42,106 matches
-
apoi lui Barnier că tânăra fameie pe care dorește să o ceară în căsătorie este în realitate fiica patronului său. Cu scopul ascuns de a recupera cele 60 de milioane de franci deturnate, Barnier îi propune lui Martin să-i "restituie" suma pentru ca el să i-o ofere fiicei sale drept cadou de nuntă. Totuși, Martin îi spune patronului că a transformat suma de bani în bijuterii și acestea se află la bancă. El pleacă să aducă valiza cu bijuterii. În
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
ceea ce provoacă o dispută între cei doi și ruperea relației. După plecarea Jacquelinei, Barnier, care a aflat că Oscar plecase într-o expediție polară cu durata de șase ani în urma unei decepții amoroase, îi promite lui Martin că-i va restitui valiza cu bijuterii dacă se va căsători cu fiica lui. Martin ezită, dar, aflând apoi că fiica lui Barnier nu este în realitate însărcinată, încearcă să-l convingă pe patron să aleagă un alt soț pentru fiica sa: masorul său
Oscar (film din 1967) () [Corola-website/Science/325830_a_327159]
-
central asupra lor nu a durat multă vreme — iar noul exarh a înaintat către Roma. În dreptul Romei, Liutprand și-a stabilit tabăra pe malul îndepărtat al Tibrului în așa-numitul "Câmp al lui Nero" și a jucat rolul de arbitru, restituind exarhului doar orașul Ravenna dintre multe alte așezări cucerite de la bizantini anterior și totodată convingându-l pe papă să revină la supunerea față de împăratul de la Constantinopol (730). După moartea ducelui Theodo I de Bavaria, Liutprand s-a îndepărtat de foștii
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
cât și Carol au murit. La puțină vreme după moartea lui Grigore al III-lea din 741, Zaharia a fost ales în Scaunul Apostolic; Liutprand a fost bucuros să semneze un tratat de pace pentru 20 de ani și să restituie orașele din Ducatul de Roma pe care le cucerise. Petrecând mulți ani pe tron și ajungând în situația de a aduce aproape integral Peninsula Italică sub o singură stăpânire, Liutprand a murit în 744 și a fost înmormântat în biserica
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Germaniei din dinastia Hohenstaufen, a confiscat Ducatul de Bavaria în 1142, Welf s-a alăturat răscoalei începute de fratele său, Henric. În 1152, Welfii și Hohenstaufenii au încheiat pacea, iar Frederic Barbarossa a fost ales ca rege. Noul suveran a restituit Bavaria fiului lui Henric al X-lea, Henric Leul în 1156. În octombrie 1152, la Würzburg, Frederic i-a acordat lui Welf Ducatul de Spoleto, Marca de Toscana, precum și Principatul de Sardinia, pe lângă alte proprietăți în Italia. Începând tot din
Welf al VI-lea () [Corola-website/Science/325116_a_326445]
-
refuze clienții. Astfel, dacă era beat, nu era primit. Existau și case mai mici, cu două-trei camere. Vara, fetele stăteau în grădină, îmbrăcate sumar, și le luau pălăria curioșilor care se aventurau să privească prin gard. Pentru a le-o restitui, aceștia trebuiau să treacă mai întâi prin camera lor. Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei) la casele obișnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de lux, putând ajunge însă și
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
făcut pe regele Filip I să încheie pacea și să îl învestească cu stăpânirea asupra Flandrei. Un an mai tîrziu, Filip i s-a căsătorit cu fiica vitregă a lui Robert "Frizonul", Bertha de Olanda, iar în 1074, Filip a restituit senioria de Corbie către coroană. Adela a manifestat un interes aparte pentru politica de reformare ecleziastică a lui Baldwin al V-lea și s-a aflat în spatele soțului ei atunci când acesta a întemeiat unele biserici. Direct sau indirect, Adelei i
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
Clementia de Burgundia și a urmat grupul de cruciați din jurul lui Godefroy de Bouillon, duce în Lorena Inferioară. După ce au ajuns la Constantinopol, cruciații au fost nevoiți să jure fidelitate împăratului bizantin Alexios I Comnen și să promită că vor restitui Bizanțului teritoriile ocupate în cruciadă (cu excepția Iudeei. Robert, al cărui tată servise împăratului Alexios în timpul pelerinajului anterior, nu avusese nicio reținere să îi jure basileului fidelitate, însă unii dintre ceilalți lideri din Prima cruciadă au avut obiecții, fapt care a
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
orașul a rămas pentru moment necapturat. La sfârșitul lunii august 1099, Robert al II-lea s-a întors în Europa, alături de Robert Curthose și de Raymond de Saint-Gilles. Pe drumul de întoarcere, ei au cucerit Latakia (Laodiceea), care a fost restituită împăratului Alexios, potrivit înțelegerii din urmă cu trei ani. Raymond a rămas la Latakia, în vreme ce Robert și ducele Normandiei și-au continuat drumul spre casă, trecând prin Constantinopol, după ce au refuzat oferta lui Alexios de a rămâne în serviciul imperial
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
soție pe sora sa, Gaitelgrima. Totuși, în 1047, munca de o viață a lui Guaimar nu era sigură. În acel an, împăratul Henric al III-lea a venit pentru a solicita omagiul din parte ducilor din sudul Italiei. Împăratul a restituit Capua lui Pandulf și a preluat sub suzeranitatea sa directă Aversa și Melfi. În continuare, l-a privat pe Guaimar de titlurile sale asupra Apuliei și Calabriei, punând capăt tulburătoarelor dușmănii feudale din regiune. De asemenea, Henric al III-lea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
care a capturat Benevento în 1053. El a cedat cucerirea suzeranului "de jure" al acesteia, anume papei, care a numit o serie de longobarzi minori ca duci, înainte de a preda Benevento lui Guiscard însuși în 1078. Până la urmă a fost restituit papei în 1081, având la acea vreme doar cu puțin mai multe decât orașul Benevento însuși.
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
revistă maghiară, în anul 1868, Ödön Nemes, un urmaș al cnejilor ribițeni de odinioară, venea cu o întregire a textului pisaniei, publicând două inscripții slavone, astăzi dispărute. „Drept mulțumire lui Dumnezeu am ridicat această biserică pentru regele Sigismund care a restituit bunurile pierdute de tatăl nostru Vratislav. Matia, Vratislav, Miclăuș de Ribița și cu fetele Ana și Ioanca au construit-o în 1404” (pe peretele sudic) și „S-a construit sub păstorirea papei Grigore și a lui Anastasie, 1404” (pe peretele
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
Agiprand a fost duce longobard de Spoleto între 742 și 744. La finele anului 741, ducele Thrasimund al II-lea de Spoleto a refuzat să restituie papei Grigore al III-lea orașele primise, drept pentru care succesorul papei Grigore, papa Zaharia, a cerut sprijinul regelui Liutprand. Zaharia a oferit o armată romană pentru a-l sprijin pe regele longobard și împreună au cucerit Spoleto, unde Liutprand
Agiprand de Spoleto () [Corola-website/Science/324718_a_326047]
-
sprijin pe regele longobard și împreună au cucerit Spoleto, unde Liutprand l-a instalat ca duce pe propriul său nepot, Agiprand. La acel moment, Agiprand era deja duce de Clusium. El l-a escortat pe papa Zaharia înapoi la Roma, restituindu-i acestuia orașele solicitate. Domnia lui Agiprand nu a supraviețuit morții regelui Liutprand, iar Agiprand a fost alungat de la putere de către Thrasimund al II-lea.
Agiprand de Spoleto () [Corola-website/Science/324718_a_326047]
-
et ducum Neapolis". În anul 716, pe când o epidemie se răspândise în Napoli, ducele Romuald al II-lea de Benevento a ocupat castelul din Cumae. Imediat după aceea, papa Grigore al II-lea i-a ordonat ducelui longobard să îl restituie, oferindu-i compensații în schimb. Romuald nu s-a conformat, iar Ioan I a condus o armată împotriva sa în 717. Conform promisiunii, papa a contribuit financiar la această campanie.
Ioan I de Neapole () [Corola-website/Science/324735_a_326064]
-
lui Aistulf, Ratchis, a părăsit mănăstirea de la Montecassino unde se retrăsese și a încercat să reia conducerea regatului, însă Desiderius a reprimat rapid această răscoală, având și sprijinul papei Ștefan al II-lea. La încoronarea sa, Desiderius a promis să restituie cea mai mare parte a orașelor pe care Sfântul Scaun le pierduse anterior în favoarea regilor longobarzi anteriori, în schimbul aprobării papale față de revendicările sale. Însă conflictul cu papa Ștefan al III-lea a izbucnit, atunci când Ștefan s-a opus căsătoriei lui
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
orașe ale exarhatului și ale Ducatului bizantin de Pentapolis. Astfel, Liutprand putea să se pretindă ca un protector al catolicilor. Pentru a nu crea antagonisme cu papa, regele longobard a renunțat la ocuparea așezării de la Sutri, pe care nu a restituit-i împăratului bizantin, ci "apostolilor Petru și Paul", după cum relatează Paul Diaconul în a sa "Historia Langobardorum". Acest act, cunoscut sub numele de Donația din Sutri, a asigurat precedentul legal de atribuire către papalitate a puterii temporale, care în cele
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
În 834, Bonifaciu s-a alăturat episcopului Ratald de Verona și contelui Pepin I de Vermandois, pentru a o elibera pe împărăteasa Judith de Bavaria, care era închisă într-o mănăstire din Tortona. Ei au escortat-o pentru a o restitui împăratului Ludovic cel Pios, la Aachen. Perioada dintre anii 836 și 838 a fost petrecută de Bonifaciu în Germania, la curtea imperială. În cele din urmă, Bonifaciu s-a retras în pământurile sale ereditare în sudul Franței. El a fost
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
evenimente au rămas în istorie sub numele de Ziua Pământului (Yom al Ard), 30 martie devenind o zi anuală de comemorare și protest,uneori violent, a arabilor israelieni. În cele din urmă, în anul 1983 guvernul israelian a consimțit să restituie Aria 9 foștilor ei proprietari din Araba. În urma declanșării revoltei sângeroase a arabilor palestinieni din Cisiordania și Fâșia Gaza, cunoscute sub numele de Intifadat al Aksa, în octombrie 2000 au izbucnit și în rândurile sectorului arab din Israel manifestații violente
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
a cedat și i-a trimis o telegramă lui Tipătescu. Întrebat de Zoe ce a făcut apoi cu scrisoarea, Dandanache a răspuns că o păstrează pentru a o folosi și în altă situație (spre deosebire de Cațavencu care promisese că o va restitui după alegerea sa). Trimițându-l pe Tipătescu la telegraf, Pristanda îl aduce în casă pe Cațavencu. Acesta din urmă îi spune Zoei că în încăierarea ce avusese loc cu două zile în urmă își pierduse pălăria, în căptușeala căreia se
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
Saizescu. Acest film prezintă o luptă pentru un inel cu puteri miraculoase între două grupuri rivale, inelul ajungând printr-un bizar concurs de împrejurări la un grup de tineri care furaseră o mașină. În urma unui concurs de împrejurări, Federația Rusă restituie statului român tezaurul României aflat la Moscova. Printre obiectele aduse în țară se află și un bust de la începutul secolului al XX-lea (bust din porțelan confecționat în 1915, semnat I. Andropov) care nu se afla în inventar; specialiștii îl
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
cele mai probabile pentru apariția altruismului sunt empatia pentru un individ în nevoie, sau o relație strânsă între binefăcător și destinatar. Multe comportamente care apar prosocial altruistă sunt, de fapt, motivate de norma de reciprocitate, care este obligația de a restitui o favoare cu o favoare. Oamenii se simt vinovați atunci când nu întorc favorul primit și se pot simți furioși când altcineva nu întoarce favorul făcut de către ei. Reciprocitatea sau altruismul pot motiva multe comportamente prosociale importante, inclusiv partajarea. Schimbul de
Comportament prosocial () [Corola-website/Science/322167_a_323496]
-
până când regele Franciei Răsăritene, Henric I "Păsărarul", a învins în cele din urmă forțele daneze ale regelui Gnupa la Hedeby, în 934. După moartea lui Carol cel Mare din 814, saxonii nordalbingieni au fost iertați, iar pământurile le-au fost restituite de la obodriți. Potrivit unora dintre surse, împăratul intenționase să întemeieze o dioceză de Nordalbingia, în frunte cu preotul Heridag. Planul a fost abandonat după moartea lui Heridag, iar regiunea a fost atribuită diocezei de Bremen și Verden în timpul împăratului Ludovic
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
Miclea a fotografiat aburul acestei respirații care urcă spre noi ca aburul amintirilor". Eugen Barbu scria în 1971 în România Liberă: "Vrăjitorul modern nu mai scoate dintr-un sac minunile sale. El are un aparat de fotografiat cu care ne restituie realități pe lângă care trecem nepăsători. Cu ajutorul ochiului său ciclopic, iată, revedem incinta sacră a Sarmisegetuzei așa cum a rămas ea peste timp. Miclea face să reînvie o istorie care ne este de un milion de ori scumpă. Mă gândesc cu pietate
Ion Miclea () [Corola-website/Science/328147_a_329476]
-
Alexandru din Telese, cei doi s-au sărutat și îmbrățișat, așa încât "cei care erau de față au fost văzuți vărsând lacrimi e mare bucurie". Ceea ce Rainulf a obținut de la începutul rebeliunii era retrocedat, însă soția și fiul său îi erau restituiți în mod amiabil. În 1135, o flotă pisană ce îl conducea pe Robert de Capua a lăsat ancora în Napoli. Existând zvonuri asupra morții regelui Roger, Rainulf s-a unit cu Robert și cu ducele Sergiu al VII-lea de
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]