KorAP: Find »[drukola/base=zbate & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...201 >

5,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

furios de rufăria ei intimă. O clipă avusei senzația că ea se împotrivea, doar o clipă, ca de îndată să-i aud glasul, deloc turburat, ai fi zis doar extrem de uimit, deși uimit nu era... "Ei, ei, ei!" Și se zbătu, rămânând totuși întinsă, înțelesei într-o clipă, privindu-i ochii limpezi, că nu vroia și că voința ci de a se împotrivi era totală; nici nu se gândise măcar. Ridică brațele relaxîndu-se: o comoară bine închisă, cu un cifru secret

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dispăruse... Deodată auzii un răcnet. Apăruți parcă din senin doi indivizi intraseră printre rândurile noastre și puseră mâna pe Cubleș, îl apucaseră de brațe, unul din dreapta și altul din stânga, și îl trăgeau să-l scoată afară. Cubleș răcnea și se zbătea. Ce e asta, striga, ce-aveți cu mine, nu merg nicăieri, domnilor"', își întoarse el capul înapoi către colegii lui care, ca și mine, priveau stupefiați apariția acestor intruși, cu înfățișări de brute, cu raglane pe ei, tăcuți și parcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și parcă plictisiți de spaima cu care striga Cubleș. Îi șoptiră ceva. Cubleș urlă: "...da' de ce, nu merg nicăieri, nu nu merg... Trăim în România, nu în Ungaria..." Pe acest ultim răcnet Cubleș fu aproape târât dintre rânduri, deși se zbătea cu energie... pașii totuși îl duceau spre trotuar... acolo îl văzui că se propti cu picioarele în bordură, se opinti din răsputeri să scape, se svîrcoli, chiar fu gata să-și elibereze brațele... începu însă să vomite și unul din

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
puteam omorî în clipa aceea dacă nu mă stăpâneam. Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo fără scăpare. Astfel simțeam eu în acele clipe, că nu sânt în stare să mă uit liniștit la Matilda și să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îmi făcui din ce în ce mai blânde, mai tandre sărutările și șoaptele și astfel o luai fără veste, împins de o violență mare și se și trezi cu mine în ființa ei... "Ahhh!" strigă în prada unei imense surprize și începu să se zbată, dar era prea târziu, zbaterile, știam asta, îi topeau voința ca prin farmec, căci astfel era ea făcută, cedând la doi demoni, ideile care aveau asupra ei efectul unui drog și îmbrățișările mele care o împingeau spre tărâmul abandonului, în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nimic nu-mi va ajuta, să nu mai cheltuim degeaba și bani cu avocatul... Mă lăsă să-mi fac chiar un geamantan, în care Matilda vîrî rufărie, pulovere, o pereche de bocanci... "Nu te neliniști, îmi șopti ea, o să mă zbat să te scot cât mai repede... Nu se poate, doar n-ai făcut nimic... Ne îmbrățișarăm, intrai in dormitorul fetiței, o sărutai și ieșii fără să mă mai uit înapoi, să văd iar paloarea care se așternuse pe chipul Matildei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de o oră, trecui de la o gravă cădere, care mi se părea că nu se va mai opri niciodată, la o euforie bizară, pe care mi-o dăduse tocmai abandonul meu total in suferință acceptând acum fără să mă mai zbat eșecul meu cu Matilda. De aceea când ea intră peste mine în bibliotecă și, arătîndu-mi un chip vesel, expresie parcă a aceleiași euforii, și mă invită la masă, mă pufni râsul. "De ce rîzi?" mă întrebă fără mirare." Știi tu!" răspunsei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se întîmplase fiindcă îl iubeam prea mult!... Și iat-o deodată vârâtă în coșmar: arestarea bărbatului, amenințarea că îi va fi luată casa și mai târziu va fi exclusă din partid. Dar casa nu i s-a luat, s-a zbătut pentru asta, a avut mai dinainte marea intuiție de a se împrieteni cu cel mai mare ștab al județului, om apreciat în mod deosebit de Gheorghiu-Dej, și casa nu i s-a luat, și nici din partid n-a fost exclusă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și ajunsese la filtru. La al cîtelea? Fără ezitare, dar fără vreun interes, o luai într-acolo printre mese și mă apropiai: "Deranjez? îl întrebai. Tresăriră amândoi cu putere, de surpriză, chipul mat al Clarei deveni stacojiu, Ion Micu se zbătu să se ridice în picioare, cât pe-aci să răstoarne filtrul, se ridică, îmi întinse mîna: "Petrini, cum să deranjezi, ia loc, de când te așteptăm... Am venit special de la prânz și tocmai discutam și cu Clara, vine sau nu vine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină imaginară în fața tribunalului, ce se mai alege de ideile tale? Nimic, neantul, mori fără idei..." Și zicând acestea se zbătu să-și tragă picioarele de sub masă, se ridică greoi și cu o expresie crispată, clipind des, stăpânit de o iritare plictisită, ca totdeauna când nu înțelegea sau se prefăcea că nu înțelege ceva, și o luă încet spre perdeaua roșie

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
povestitor! Care n-a fost tradus în cincizeci de limbi! Eu am fost tradus! Nu în cincizeci, în cincizeci și una! Dar la ce-mi folosește? Spune dumneata, care ai mintea ascuțită, n-ar fi ridicol pentru mine ca să mă zbat să-l aduc pe acest pitecantropus erectus în fruntea scriitorilor? Da, da, te rog să-mi spui, te rog să-mi răspunzi sincer! Ar fi prea schematic, i-am răspuns. Totul e schematic, îl aud că zice, ți se pare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ar fi avut o limbă de șarpe și apoi tăcu posomorât. "Ei, zisei, și ce-a făcut Costaichie?" "S-a aruncat, dom' profesor, așa cum era, îmbrăcat și încălțat, era să se înece. Și aia se uita la el cum se zbate și hi-hi-hi, ha-ha-ha, râdea, închipuiți-vă, dom' profesor, uite-așa, ha-ha, cu gura până la urechi. (Tui gura mă-sii dacă n-o apucam de picior și o țineam cu capul în apă până începea să scoată bolboci!) A, dar n-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
înșelat, sânt liniștit, sânt fericit, nu sânt nici atât de slab ca să semăn cu tine, nici atât de orb ca tata ca să nu-mi dau seama de cine mă iubește și să fiu trufaș când nu trebuie..." Abstract, prea abstract! Ea se zbătea să-și elibereze mâinile și nu mă auzea. O ființă străină, o entitate invizibilă și dușmănoasă încerca, și reușea, s-o facă repulsivă, trezind în ea o forță fizică împinsă prea mult dincolo de putința unei comunicări în gândire. Nu mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
folosit numai forța, care era mai mică decât a zdrahonului, ci și viclenia, în disperare, simțind că nu era de glumit, viața sa și a prietenei lui erau în primejdie? Cum să dovedești asta? Un proces în care m-am zbătut, cheltuind o energie considerabilă, să obțin amânări lungi, să aduc noi martori (fiindcă nu i-am adus pe toți deodată), sugerând instanței că graba în justiție duce la erori judiciare. În același timp scontam pe presiunea de imponderabile. Timpul poate

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

ea încerca să imobilizeze umerii pacientei. Încă o mai țineau când în cameră dădură buzna un medic și doi tehnicieni. Așa ceva nu se putea întâmpla. Era imposibil! ― Nu... Nuuuuuu! Tehnii se străduiră să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cel al plăcii care o închidea, îi va scăpa. Ripley știa că nu va putea pătrunde acolo. Copilul se răsuci și plonjă. Ripley făcu la fel și izbuti s-o prindă în brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din strânsoarea lui Ripley, unicul sunet care se auzea în spațiul strâmt era cel al respirației ei gâfâite. Și chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o mișcare de balans. Aruncă o privire scurtă către cupolă și apoi studie sala. Remarcase ceva. Atunci acel ceva îi sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și o dădu gata cu lovituri de picior. Un jet de acid îi străpunse pantalonii și arse piciorul smulgându-i un geamăt de durere. Gorman era în tunel; se opri și o privi pe Ripley. ― Sunt chiar în spatele meu. Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
urmă de copil. Singura mărturie a trecerii fetiței pe acolo era Casey. Sub ochii lui Ripley, capul de păpușă se afundă în negura uleioasă. Hicks fu nevoit să o cuprindă pe femeie pentru a o ridica. ― Nu, nu! striga ea zbătându-se. ― Newt a murit. Nu mai poți face nimic pentru ea. Să plecăm! I se păru că ceva se mișcare la extremitatea culoarului pe care veniseră. Dar poate că ochii îl înșelau. Oboseala oculară putea avea unele consecințe fatale pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
acord, urlă Hicks, trăiește, dar trebuie să plecăm imediat de-aici! N-ai cum s-o salvezi clacă rămâi în groapa asta. Ea nu mai e aici, așa-i, dar ei... sunt! Uite! (Întinse mâna și Ripley nu se mai zbătu. La capătul tunelului era un ascensor.) Luminarea acestei secții este asigurată de un grup auxiliar, deci e posibil ca aparatul ăsta să funcționeze. Nu mai rămânem aici. Când ajungem afară, ne gândim noi cum s-o salvăm pe Newt fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un suflu de aer pătrunse în buncăr și Ripley izbuti în sfârșit să iasă din mașină. Sări peste o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

Atențiune, domnilor! S-a furat mireasa!“, după care miorlăia un acordeon. Își vroiau drepturile. Iar eu îi acopeream pe toți, le dominam energia meschină, izbucnind câteva fracțiuni de secundă la fiecare două ore, ca o salvare primitivă și necesară. Se zbăteau neputincioși; sala devenise prea mică, n-aveai pe unde să fugi. Nu mai clipeau senini, obraznici, adormiți de somnul obligatoriu al literaturii române. Acum ascultau cu-adevărat, treziți cu forța și enervați la culme. În cele din urmă, clacau. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la rândul meu nevăzut de nimeni, slăbit, tăcut, secționat, căzând amețitor de repede în falia dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]