4,489 matches
-
o dimensiune filosofică speranței care se află în lume"153. Viața e deschisă, lumea e în mod activ întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întoarsă către deschiderea orizontului, omul e purtat de o efervescență utopică explică filosoful german. El opune "realismului real" (simțul faptelor), "capacitatea utopică". Utopia de care e vorba aici n-are nimic de a face cu elucubrațiile himerice, cu reveriile abstracte. Utopia pe care o analizează este "posibilul real" (el vorbește despre "concretul utopic"). A nu se confunda cu "posibilul obiectiv", respectiv ceea ce prevede știința sau, cel puțin, nu exclude. Referindu-se la tot ceea ce e condiționat măcar în parte, "posibilul real
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
stăpînire pe spiritul, sufletul și trupul său. Tuturor acelora care observă cu ironie că este incapabil să spună cum ar arăta o astfel de lume, el le amintește că ființele umane n-au nevoie de un proiect, nici de o utopie ca să transforme, să creeze o bifurcație, să abandoneze această lume și să înceapă să inventeze o alta. U este omul contingenței și impermanenței. Speranță tragică. Cei care îl întîlnesc spun că e puțin nebun. Pentru marea majoritate este un incomod
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fapt o anulare a libertății. Am dat acest exemplu inspirat din originala democrație a statului atenian tocmai pentru a reliefa limitele libertății. Nu vorbim despre libertate în sensul abstract, filosofic deoarece libertate deplină nu există, nu este altceva decât o utopie. Totuși, nu este lipsit de interes un demers lămuritor în privința limitelor până la care se poate exprima liber un individ din punct de vedere social, politic, economic. Din legea lui Solon se poate desprinde o concluzie importantă. Libertatea este o noțiune
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a prevederilor în cadrul internațional este cu totul altul. S-a dovedit în nenumărate rânduri că drepturile popoarelor nu impun sancțiuni cu adevărat eficiente împotriva actelor care vin să lezeze drepturile omului. Idealul Renașterii îl găsim descris în chip pitoresc din utopia unui literat al Renașterii, Rabelais, în Mănăstirea din Theleme pe frontispiciul căreia stă scris ” fă tot ce vrei”. Așadar idealul Renașterii este libertatea față de autoritățile tradiționale, libertatea în știință, în artă, în viața morală, dezvoltarea omului întreg, ca suflet și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta cu atât mai mult cu cât în volumele de început poetul nu vădea prea multă disponibilitate socială, sărind peste imediat direct în tentația vizionară și în ritualitatea imaginativă. AL. CISTELECAN
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ARG, 1972, 2; Dana Dumitriu, Când înfloresc poeții, RL, 1973, 38; Adrian Popescu, „Mic tratat de glorie”, ST, 1973, 23; Nicolae Prelipceanu, „Mic tratat de glorie”, TR, 1973, 39; Piru, Poezia, II, 510-513; Ulici, Prima verba, I, 27-31; Dan Laurențiu, Utopie erotică, LCF, 1977, 8; Florin Manolescu, „Uneori plutirea”, FLC, 1977, 12; Ion Stratan, Chipul de prisos, AFT, 1977, 3; Nicolae Manolescu, Poezie intelectuală, RL, 1977, 22; Daniel Dimitriu, Poezii de dragoste, CL, 1977, 6; Cornel Regman, Poeți la al treilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
letteraria”, prezintă cele mai însemnate opere ale scriitorilor români din țară și din afara ei. Scrie nu numai despre Mircea Eliade, Vintilă Horia, Eugen Ionescu și Emil Cioran (ultima carte tradusă în italiană de P. a fost, de altfel, Storia e Utopia, 1969), dar și despre Tudor Arghezi (din care a și transpus un însemnat număr de poezii), Lucian Blaga, Ana Blandiana și Ioan Alexandru. În 1967, în cadrul colecției de studii și eseuri a Societății Academice Române, publică Saggi di poesia popolare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
aripa radicală (anabaptiștii). Reforma adoptată în orașul Münster prin preluarea puterii de către anabaptiști (1533) se va materializa pentru scurt timp în organizarea "Comunei din Münster". Intervenția brutală a trupelor episcopului de Münster și ale feudalității locale a pus capăt acestei utopii în iunie 1535. După războiul țărănesc Reforma a continuat, deși Martin Luther s-a îndepărtat de mase, manifestându-și deschis opoziția față de țăranii răsculați (în aprilie 1525 va scrie Îndemn la pace). Efectele Reformei au atins toate categoriile sociale. Tot
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
stăteau cu arma îndreptată împotriva propriilor cetățeni, să nu cumva să părăsească lagărul. Așa se și chema oficial: lagărul țărilor socialiste! Dar nostalgia mea nu se regăsește pe aceste coordonate. Singurul meu exercițiu de visător profesionist, singura mea porție de utopie legată de societăți perfecte pe care le-aș croi vizează doar o regulă simplă: ca fiecare să trăiască în sistemul pe care îl sprijină public, fie el susținător de dreapta sau de stânga. De exemplu, nostalgicii socialismului biruitor să fie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Angela Merkel este un produs al Germaniei de Est, în ciuda bunăstării, Ostalgia face ravagii și în țara readusă la viață și la civilizație de sora din Vest cu cheltuieli fabuloase, țară devenită simbol al capitalismului biruitor, țară în care, totuși, utopia socialistă umple programele intelectualilor și artiștilor. De unde rezultă că nostalgia după comunism e un vector care ar putea fi utilizat și în agendele provocărilor artistice ale prezentului. Pentru că, se pare, nostalgia după vechiul regim, după tinerețe și după timpurile revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
utilizat și în agendele provocărilor artistice ale prezentului. Pentru că, se pare, nostalgia după vechiul regim, după tinerețe și după timpurile revoluționare nu poate fi extirpată din lumea democratică, dar incomodă, a capitalismului, fiind suficient de vitală pentru a genera noi utopii. (Nostalghia e un film de Tarkovski, un regizor ale cărui filme lungi și metaforice ne mobilau viața interioară în comunism. Timpul și disponibilitatea intelectuală de a le vedea și diseca pe îndelete alături de prieteni, atunci, în lungile seri din noaptea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
opoziția față de tendințele economice și culturale dominante (tabuurile și atitudinea antioccidentală a gândirii islamice, a se vedea în acest sens Jihad vs. Cultură americană); societatea civilă și mișcările sociale. Privită din perspectiva conflictualistă umanitatea se confruntă cu aceeași problemă a utopiei aplicării universale a dialogului și se înscrie, mai ales în cadrul comunităților închise, tradiționaliste, cum sunt cele evreiești sau arabe, într-un context determinat de interactiune conflictuală, de monologări greu de direcționat pe făgașul consensului.255 Pornind de la dimensiunea religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
1990). 240 A se vedea în acest sens situația din Irak. 241 Cf. lui Dacian Dună, op. cît., p. 2, "globalizarea, bine ilustrata de termenul enunțat de către Benjamin Barber încă din 1992 - "Mc'World" (definit de către Gearoid Ó Tuathail că "utopia piețelor libere și rețelelor de fast-food") se ciocnește cu tribalismul sau fundamentalismul, simbolizat de "Jihad" - reacția primordială, bazată pe mituri fundamentale, axiome morale și certitudini autoimpuse într-o lume în care frontierele colapsează (cazul talibanilor din Afganistan este sugestiv - distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
states which have long since become multiethnic and multicultural... A binational state în the Middle East would require the emergence, among Jews and Arabs alike, of a new political class. The very idea is an unpromising mix of realism and utopia, hardly an auspicious place to begin. But the alternatives are far, far worse". 1062 Ibidem; în mai 1998, în La Monde Diplomatique, în articolul "Why Israel Needs a Palestinian State", Shimon Peres aprecia: "Without two separate states, a binational state
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
critic, București, 1965, 305-318; Nicolae Velea, „Trandafirul alb”, CNT, 1966, 12; Marian Popa, Aventurile existenței și aventurile ficțiunii, LCF, 1967, 26; Victor Ivanovici, Mitul superbei adolescențe, LCF, 44; Nichita Stănescu, Constantin Chiriță - un realist romantic, CNT, 1971, 45; Lucian Alexiu, Utopia adolescenței, O, 1975, 11; Dan Cristea, „Trilogia în alb” și autorul ei, RL, 1976,16; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 136-144; Roxana Sorescu, Permanența romantismului, RL, 1977, 30; Tudor-Anton, Ipostaze, 112-118; Laurențiu Ulici, „Cireșarii”, CNT, 1979, 22; Florin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
că subiectivitatea este, de fapt, forța dominantă a oricărei scrieri. E de-a dreptul șocant să constați că Ion Ioanid evocă până și atrocitățile ultimului obscur temnicer, În timp ce Berberova nu găsește prilejul să spună două vorbe despre marii torționari ai utopiei comuniste de primă oră. E, poate, un simplu joc al Întâmplării și al memoriei, Însă și o concepție cu totul diferită asupra a ceea ce Înseamnă, În Înțelesul larg al cuvântului, ideea de memorie, de confesiune, de intimitate. Fiecare dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și ordinea intrării În scenă a eu-rilor suprapuse existente În materia amorfă a scrierii. „Se Înțelege așadar că autoportretul În jurnalul intim se află pretutindeni și nicăieri”, scrie Béatrice Didier 3, simplificând o faimoasă definiție a divinității, dar și a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și a dorinței, trebuie anihilate și forțele limitative ale creației. Nu e suficient orgoliul - ca să nu spunem că el poate fi chiar contraproductiv! - pentru a explora labirintul interior pe care autorul de fapt Îl ignoră. Să fie, atunci, autoportretul o utopie născută din prea multele obstacole psihologice? O Întreagă literatură confesivă stă sub semnul dubiului profund, vorbind despre himera constituirii imaginii coerente a lumii psihice. În ciuda progreselor fabuloase ale psihanalizei, În ciuda disecțiilor cu adevărat științifice ale eului, ceva misterios continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
astfel Într-un paradox: dacă jurnalul poate să trăiască mereu În prezent (situație, de altfel, relativă: În chiar momentul scrierii sale, el vorbește despre un trecut), autorul este Întotdeauna legat de o existență anterioară. El nu poate accede la această utopie a jurnalului: de a refuza cu obstinație trecutul și de a ignora cu trufie orice depășire a limitelor zilei. Claustrat Între două date, uitata zi de ieri și inaccesibila zi de mâine, jurnalul intim e istoria punerii Între paranteze a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Trebuie să recunoaștem că oricine își asumă rolul de observator al situației de comunicare mincinoasă răspunde unui imperativ în egală măsură necesar și amăgitor. Iată încă o probă a faptului că a propune un "sfîrșit al minciunii" reprezintă (deocamdată) o utopie, orice descoperire a unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie explicativă, bunoară) ș.a.m.d. Instaurarea acestei "perpetue înșelăciuni", avînd forma unui "vicios cerc care se deschide
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mesajului decît printr-o corespondență cu evenimentele din lumea reală. Cu toate acestea, chiar în privința alegoriilor a existat întotdeauna posibilitatea de a fi interpretate greșit drept texte istorice. De exemplu, Isaac D'Israeli (1793 (2):23) relatează că atunci cînd Utopia lui Thomas More a fost publicată pentru prima oară în 1516, unii cititori au luat, în serios existența republicii insulare ideale, într-o asemenea măsură încît să discute posibilitatea trimiterii unor misionari care să convertească acea populație la creștinism. Majoritatea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este semnificativ faptul că, 14 ani mai tîrziu, Trives a publicat o carte Evoluția socială, în care nu a amintit nimic de selecția naturală care echilibrează cele două tendințe. Nu ne putem baza pe genele noastre pentru a ajunge la utopie și nici măcar la niște aranjamente optime. Nu ne putem mulțumi doar să avem o inteligență machiavelică; trebuie și să o folosim cooperant, nu egoist. CONCLUZIE Datele studiate în această carte, adunate din multe surse și prezentate laolaltă, favorizînd lucrările în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracter științific, din moment ce produce o imagine răsturnată și, prin urmare, falsă asupra realității. b) Concepția neutră asupra ideologiei Creionarea unui cadru interpretativ de analiză a concepției neutre asupra ideologiei, pe care o dezvoltă Mannheim în influenta sa lucrare Ideologie und Utopie presupune, înainte de toate, identificarea acelui tip de întrebări pe care le sugerează Quentin Skinner atunci când ia în considerare domeniul istoriei ideilor 24. Întrebările de acest tip vizează dezbaterile intelectuale în care a intervenit Mannheim, prin opera sa, ca și maniera
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
științei și teoreticianul politic liberal-conservator Karl Popper. Practic, fără a limita progresul cunoașterii, acest principiu indică posibilitatea identificării și înlăturării erorilor. În plan socio-politic, aplicarea sa creează condițiile de posibilitate pentru derularea "ingineriei sociale graduale", opusă rigidelor scheme raționale proprii utopiilor 53, ale căror încercări de materializare au avut, în secolul al XX-lea, consecințe catastrofale, fie că vorbim de extremismul de dreapta, fie că ne referim la extremismul de stânga. Ceea ce putem observa este că, din perspectiva ideologiei conservatoare, "căutarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]