4,976 matches
-
fixat una, încărcată de blănuri fosforescente, dar în fața ei, la un pas de mine, stătea un om fără brațe ținând de subsuori câte o fotografie a cosmonautului Titov; nu dădea nici un semn că ar cerși, totuși, cât l-am privit, vreo trei-patru persoane i-au vârât în buzunarele hainei câte ceva. El își ținea fața întoarsă de la mine; m-am rugat: „Privește-mă!”. După aceea, m-am răzgândit: „Nu mă privi! Dacă nu mă privești, ajung la hotel!”. El mă auzi, desigur
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
terorizată de ideea că mă scoate la tablă și că or să se uite toți băieții la mine din spate și or să vadă cât sunt de diformă în uniforma aia care stătea pe mine ca pe gard. În afara școlii, vreo câțiva ani, de pe la 15 până pe la 17 ani, am purtat cu fală și mândrie boarfe date cadou de niște amici de-ai lui taică-meu din Germania. După aceea însă s-au terminat, nu mai știu de ce. Așa că trebuia să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
insubordonare, te bag la carceră ! - Merg la carceră dar nu mă tund. - Soldat, nu-ți dai seama ce faci, pentru asta faci pușcărie! - Nu mă tund ! Atunci au tăbărât pe mine în încercarea de a mă tunde cu forța; erau vreo trei în frunte cu majurul Airoaie, dar n-au reușit . Mi-au dat drumul urmând să decidă asupra mea. La vreo două zile mă cheamă din nou spunându-mi că trebuie să mă tund, refuz și atunci aceștia îmi spun
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a afla amănunte, ce era cu acea reclamație și de ce provenea de la secția 4 . Polițistul de sector, dl. Florea Constantin îmi face o vizită, îi dau o declarație urmând ca să-mi trimită răspunsul prin poștă peste câteva zile. După ce trec vreo două luni și nu primesc nimic, merg eu la secție pentru a afla care este situație. Acolo mă aștepta o altă surpriză. D-l polițist Florea mă întreabă dacă am primit răspuns (Nu!-nu primisem), mă ia de sus, că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o relație normală medic-pacient, nu mi-a răspuns la ce îl întrebasem și la un moment dat îmi întinde o hârtie să semnez pentru internare. Îi spun că nu semnez, se arată surprins, iar apoi iese din cabinet și lipsește vreo două minute. Nu mai era nimic de spus, plec, dar pe holul spitalului mă aștepta o altă surpriză: trei gardieni ai spitalului postați printre cei care așteptau în hol, îmi barează drumul și spun că trebuie să merg cu ei
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sărutat-o, dar, o dată începutul făcut, am ținut-o numai în mol făieli. Nu ne mai păsa că pierduserăm ritmul, dar ne bălăngăneam, în virtutea inerției, în continuare. Cînd s-a terminat piesa, am întrebat-o, candid : „Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb de dinainte), am desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus pernele și pătura. în timp ce făceam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe o hârtie de xerox, care era acceptabilă, sau a doua variantă era să tipăresc la o firmă specializată în așa ceva, cu costurile de rigoare. Acasă nu aveam tuș color la imprimantă și trebuia să cumpăr, m-ar fi costat vreo 600 mii lei vechi, iar la a doua variantă costurile erau mai mari, dar și calitatea pliantului era mult mai are. Am profitat de ocazie că îl cunosc pe Ovi Pop, patronul firmei DURANS, și i-am făcut o vizită
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că apa e mai adâncă de trei metri. A recunoscut și el că în loc să mă salveze, putea să mă înece. Totul e bine când se termină cu bine. Ai mei au aflat despre această nefastă aventură doar după vreo două zeci de ani, când le-am povestit-o chiar eu. În timpul pedepsei, ne îndeplineam cu mai mult spor responsabilitățile noastre, ale copiilor, pentru că și noi aveam responsabilități în gospodărie ca: tăiatul lemnelor, măturatul curții, căratul apei, îngrijirea animalelor de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
televiziune se învârt foarte mulți bani. Când e vorba de câștiguri atât de importante, cineși mai pune probleme etice sau morale? Cineși face procese de conștiință că, prin acțiunile lui, pervertește un întreg popor? Așa cum nici politicienii noștri nu au vreo apăsare din cauza aceasta, nici oamenilor de televiziune nu le pasă de efectele negative pe care le propagă în societate. Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care-o aveam la începuturi, când credeam că eu cu săbiuța mea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
divorț monden. Păi, nu? „Șoc și groază: Iri și Moni se despart!“ Săptămâna trecută, cât încă nu se întâmplase nimic, cele mai multe Breaking newsuri, la Antena 3 și mai ales la Realitatea TV, lea făcut divorțul Columbenilor. Cum mai făcea Iri vreo declara ție, cum mai făcea Moni câțiva pași către tribunal, cum ecra nele televiziu nilor de știri se umpleau de benzi galbene. De fiecare dată, părea că se va citi un comunicat important pentru țară. Români, nu închideți televizoarele! Și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pauze era o hărmălaie de nedescris, pe care nimeni no putea aco peri, dar noi îl încercam cu obstinație. Poate că dacă ar fi fost Tarzan, cu vocea lui penetrantă, iar fi reușit din prima. Dacă, totuși, adunam „gașca“ (adică vreo câțiva băieți din clasă puși pe fapte mari), atunci începea acțiunea. Iar acțiunea se cerea susținută de o muzică pe măsură. Ce putea fi mai potrivit pentru asta decât melodia de la genericul serialului Mannix? Ăla în care el aleargă, sare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care nu conduc nici la trupesc, nici la lumesc, nu are nici un motiv să facă o nouă alegere, ci să se desăvârșească în cea făcută atât cât îi stă în putință. 174. Notă. Trebuie luat aminte la faptul că, atunci când vreo astfel de alegere revocabilă nu a fost făcută sincer și bine orânduit, aceluia care ar dori ca din aceasta să iasă roade însemnate și bineplăcute lui Dumnezeu, Domnul nostru, îi este de folos să facă alegerea în modul cuvenit. 175
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
erau înlăcrimați. Întorsese capul către o oglindă unde strălucirea puternică a razelor de soare îi oferi o scuză pentru faptul că își ștergea ochii. Nu putea să îl lase pe Alin să observe că plânsese. Își aminti că ea avea vreo paisprezece ani când mersese prima oară cu trenul, mâncase prima ciocolată tot la această vârstă și primise un ceas de mână și un rând de haine de la fratele ei mai mare. Taică-su fusese veteran de război și lipsise câțiva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cum stau lucrurile. Era pur și simplu un coșmar devenit realitate. Pentru o clipă i se tăiase respirația complet. Ar fi avut nevoie în clipa aceea de cineva care s-o scuture zdravăn pentru a-și reveni la realitate. Trecuseră vreo două luni de zile, poate și mai mult de când avusese incidentul cu agentul de poliție în apropierea gării din Solnok. Aproape că uitase cine și cum o salvase de un avertisment. Era ora șapte dimineața. Privea ceața ușoară care plutea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Iar când îl atenționam îmi spunea ca vrea să moară. Nu mai înțelegeam ce era în capul lui. - Și până la urmă? - La ce te puteai aștepta? A dat în ciroză și a murit. - Și cât a durat toată povestea asta? - Vreo doi ani și jumătate. Între ei se lăsă o tăcere stânjenitoare. Ospătarul le aduse ceva de băut. Valentin își comandase un vin alb, iar Carlina un fresh. Valentin reluă discuția, întrebând: - Dar el, își dădea seama că tu nu-l
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
există, apărut în Dilema încă din 1993, sub semnătura mea, ar fi văzut că acolo scrie negru pe alb exact ce spune Cristi Puiu într-un interviu în 2004, și anume că nu avem un Cinema, ci doar niște accidente (vreo cinci la număr), care sunt cu adevărat cineaști și fac uneori filme bune (alte accidente)... A bon entendeur, salut. Scenariu Din 1990, Uniunea Scriitorilor este condusă de Dinu Săraru. Din 1990, Uniunea Artiștilor Plastici este condusă de Sabin Bălașa. Din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
factori-surpriză, nu apar atunci când vrem noi (sunt total de acord), nu mă deranjează absența lor (aici nu mai sunt de acord !) ; pe de altă parte, că e timpul să avem mai multe filme bune [...]. Dacă am scoate în fiecare an vreo cinci-șase filme competente... “i asta timp de mai mulți ani, abia atunci ar avea de unde să iasă măreția dintr-o cultură a filmelor bune. Din două, una : ori „mărețiaș (capodopera) este „factor surprizăș (și e !), și atunci n-are nevoie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
zis avangardist (Florin Piersic Jr., jucând ca-ntr-o reclamă). După ce-l convinge că este cam palid, n-ar strica să-și facă niște analize (într-un film de-o oră și jumătate, cred că se zice chestia asta de vreo trei ori), descoperă că este good material pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgostește de doctoriță sau cel puțin asta ar trebui să-nțelegem din privirile languroase și replica repetată : Ce parfum superb ! (sau super, sonorul filmelor românești
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Având în vedere că este primul pe acest subiect în România, e de așteptat să fie respins de unii (mulți) și ACCEPT-at de alții (puțini), din aceleași motive. însă filmul nu vrea și bine face că nu vrea să schimbe vreo agendă ; ca și Brokeback Mountain (cu care, inevitabil, va fi comparat), este o poveste de dragoste (și gelozie), doar că aici, colac peste pupăză, lesbianismului i se adaugă incestul... Cam prea mult pentru un film de numai 85 de minute
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Limita dintre utlilitate si ridicol in cazul articolelor de gen cred ca este foarte sensibila... Pot sa raman chiar cu intrebari existentiale de pe urma lui, ca de pilda, daca eu nu plimb cu mine o cartulie a lui Pascal, mai am vreo sansa ? Dar daca la mine in masina vorbeste si canta doar radioul ? :) Să spun mai întâi, din capul locului, că găsesc emoționantă implicarea unei presupun tinere în discutarea unui astfel de dosar : ăsta ar fi nivelul 1... Ajungând apoi la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
greșit. Doamna Teona se amuză colecționînd zîmbete, ba chiar inimi. Parcă te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele desfăcute, lipite de parbriz, poate fi pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pînă la stația de benzină. Lume s-a adunat destulă în stație, să tot fie vreo două sute de salariați ai combinatului. E, de fapt, ora de vîrf. La primul autobuz nu mă înghesui; s-au îngrămădit vreo sută, au urcat vreo treizeci și autobuzul a luat-o din loc, cu jumătate din culoar gol și cu cîțiva agățați din mers pe scară. Cum rămîne cu răspunsul? îmi spune Cezara, apropiindu-se de mine, urmată de soțul ei, venit în fugă dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bucătăria ei, Livia m-a întrebat, așa, pe departe, de bani. Am simțit cum mi se urcă un nod în gît și-am zis într-o doară, ca o socoteală cu glas tare: De două ori premiul doi la Televiziune, vreo paișpe mii; achizițiile pieselor, cele trei transmise la Televiziune, vreo douăzeci de mii; achiziția piesei de la teatrul de-aici, vreo douășpe mii; patru scenarii radiofonice transmise, vreo șapteșpe mii... Să tot fie, bani în mînă... în total... Vreo șaizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gît și-am zis într-o doară, ca o socoteală cu glas tare: De două ori premiul doi la Televiziune, vreo paișpe mii; achizițiile pieselor, cele trei transmise la Televiziune, vreo douăzeci de mii; achiziția piesei de la teatrul de-aici, vreo douășpe mii; patru scenarii radiofonice transmise, vreo șapteșpe mii... Să tot fie, bani în mînă... în total... Vreo șaizeci și trei de mii, a surîs Livia, turnîndu-mi vin, o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca o socoteală cu glas tare: De două ori premiul doi la Televiziune, vreo paișpe mii; achizițiile pieselor, cele trei transmise la Televiziune, vreo douăzeci de mii; achiziția piesei de la teatrul de-aici, vreo douășpe mii; patru scenarii radiofonice transmise, vreo șapteșpe mii... Să tot fie, bani în mînă... în total... Vreo șaizeci și trei de mii, a surîs Livia, turnîndu-mi vin, o fetească făcută de țăran, adusă de pe lîngă Odobești. Și ce-ai făcut cu atîția bani? I-am investit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]