4,648 matches
-
din 10 ianuarie 1475, când oștile moldovenești ale lui Ștefan cel Mare le-au înfrânt pe cele turcești. Această confuzie a plecat de la letopisețul lui Grigore Ureche, în care cronicarul sus-menționat a scris următoarele: Și într-acéia laudă și bucurie au ziditu bisérica în târgu în Vasluiu, dându laudă lui Dumnezeu de biruință ce a făcut."" , iar Misail Călugărul a completat că ""Mărgândŭ Ștefan vodă cu oștile pre apa Bârladului în sus, atuncea plăcându-i locul intre Bârlad și intre apa Vasluiului
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Ștefan vodă cu oștile pre apa Bârladului în sus, atuncea plăcându-i locul intre Bârlad și intre apa Vasluiului și într-aceia laudă și bucurie de izbândă cu năroc ce au biruit pre turci și pre munténi, au început a zidi bisérica sveti Ioan Predioice, în târgŭ în Vasluiu, dând laudă lui Dumnedzău de biruință ce au făcut, și pre urmă case domnești, cum să cunoscŭ și păn' într-acéște vremi. Și odihnindŭ Ștefan vodă acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Predioice, în târgŭ în Vasluiu, dând laudă lui Dumnedzău de biruință ce au făcut, și pre urmă case domnești, cum să cunoscŭ și păn' într-acéște vremi. Și odihnindŭ Ștefan vodă acolo cu oștile sale și râvnindŭ cu nevoință a să zidi biséreca și alte lucruri ce arată că au făcut mai pre urmă."". În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: ""Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Tăierii cinstitului cap al sfântului și slăvitului prooroc, înainte mergător și botezător Ioan. S-a început în anul 6998 luna aprilie 27 și s-a săvârșit în același an, septembrie 20"". Istoricul Gheorghe Ghibănescu a emis
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
fi domnit în Moldova. În mormânt s-au descoperit un schelet, fragmente dintr-o haină domnească, cuie și resturi putrezite ale unui sicriu de lemn. Ghibănescu afirmă următoarele: În adevăr la 1575 Biserica Sf. Ioan din Vaslui era din piatră, zidită de Ștefan cel Mare în 1490; dar se vede că, mai înainte, fusese o alta de lemn, după mormintele aflate acum în interiorul bisericii, din care unul foarte vechi, anterior zidirii bisericii de piatră, cum reiese din poziția mormântului așezat nu
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
despărțitor dintre pronaos și naos). Cu acest prilej, în colțul de sud-vest al pronaosului a fost amplasată o pisanie în limba română cu caractere chirilice, având următorul cuprins: ""Acestŭ sf(â)ntŭ și d(u)mnezăescŭ lăcaș dintru început fiind zidit de răposatul întru fericirea domn Ștefan V.V. bătrănul și fiiul său Bogdan V.V. și după vremea răsăpindusă sau ziditŭ dinŭ nou de dumneaei cucoană Mariea Cantacuzini logofiteasa, soțiea răposatului marelui logofătŭ Costachi Ghica, cu toată cheltueala dumisale, spre vecinica lorŭ
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
faptului că vechea biserică de lemn devenise neîncăpătoare pe măsură ce obștea monahală de la Agafton a crescut numeric. Piatra sa de temelie a fost pusă la 1 iulie 1838. Deasupra ușii dintre pronaos și naos se află o pisanie cu următorul text: ""Ziditu-sa aceasta sfântă biserică cu hramul Pohorârea Sfântului Duh în anii 1840-1843 cu binecuvântarea Marelui Mitropolit Veniamin Costache după planul arhimandritului Veniamin Velișcu, arhitect și pictor, prin osârdia Stareței Ctitore Agapia Curt, cu osteneala și ajutorul monahilor și a altor
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
este o mănăstire de călugări creștini ortodocși din Bâldana, județul Dâmbovița, România. , având hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Mare Ierarh Nicolae” și „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, a fost zidită de către preotul Gheorghe Baldanescu și soția sa Maria, între anii 1827 și 1831, ca mănăstire de călugărițe. Biserica a fost construită din zid, în formă de navă, având o singură turlă pe naos și pridvor deschis, iar pentru viețuitoare, a
Mănăstirea Bâldana () [Corola-website/Science/311657_a_312986]
-
ne spune că componentele de bază ale obiectelor - particulele, electronii, cvarcii etc. - nu pot fi gândite ca „autoexistente”.” Mai departe scrie că cercetarea sa în fizică cuantică l-a condus la concluzia că există o realitate fundamentală, care nu este zidită în spațiu și timp.
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
său a fost dărâmat rivalul său, orașul Beisan. Califii omeiazi au înălțat aici unul din palatele lor pătrate pe malul mării în nordul orașului, la Khirbat al Minya. În sud, la poalele Muntelui Berenike, lângă o biserică bizantina s-a zidit o moschee impunătoare, de 90 metri lungime și 78 metri lățime, asemănătoare cu Marea Moschee Omeiadă din Damasc. În ciuda cutremurului, perioada dintre începutul secolului al VIII-lea și finele secolului al X-lea a însemnat o epocă de aur în
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
a prevazut-o cu fotificații și cu o citadela. Fortificațiile cruciate au fost ridicate la nord de precinctul din vremea arabilor, pe o arie cu mult mai mică, acolo unde se află în zilele noastre Orașul vechi . Ele au fost zidite înainte de moartea lui Hugues în 1106. Prinții cruciați au continuat să locuiască la Tiberias și au asigurat orașului o anumita înflorire. Orașul era un centru de pelerinaj, si de turism balnear. În acea perioadă s-a construit Biserică Sfanțul Petru
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
nu se mai găsea la Tiberias nici măcar un evreu. În anii 30 ai secolului al XVIII-lea Tiberias a devenit capitala lui Daher Al-Omar, guvernator autonom al Galileei, care a întărit din nou zidurile cetății. Între anii 1737-1738 el a zidit zidurile Tiberiei, după modelul care a slujit în trecut și pe Dona Gracia, si a ridicat Seraiul din Tiberias,care a devenit centrul guvernământului orașului. Fiul său, Djuleibi, a ridicat în anul 1745 Citadela Tiberiei. În vremea lui Daher Al
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Siriei. Țadoc și Abiatar- preoți „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Solomon îi trimite vorbă lui Hiram, care „îl iubise totdeauna pe David” și care-și trimisese slujitorii la el, spunându-i că tatăl său, David, n-a putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu care l-au înconjurat vrăjmașii lui, dar că, acum Domnul i-a dat lui odihnă din toate părțile, el neavând nici potrivnic, nici nenorociri, așa că are de gând să zidească o casă
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
putut să zidească o casă Domnului, Dumnezeului lui, din pricina războaielor cu care l-au înconjurat vrăjmașii lui, dar că, acum Domnul i-a dat lui odihnă din toate părțile, el neavând nici potrivnic, nici nenorociri, așa că are de gând să zidească o casă Numelui Domnului, precum l-a anunțat însuși Dumnezeu pe David Cărțile istorice ale Vechiului Testament istorisesc cum Solomon îi cere lui Hiram, împăratul Sidonului, să aducă cedrii și chiparoși pentru construcția Templului, știut fiind faptul că „nimeni nu
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
de 3300 de căpetenii. Solomon a poruncit să se scoată pietre „mari și mărețe”, cioplite pentru temeliile casei. Lucrătorii lui Solomon, ai lui Hiram, și Ghibliții, le-au cioplit, și au pregătit lemnele și pietrele pentru zidirea casei. Solomon a zidit casa Domnului, în al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua. Templul a fost construit în 7 ani, isprăvit
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
trei ori pe Solomon, în două dintre mențiuni se face referire la pridvorul lui Solomon (FA3.11,5.12) iar în cealaltă mențiune este reprodus discursul lui Ștefan în care acesta spune:Și Solomon a fost acela care I -a zidit (Lui Dumnezeu-n.r) o casă.(FA 7.47) „Cartea întâi a împăraților” menționează și alte construcții Deși Dumnezeu interzisese încuscrirea cu 7 neamuri „mai mari la număr și mai puternice” decât cel israelian(hitiți, ghirgasiți, amoriți, canaaniți, fereviți, heviți
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Ea se află situată în marginea de sud-vest a orașului Fălticeni, pe drumul spre Roman. Biserica Grădini nu este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, nefiind considerată monument istoric. La momentul construcției, biserica a fost zidită pe teritoriul satului Tâmpești. Denumirea localității provenea de la o tâmpă (deal), sub care se afla satul. Prima mențiune documentară a acestei localități este într-un document din anul 1620, în care Vasile Boldișor din Tâmpești mărturisea cum a venit preotul
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
cumpărat de tatăl meu, la anul 1801, și este dăruit la biserica noastră”". Aceste două cărți au fost pierdute în timpul celui de-al doilea război mondial. La începutul secolului al XIX-lea, căminarul Tudorache Ciurea și soția sa, Elisabeta, au zidit o biserică nouă, cu hramul “Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, pentru a servi ca locaș de închinare pentru locuitorii satului Tâmpești. Lăcașul de cult a fost clădit în apropierea conacului boieresc pe același deal Tâmpa, boierul însuși mergând des, după
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
la interior, inițial neavând pictură. Construirea lăcașului de cult a fost finalizată în anul 1807. Deasupra ușii de intrare în pronaos se află o pisanie în limba română, cu caractere chirilice, având următorul text: "“Todorache Ciurea, marele pa(harnic), am zidit din temelie, cu toată cheltuiala me(a), acest sf(â)nt și d(u)mnezeesc lăcaș, unde să prăznuește hram(ul) sf(i)nților mai marilor voevozi Mihail și Gavriil, spre pomenirea răposaților părinților și strămoșilor miei, căt și a
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
de obște. Veșnica lui pomenire. După sfârșitul lui, pururea pomenitul și iubitul fiu al său ... din mila lui Dumnezeu luând sceptrul și scaunul și cu iubitoarea de Hristos maica sa Elena și cu preaiubiții săi frați Ștefan și Constantin a zidit și terminat întru pomenirea sa și a părinților săi și a fraților. Prin porunca și încrederea binecredincioasei lor hotărâri s-a încredințat îngrijirea pentru terminarea ei mie smeritul întru cei sfințiți episcopi, Macarie și ocrotitul de Dumnezeu a acestui ... Și
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
la 1632, de către breasla blănarilor, iar un hrisov din timpul lui Petru Movilă zice că în locul unde este biserica astăzi, un vânător a urmărit foarte mult o vulpe și ar fi promis că pe locul unde o va prinde, va zidi o biserică și se presupune că biserica ar fi începută de către acest vânător, ajutat de către breasla blănarilor. Biserica veche de lemn a ars la 1832, când a fost un incendiu puternic în Iași, și a fost refăcută de către Teodor Burada
Biserica Vulpe din Iași () [Corola-website/Science/311422_a_312751]
-
el până șă în tabără. În tovărășia acestui om sfânt, era cuprins ca și el de nostalgia mânăstirii și se gândea foarte serios să părăsească lumea. Chiar pusese să i se clădească o chilie în mânăstirea pe care Athanase o zidea pe Sfântul Munte. Având în mână trupe credincioase și victorioase, Nichiphor Phokas, în criza deschisă de moartea lui Roman al II-lea, putea să îndrăznească orice și ispita era cu atât mai mare cu cât interesele siguranței sale păreau sa
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
care erau inscripționate în chirilică,cuvinte din care se deducea apartenența clopotului la mănăstire. Din ruinele vechii mănăstirii s-a adus simbolic material pentru zidirea noii Biserici de la NEGRAIA-PATRANGENI construită în anul 1909 cu sprijinul preotului Teodor Dușa . Biserica este zidită din piatră și cărămidă și are o lungime de 22 m și o lățime de 8 m. Având în vedere că în această zonă a existat o mănăstire , în anul 1993 a fost înființată Mănăstirea ,BUNA-VESTIRE, PATRANGENI. De Sfintele Rusalii
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
arhitectură bisericească din Țara Românească. Conform cu prima sa istoriografie (1870), scrisă de Casian Monahul, mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o mănăstire din piatră. Despre existența unei sihăstrii la Căldărușani înainte de 1637 mărturisește și un hrisov din 1615, emis în cancelaria voievodului Radu Mihnea (1611-1616). Matei Basarab va ridica în mijlocul Codrilor Vlăsiei o
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
1859-1862) "1. Stabilirea locului de întemeiere a așezământului monahal. Ctitorii Mănăstirii Călugăra. Sfințirea Mănăstirii Călugăra" Aici, pe locul atâtor credințe departe de zbuciumul cotidian, bufenii din Ciclova montană, majoritatea agricultori, la inițiativa și stăruințele ieromonahului Alexie Nedici din Ciclova Montană, zidesc în anii 1860-1861 , așezând la temelia ei credința lor străbună, ca să fie pomenire în veci și altar de închinare pentru toți urmașii urmașilor lor, într-o vale cărășană cu străveche tradiție monahală și totodată mirenească. O frumoasă și plastică descriere
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]