4,259 matches
-
formă brută. Este o substanță foarte toxică, doză letală pentru om fiind de 0,16 g.. Alături de denumirea standard de "acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
Este o substanță foarte toxică, doză letală pentru om fiind de 0,16 g.. Alături de denumirea standard de "acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade și 1
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
substanță foarte toxică, doză letală pentru om fiind de 0,16 g.. Alături de denumirea standard de "acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade și 1 atmosferă. Reacționează
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
g.. Alături de denumirea standard de "acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade și 1 atmosferă. Reacționează cu clorul, fluorul, peroxizi. Acetoarsenitul de cupru(ÎI) este produs în
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
acetat triarsenit de cupru ÎI", verdele de Paris a mai fost cunoscut sub denumirile "acetoarsenit cupric", "Verde de Basle", "verde-smarald", "verde francez", "verde imperial", "verde regal", "verde de lunca", "verde de Mitis", "verde de Viena", "verde suedez", "verde de Schweinfurt". Verdele de Paris este o pudra de culoare verde, inodora, care este întâlnită în stare solidă la temperatura de 15 grade și 1 atmosferă. Reacționează cu clorul, fluorul, peroxizi. Acetoarsenitul de cupru(ÎI) este produs în urmă reacției unei soluții de
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
de asemenea folosit, atât în America cât și în alte zone că insecticid pentru livezi, ca cele de meri, în jurul anului 1900, în amestec cu lead arsenate. Se spune că acest amestec toxic "a ars copacii și iarbă din jurul lor". Verdele de paris a fost folosit intensiv în Italia, Sardinia și Corsica în 1944 și în Italia în 1945 la stropit, din avion, pentru controlul malariei. Folosit în combaterea gândacului de Colorado ("Leptinotarsa decemlineata") în SUA în 1867. Pulverizările cu verde
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
Verdele de paris a fost folosit intensiv în Italia, Sardinia și Corsica în 1944 și în Italia în 1945 la stropit, din avion, pentru controlul malariei. Folosit în combaterea gândacului de Colorado ("Leptinotarsa decemlineata") în SUA în 1867. Pulverizările cu verde de Paris au fost de asemenea folosite până în 1900 pentru a proteja merele împotriva viermelui merelor ("Cydia pomonella"). Cu toate acestea, verdele de Paris era fitotoxic și provoca arsuri plantelor, ceea ce a dus la înlocuirea lui în 1892 cu arseniat
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
avion, pentru controlul malariei. Folosit în combaterea gândacului de Colorado ("Leptinotarsa decemlineata") în SUA în 1867. Pulverizările cu verde de Paris au fost de asemenea folosite până în 1900 pentru a proteja merele împotriva viermelui merelor ("Cydia pomonella"). Cu toate acestea, verdele de Paris era fitotoxic și provoca arsuri plantelor, ceea ce a dus la înlocuirea lui în 1892 cu arseniat de plumb pentru a combate omida păroasa a stejarului ("Lymantria dispar"). Verdele de Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
proteja merele împotriva viermelui merelor ("Cydia pomonella"). Cu toate acestea, verdele de Paris era fitotoxic și provoca arsuri plantelor, ceea ce a dus la înlocuirea lui în 1892 cu arseniat de plumb pentru a combate omida păroasa a stejarului ("Lymantria dispar"). Verdele de Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional pentru reducerea numărului de țânțari, gazde a "Plasmodium", agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
Paris a fost de asemenea utilizat pe plan internațional pentru reducerea numărului de țânțari, gazde a "Plasmodium", agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În 1944-1945 verdele de Paris a fost folosit intens în Italia, Sardinia și Corsica pentru controlul malariei. Verdele de Paris a fost utilizat și că pigment în pictură datorită culorii intense de verde smarald de pictorii W. Turner, impresioniștii Monet și Renoir, precum și
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
a "Plasmodium", agent patogen al malariei; el era aplicat direct pe suprafața apei sub formă de pulbere sau în amestec cu nisip umed. În 1944-1945 verdele de Paris a fost folosit intens în Italia, Sardinia și Corsica pentru controlul malariei. Verdele de Paris a fost utilizat și că pigment în pictură datorită culorii intense de verde smarald de pictorii W. Turner, impresioniștii Monet și Renoir, precum și de post-impresioniștii Gauguin, Cézanne și Van Gogh. Compușii naturali similari sunt mineralele calcofilitul CuAl(AsO
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
calcofilitul CuAl(AsO)(ȘO)(OH)·36(HO), conicalcitul CaCu(AsO)(OH), cornubitul Cu(AsO)(OH)·(HO), cornwallitul Cu(AsO)(OH)·(HO) și liroconitul CuAl(AsO)(OH)·4(HO). Aceste minerale au o culoare intensă, ce variază între verde-albăstrui spre verde-gălbui. Verdele lui Scheele este un pigment arseno-cupric sintetic, simplu, semi-permanent și mai puțin intens că și culoare, utilizat pentru puțin timp înainte ca verdele de Paris să fie sintetizat în 1814. A fost utilizat în pigment pentru tapet și ar fi
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
CuAl(AsO)(OH)·4(HO). Aceste minerale au o culoare intensă, ce variază între verde-albăstrui spre verde-gălbui. Verdele lui Scheele este un pigment arseno-cupric sintetic, simplu, semi-permanent și mai puțin intens că și culoare, utilizat pentru puțin timp înainte ca verdele de Paris să fie sintetizat în 1814. A fost utilizat în pigment pentru tapet și ar fi fost descompus în arsen datorită mucegaiului și umezelii. Verdele de paris ar fi prezentat efecte similare. Ambii pigmenți au fost utilizați în fabricarea
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
semi-permanent și mai puțin intens că și culoare, utilizat pentru puțin timp înainte ca verdele de Paris să fie sintetizat în 1814. A fost utilizat în pigment pentru tapet și ar fi fost descompus în arsen datorită mucegaiului și umezelii. Verdele de paris ar fi prezentat efecte similare. Ambii pigmenți au fost utilizați în fabricarea cernelurilor. Românii antici foloseau conicalcitul că și pigment verde. Vopseaua folosită de impresioniști, conținând verde de Paris, este considerată a fi fost compusă din particule relativ
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
din particule relativ inferioare. Ulterior, substanța ar fi fost produsă prin mărunțire fină și fără îndepărtarea sterilului, fapt care i-ar fi afectat caracterul permanent. De asemenea, se considera că pulberea fină ar fi fost utilizată în acuarele și cerneluri. Verdele de Paris pătrunde în organism pe cale tegumentara și prin inhalare. Efecte acute. Contactul cu pulberea verdelui de Paris: iritația ochilor (conjunctivita, fotofobie, hiperemie și chemoză), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior. După ingerarea
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
sterilului, fapt care i-ar fi afectat caracterul permanent. De asemenea, se considera că pulberea fină ar fi fost utilizată în acuarele și cerneluri. Verdele de Paris pătrunde în organism pe cale tegumentara și prin inhalare. Efecte acute. Contactul cu pulberea verdelui de Paris: iritația ochilor (conjunctivita, fotofobie, hiperemie și chemoză), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior. După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
de Paris pătrunde în organism pe cale tegumentara și prin inhalare. Efecte acute. Contactul cu pulberea verdelui de Paris: iritația ochilor (conjunctivita, fotofobie, hiperemie și chemoză), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior. După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie periferica, insuficientă hepatică și deces. Aceste proprietăți toxice sunt similare cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului. Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie periferica, insuficientă hepatică și deces. Aceste proprietăți toxice sunt similare cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului. Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris este similară cu toxicitatea compușilor anorganici de arsen: conjunctivita, perforația septului nazal, tulburări gastrointestinale, hiperpigmentare cutanata, hiperkeratoza, hiperhidroza, dermatita (posibilă sensibilizare), anemie, tulburări hematopoietice, neuropatie periferica și afectarea ficatului. Efecte asupra reproducerii și dezvoltării prenatale. Nu există date
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
compuse, de 10-20 cm lungime, cu penaj de din 5 până la 11 foliole ovale, cu margini întregi, aflate în opoziție, foliolele fiind de 2-6 cm lungime și 1-3 cm lățime, și de culoare verde închis. Florile variază de la violet la verde. Fructul consistă din boabe mici globulare de 5-7 mm lungime, cam de mărimea unui bob de mazăre, de culoarea roșie spre negru când este vremea culegerii. Întreaga plantă are o aromă intensă: amăruie, rășinoasă sau medicinală. În perioada de vegetație
Pistacia terebinthus () [Corola-website/Science/330334_a_331663]
-
pe spate, este închisă, brun-verzuie, brună, vânătă sau cenușie; flancurile sunt argintii; abdomenul alb-argintiu sau alb-cenușiu. La unele exemplare mari, mai ales la cele bătrâne, flancurile bat în roșcat. Capul, deasupra, este închis la culoare; laturile lui sunt de un verde închis, cu reflexe metalice. Pe cap, piesele operculare, partea anterioară a spatelui și, în parte, pe flancuri, sunt mici pete negre, rotunjite sau în formă de X, relativ distanțate, ocupând 1 sau 2 solzi. Spre partea posterioară și pe flancuri
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Pregătind executarea tabloului imens, Podkowiński a folosit metoda academică prin schițe pregătitoare care corespund versiunii finale, diferind ușor una de alta prin mărime și culoare. Schema de culori era redusă, variind de la versiunea ultramarină (variantă pierdută), spre variantă animată cu verde, la cele ulterioare, în care predomină portocaliul intens. De asemenea, avalanșa de pietre a fost eliminată din versiunea finală. În comparație cu schițele, compoziția finală, monumentală a câștigat în dinamism, contrastul a fost intensificat de jocul culorilor auriu și negru, iar tensiunea
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
comun, atunci apar fenomene de interferență. În cele două diagrame din dreapta, fotonii sunt emiși la un moment dat de sursa simbolizată de steaua galbenă. Fiecare dintre ei trece printr-un separator de fascicule de 50% - o oglindă semitransparentă - marcată cu verde, ce reflectă 1/2 dintre fotoni care apoi se deplasează de-a lungul a două căi posibile, descrise de către liniile roșii sau albastre. În diagrama de sus, se poate vedea că traiectoriile fotonilor sunt în mod clar cunoscute - în sensul
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
principiul propagării interacțiunii cu viteză finită - - sau postulatul conform căruia viteza luminii este viteza maximă de propagare). Informații suplimentare la următoarea adresă download PDF După scindarea celor două căi, sunt întâlnite divizoare sau separatoare de fascicule semi-oglindă (obiectele marcate cu verde), și care au fiecare o șansă de 50% de a permite "fotonului-martor întârziat" să treacă prin ele și o șansă de 50% de a-l reflecta. Obiectele gri din diagramă sunt oglinzi. Datorită modului în care sunt aranjate separatoarele de
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
făcute de mascul din crenguțe, rădăcini și iarbă. Femelă face retușurile. Stârcii de noapte clocesc doar o dată pe an, rareori de două ori. Femelă depune de la trei până la cinci ouă în perioada aprilie-iunie. În prima zi, ouăle sunt de-un verde puternic, dar de deschid repede la o culoare verzuie sau albăstruie. Perechea le clocește pe rând 22-25 de zile. În zilele toride, adulții își umezesc penele pentru a le ține oualelor cald. Puii părăsesc cuibul la trei săptămâni după eclozare
Stârcul de noapte () [Corola-website/Science/334972_a_336301]
-
și pietrele... Dacă ași încerca să proiectez în memorie traiectoria acestui original și plin de demnitate talent, l-ași vedea asemeni unui râu solar, vărsându-se furtunos printre ziduri vechi și noi, prin fluorescența pietroasă a reliefului, străbătând cu iuțeală verdele șesurilor și apropiindu-se tot mai domol de sufletele noastre, le luminează, le înnobilează și le cheamă blând spre Universul Luminii.”" Leonida LARI, poetă, publicistă, scriitoare, 2004 <nowiki>***</nowiki> "„(...)Rămânând liric și poetic la începuturile creației sale, A. Mudrea evoluționează
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]