42,660 matches
-
pentru că nu au curajul să folosească limbajul cum trebuie. Mânie stârnită de poeții care disprețuiesc nevoia lectorului de limpezime, de accesibilitate în scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă foarte aproape de sufletul poetei. Revine imaginea părinților, propria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scris. Fainlight are un imens respect pentru cititori. Chiar înainte de tandrețe, resimte mânia inspirată de poeții care înjosesc poemul, făcându-l o enigmă. Deși întodeauna interpretabile din mai multe unghiuri, versurile ei sunt pentru toate gusturile: și simple și complicate. Poemele ei ascund, dar și explică deopotrivă. Căsătoria e o temă foarte aproape de sufletul poetei. Revine imaginea părinților, propria imagine împreună cu soțul ei (To Break This Silence, Ca să rupem tăcerea). Întâi caută pacea sufletească, apoi descoperă "izolarea reciprocă". Soțul și soția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu figura mamei, totdeauna puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate mirosul ei: bomboane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu figura mamei, totdeauna puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate mirosul ei: bomboane de mentă, ruj, pudră. Dar mai sunt în ea și niște scrisori. Aflăm foarte lent
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tandrețea luminoasă care face existența să funcționeze. Pentru Ruth Fainlight, la fel ca și pentru Yeats, poezia înseamnă triumful vieții. Fainlight afirmă existența prin cuvânt: N-am să-mi revăd morții așa cum îi țin minte vii, decât în vise ori poem. Poemul devine un fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
luminoasă care face existența să funcționeze. Pentru Ruth Fainlight, la fel ca și pentru Yeats, poezia înseamnă triumful vieții. Fainlight afirmă existența prin cuvânt: N-am să-mi revăd morții așa cum îi țin minte vii, decât în vise ori poem. Poemul devine un fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l citești. (Until You Read It, Până ce nu-l citești) Poemele ei sunt mai mult decât foarte clare: poeta face ca în ele să triumfe viața să triumfe povestea, propria ei poveste. Nu încifrează și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l citești. (Until You Read It, Până ce nu-l citești) Poemele ei sunt mai mult decât foarte clare: poeta face ca în ele să triumfe viața să triumfe povestea, propria ei poveste. Nu încifrează și nu avem obligația să descifrăm. Trebuie doar să ne acordăm timpul s-o auzim bine. The
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la ființă a trecutului, de puterea memoriei și de instinctul supraviețuirii, toate esențiale existenței umane. Curajul poetic al lui Mimi Khalvati de a se confrunta cu marile teme existențiale vine tocmai din faptul că el zidește inima poetei în fiecare poem. Deși s-a născut la Teheran și poartă un nume coborât direct din O mie și una de nopți, trăgându-se parcă din Șeherazada, Mimi Khalvati e o poetă britanică sută la sută. Ea se distanțează și de nopțile Șeherazadei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o ține pe Mimi Khalvati departe de "poveste" e feminitatea ei, arăbească și europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă s-au potrivit mai bine cu lirismul. Versurile ei sunt o bucurie a sentimentului. Povestea și poemul se amestecă și descoperim calitatea poeziei, care stă totuși în intensitatea narativă: emoția capătă o ancoră în timpul și viața reală, devenind în cele din urmă istoria poetei înseși. Cu toate că nu aflăm nimic despre biografia concretă a poetei ("Biografia mi-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cu toate că nu aflăm nimic despre biografia concretă a poetei ("Biografia mi-o dezvălui doar în linii mari, nu-mi place s-o clarific"), închidem cartea cu liniștea că o cunoaștem pe poetă de când lumea, ne identificăm total cu ea. Aceste poeme, în care eroul principal sunt emoțiile și înâmplările ce țin nemijlocit de viața autoarei, sunt altfel decât literatura iraniană. Nu țin minte ca vreo poveste din O mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poetei din zid ceea ce vrea să spună că volumul de față e în primul rând despre ea însăși, în acel mod ambiguu, discret și tragic specific Europei. De fapt, însă, poeta trăiește cu mâhnirea simultană a două lumi în suflet. Poemele ei demontează ceasornicul poemului, care e viața trăită de poetă, și acest miez de real, ghicit numai, este în fond inima vie peste care poeta clădește literatură. Această mică explicație în marginea poeziei lui Mimi Khalvati arată încă o dată că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrea să spună că volumul de față e în primul rând despre ea însăși, în acel mod ambiguu, discret și tragic specific Europei. De fapt, însă, poeta trăiește cu mâhnirea simultană a două lumi în suflet. Poemele ei demontează ceasornicul poemului, care e viața trăită de poetă, și acest miez de real, ghicit numai, este în fond inima vie peste care poeta clădește literatură. Această mică explicație în marginea poeziei lui Mimi Khalvati arată încă o dată că Meșterul Manole, eroul român
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu Ana este eroul pe care se clădește povestea. Manole, centrul de greutate al poveștii, al simbolului, e de fapt cel care a ales. Și el alege bucuria zidirii. Cam la fel stau lucrurile și cu Mimi Khalvati. Curg în poemele ei două patrii și două râuri de mâhnire. Una dintre patrii e cea acceptată de la sine (Anglia), pe când cealaltă (Iran) e un amestec încâlcit de amintiri ca fierul roșu, de violențe ce curg spre prezent. Poeta nu se mai simte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeta o zidește în opera închipuirii ei. Cât despre al doilea râu de mâhnire (după zbaterea între două identități, două lumi, două timpuri), acesta este tot o zbatere de data aceasta între două iubiri. Nevoia de cuplu este esențială. Toate poemele sunt poeme de dragoste în ultimă instanță. Se întoarce însă către poezie și poezia o face să înțeleagă că alegerea lui Manole nu este una tragică. Scriind despre suferință, amintiri chinuitoare, iubiri eșuate, așteptări înșelate, această poetă din zid își
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zidește în opera închipuirii ei. Cât despre al doilea râu de mâhnire (după zbaterea între două identități, două lumi, două timpuri), acesta este tot o zbatere de data aceasta între două iubiri. Nevoia de cuplu este esențială. Toate poemele sunt poeme de dragoste în ultimă instanță. Se întoarce însă către poezie și poezia o face să înțeleagă că alegerea lui Manole nu este una tragică. Scriind despre suferință, amintiri chinuitoare, iubiri eșuate, așteptări înșelate, această poetă din zid își găsește bucuria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de poezie. Introducerea din 1965 la volumul The North Ship dezvăluie ironia ascunsă în reticența lui Philip Larkin. Un interviu cu Peter Orr îl definește ca un poet încordat, a cărui mult prețuită tăcere se sfărâmă când și când, născând poeme care nu încetează să-l uluiască pe poetul însuși. T.S. Eliot trăia aceeași nesiguranță verbală, atât de diferită de poezia sigură pe ea și bine construită a lui W.B. Yeats. Yeats se mândrea că are puterea să plănuiască, să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu încetează să-l uluiască pe poetul însuși. T.S. Eliot trăia aceeași nesiguranță verbală, atât de diferită de poezia sigură pe ea și bine construită a lui W.B. Yeats. Yeats se mândrea că are puterea să plănuiască, să construiască poemul. Nu ascundea efortul intelectual de a găsi cuvântul potrivit, de a-l înveli în muzică și de a încrusta miezul bine gândit. Eliot pretinde că se retrage cu totul de pe scenă. Dacă Yeats căuta să fie o conștiință trează și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot o influență de căpătâi în formația lui de poet. Introducerea lui la ediția revizuită a volumului The North Ship conturează cu claritate amestecul de stiluri din maniera poetului la douăzeci și trei de ani: Privind în urmă, aflu în poeme nu numai unul, ci mai multe euri uitate școlarul pentru care Auden era unica alternativă la poezia "demodată"; studentul a cărui poezie a fost binevoitor caracterizată de un prieten drept "Dylan Thomas, însă cu o sentimentalitate specifică ție"; mai e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
faptul că războiul nu era un moment bun pentru a începe să scrii poezie, totuși marii poeți ai vremii Eliot, Auden, Dylan Thomas, Betjeman comunicau fără opreliști... Aceasta este deci starea de spirit ce domnește în The North Ship (1945). Poemul care dă și titlul volumului, numit "legendă", modifică accentele cuvintelor, creează o imagine ce amintește de Coleridge. Emily Dickinson e și ea vizibilă. Trei corăbii pleacă în larg. Cele care mergeau spre răsărit și apus se întorc. Corabia pornită către
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune, el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai captivante. Într-un album cu fotografii găsim imaginea de copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și Eliot. Larkin se concentrează asupra unei intimități sondate cu precizie. Ideea e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de zi cu zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă rog", ziua cea din urmă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]