ei epocală (fapt intențional, putîndu-se rezolva pe o cale pur retorică), în semnificațiile unui manifest. Nu mai puțin, prin transluciditatea discursului transpare monstruozitatea temei care l-a alimentat. Astfel că utopiei comuniste i se răspunde cu o antiutopie, care se compune din factorii negativi ai reprobării sensibile, în tiparele unei scriituri pe măsură. Imaginile dobîndesc alura unor replici intransigente, ingenuitatea lezată trece în refuzul moralmente gradat. Scepticismul devine năvodul amplu în
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
ancora mea siderală/ trăgînd după tine/ atîta pămînt/ atîta noroi? (Nuielușa). Această disperare constituie nucleul moral al antiutopiei. Nucleul intelectual al antiutopiei lui Dorin Tudoran îl alcătuiește absurdul. Reducînd la absurd tabloul existențial, autorul săvîrșește dubla operație de descriere a utopiei scelerate (postură ani contemplativă) și de subminare a ei, în temeiul unei saturații teratologice ce tinde a se autoanula. Excesul duce la explozie. Absurdul, arăta Breton, poate oferi o ieșire ideală a spiritului în confruntarea sa cu orice dificultate. Punînd
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
-l purifica și a-l înzestra cu atributele unei valori transistorice, așa cum au procedat altădată, prin extrapolarea doleanțelor lor istorice, un Goga, un Aron Cotruș, un Coșbuc, un Eminescu. Antiutopia nu e doar o monitorizare și o contrapondere teribilă a utopiei, ci și o creație autonomă, capabilă a se ridica, ajutîndu-se de aripile proprii, în văzduhul artei. Dorin Tudoran, Tînărul Ulise, cu o prefață de Mircea Mihăieș, Ed. Polirom, Iași, 2000, 376 pag., preț neprecizat.
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
adjudecă, culminând în cel intitulat Societatea spectacolului, îndeosebi prin foarte ascuțitele observații despre comunicare și Internet. Următoarele secțiuni, numerotate până la 20, dau măsura bună a forței analitice a autorului (exceptându-le poate pe ultimele două, mai obosite): Tehnopolis, Cultul întreprinderii, Utopia managementului, Omul fără calități, Discursul Stăpânului, Fantoma democrației, Barbarii etc. Deosebit de nervos - în sensul bun - mi se pare și capitolul 15, Necazurile virtuții, în care este schițat un excelent portret al perversului contemporan, decelându-se și cauzele subtile pentru care acest
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
întreaga cercetare în cadrul unei lucrări mai ample și să o extindă asupra relației ideilor de cenzură și libertate în România. Astea toate încadrate în spațiul specific al istoriei ideilor. Și misiunea e necesară pentru că "revenirea în actualitate a iraționalismului, autohtonismului, utopiilor naționale, "românității metafizice", agresive și izolaționiste, nu mai trebuie demonstrată. Este evident că ideea libertății de gîndire și expresie se opune radical "învățăturilor" de tip inițiatic, guru, "upanișadic" (nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții din jurul Sibiului
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
adaug, ipocrit și defensiv, "păstrînd proporțiile". Prin ceasul fără limbi din poarta insulei lui Prospero, pe care însă numai spectatorii pot (puteau) să-l vadă - sau Prospero cînd printre ei se amestecă -, timpul e abolit în cea mai autentică din utopii. E abolit și pentru că lui Prospero îi "ajungea regatul strîmt al bibliotecii" sale ("Me, poor man, my library/ Was dukedom enough"). Și, orice s-ar spune, același "regat strîmt" al cărților i-a rămas și pe insulă de ajuns. Tocmai
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
de Arcimboldo, cu toate că au fost contemporani. Dar sînt aproape sigură că Prospero e, cu adevărat, omniscient. Omul-carte/cărți pictat de Arcimboldo e la fel de ireal și de ridicul ca și omul-zarzavat, înfățișat de același. Sînt oameni ce provoacă și furtuni și utopii. Poate că de aceea noi nu mai citim, cu toții, cam aceleași cărți, deși din ce în ce mai multe mode îi încurajează pe vegetarieni. Tînăra emigrantă ce de-abia sosește la Paris, în anii 1960, în Samuraii Juliei Kristeva încearcă să își liniștească angoasele
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
și, sub umbrela ei, nu mai citim aceleași cărți. Sau chiar nu mai citim deloc, pentru că nu vrem să fim anacronici. În viitor, liantul va fi în cu totul altă parte. Și totuși, ce e viitorul, dacă nu o altă utopie? Deci un fenomen periculos și pentru noi și pentru ceilalți. Pînă atunci, să revenim la Shakespeare, chiar dacă acest simplu și de bun-simț fapt a devenit, la rîndul său, o utopie. A cîta? Insula lui Prospero e autentică sau, mai exact
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]