KorAP: Find »[drukola/base=discurs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1680 1681 1682 ...1763 >

44,063 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

același fel, educația/învățarea de-a lungul întregii vieți (educația permanentă, lifelong learning - LL) este, așa cum am putut desprinde deja din primul subcapitol, o nouă realitate educațională, apărută din necesitatea de a face față provocărilor societății actuale, bazate pe cunoaștere. Discursurile de politică educațională cu privire la învățarea de-a lungul întregii vieți au pus accente variabile pe trei planuri, la al căror progres își aduce contribuția învățarea de-a lungul întregii vieți: planul individual, cel democratic și cel adaptativ. La nivelul individului

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
chiar și în țările dezvoltate, rigiditatea instituțiilor educaționale față de nevoile adulților (atât a universităților și colegiilor, cât și a celor care practică abordări pedagogice adecvate copiilor, nu adulților) sunt realități discordante cu ideea societății care învață. În plus, deși toate discursurile și documentele de politică educațională punctează necesitatea de a învăța continuu, rata încă foarte scăzută de adulți care participă la educație (situația fiind cu atât mai gravă, dacă o analizăm pe profiluri ocupaționale, pe nivelurile de pregătire profesională, socială și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
eșecul ofertelor de pregătire de a-i cuprinde pe toți, este contrastantă cu ideea de societate educațională funcțională, de cultură a învățării. De asemenea, mulți sceptici cu privire la necesitatea învățării de-a lungul întregii vieți afirmă nevoia unei distanțe critice față de discursurile de politică educațională, în condițiile în care realitatea concretă tinde să-i contrazică uneori. Argumentele lor sunt de genul: piața muncii este supracalificată, avem mulți șomeri cu diplomă sau indivizi care ocupă posturi sub nivelul lor de calificare. În multe

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
considerată o disciplină științifică distinctă. Depinde foarte mult de împrumuturile teoretice de la alte discipline (științele educației, psihologie, sociologie, filosofie, economie, antropologie etc.); - mulți practicieni, poate datorită situației anterior descrise, nu se angajează, cel mai adesea, în construcția teoretică sau în discursuri teoretice, numărul mic de publicații cu referire la teoria educației adulților fiind grăitor în acest sens. Pe de altă parte, este paradoxal cât de frecvent se punctează că educația adulților suferă de lipsa unei construcții teoretice consistente; - deși teoria ne

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
care să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile informale. Teoriile formale sunt corpusuri de cunoștințe organizate și codificate, pe baza cărora disciplinele își afirmă discursul academic. Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza înțelegerii practicii și a modului în care practicienii îșigândesc propriile practici. Cu alte cuvinte, pornind de la

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
filosofice, definitorie rămâne esența filosofiei de a oferi reflecții și interpretări ale realității, ale trebuințelor indivizilor în căutarea unui sens și a unor valori fundamentale, existențiale. Interpretările și conceptualizările filosofice sunt cele care duc la formularea finalităților educaționale, argumentează anumite discursuri și abordări sociale, politice, educaționale, anumite orientări, acțiuni intervenționiste etc. și, de aceea, deloc întâmplător, se consideră că filosofia este la baza tuturor științelor. La fel, împrumuturi din științele limitrofe găsim și în analizele istorice, care arată cum a fost

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel mai important, fiind necesară totodată reflectarea asupra acțiunii și emiterea de raționamente practice, orientate spre acțiune și spre rezolvarea problemelor concrete ce apar. De aceea, judecata practică și punerea ei în fapt în situația și contextul

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
mai radicali, consideră chiar că învățarea unei teorii nu poate spune nimănui și cum să o practic,în mod real, practica fiind învățată „în practică”. Totuși, acțiunile de acest tip sunt descrise de concepte care sunt ele însele localizate în discursul social al normelor, regulilorși semnificațiilor. Fiind circumscrise în anumite cadre conceptuale (teoretice), acțiunile practice presupun implicit un referențial teoretic, deci nu putem vorbi despre o practică fără a vorbi despre o teorie în care aceasta să poată fi paradigmatic încadrată

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
societății civile, eforturi reunite, schimbarea mentalităților, deschidere și receptivitate la nou și dorința fiecărui adult de a-și îmbunătăți condiția și de a se dezvolta personal. 2.4. Finanțarea educației adulților în Româniatc "2.4. Finanțarea educației adulților în România" Discursurile de natură economico-financiară și mecanismele pieței concurențiale cunosc o pondere tot mai mare în dezvoltarea domeniului educației adulților. Pe de o parte, scăderea resurselor publice pentru educație, pe de altă parte, efectele societății de consum sau extinderea influențelor pragmatismului economic

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
au condus la schimbarea viziunii despre învățare, inclusiv a conceptului ca atare ce a dobândit noi dimensiuni și conotații. Așa cum nota J. Weinberg (apud Siebert, 2001b, p. 39), „noțiunea de învățare autodirijată câștigă tot mai mult teren și apreciere în discursurile pe tema pedagogiei adulților”, remarcând și faptul că „se depun eforturi susținute pentru conceptualizarea acestui principiu”. Tendințele se manifestă în direcția simplificării și a operaționalizării conceptului de învățare autodirijată. 3.1.6. Învățarea permanentă și continuătc "3.1.6. Învățarea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
și suporturile pe care le utilizează; comunicarea cu participanții. Iată câteva exemple de metode centrate pe profesor. a) Prelegerea, prezentarea: în ciuda multor critici de-a lungul anilor, lecturarea în fața unei audiențe (însoțită sau nu de discuții), alocuțiunea sau speech-ul, discursul, instructajul sau inputul sunt încă foarte mult folosite, dominând probabil adesea ca pondere de utilizare în comparație cu orice altă metodă pentru încurajarea învățării printre adulți, mai ales atunci când avem de parcurs o cantitate de informații într-un timp scurt. Aceasta poate

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
utilizare în comparație cu orice altă metodă pentru încurajarea învățării printre adulți, mai ales atunci când avem de parcurs o cantitate de informații într-un timp scurt. Aceasta poate lua multe forme, de la cuvântarea sau prezentarea neîntreruptă în fața unui grup la prelegere-dezbatere ori discurs. Prelegerea are avantajul că îi permite vorbitorului să o prezinte în fața unei audiențe mici sau mari. Din nefericire, stimularea învățării poate fi foarte limitată, în mod particular dacă membrii audienței nu au posibilitatea să participe la discuție. În plus, puterea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
de relația dintre iPoduri și educație, care au și introdus iPodul în oferta lor curriculară 3 încă din 2004 și care sunt mulțumite de rezultatele obținute. Astfel, ei au integrat conținuturi audio și video, cum ar fi, de exemplu, interviurile, discursurile, imaginile și fișierele audio, dar și lecții în format multimedia. Experimentele au fost reușite pentru că, astfel, tutorii au putut crea, organiza și distribui conținutul informațional care a fost deosebit de bine receptat de cursanți. Aceștia au contribuit și ei, prin adăugarea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

dăruirea până la moarte a meșterilor și a lui Manole... Răsună și acuma în mine furia construcției, retrăiesc agitația zidarilor, căci teatrul, în prezența mea, devenea metafora vie a sacrificiului pentru creație. A devoțiunii dincolo de viață și moarte. Nu auzeam un discurs, ci eram martorul unui act. De câte ori mă gândesc la el, mereu îl regăsesc. Și în alt teatru, plasat de undeva într-o lojă la balcon, nu pot să uit Procurorul lui Alexa, poate cel mai angajat spectacol al generației mele

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
alte cuvinte, gândindu-mă la Diderot, am descoperit secretul său ce constă în știința existenței paradoxale. Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple. Lumea filosofiei grecești se bizuie și pe paradoxul fără de care Socrate nu ar fi existat. Nu întâmplător, discursul retoric al lui Alexa Visarion conține o latură foarte expresivă ce se datorează permanentului duel interior dintre omul rebel și omul seren și înțelept. Excelent orator, charismatic în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
interior dintre omul rebel și omul seren și înțelept. Excelent orator, charismatic în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon comentează că trebuie să fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar numai atunci când este bine cunoscut și stăpânit. Mărturie acestei științe a comunicării vii și eficiente stau promoțiile de studenți, colegii din teatru și din film care au beneficiat și beneficiază de magia prelegerilor sale

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
să-i diseci geniul, dar era evident că o rară combinație de umor și intensitate, bucurie de viață și preocupare serioasă în privința sensului acesteia, inteligență dovedită și încredere sinceră în propriile instincte îi marcau acestui om munca, înfățișarea, prezența și discursul. Întâlnirea mea cu Visarion a condus, în cele din urmă, la acordarea unei burse Fulbright Traveling Scholar/Artist Award (mulțumită efoturilor herculiene făcute de oficialii Ambasadei Statelor Unite din România) și astfel acesta ateriza în Milwaukee, în luna noiembrie 1983, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
îndreptăm decât dacă suntem stârniți. Contactul este unica șansă să verifici dacă ceva sau cineva, îți place/te atrage, sau nu. Am luat contact cu exprimări regizorale diverse, cu felurite contexte spectaculare (a se consemna, acest cuvânt e definitoriu în discursurile lui Alexa Visarion chiar dacă nu am înțeles încă pe deplin sensul lui, cuvântul ăsta îmi aduce imediat imaginea Maestrului, toate menite să ne inspire, să ne dezvolte. Contactul cu maestrul Alexa Visarion înseamnă trecerea mea de la film la găsirea misiunii

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor pe care era construit spațiul de joc. Totul era un discurs scenic despre om "O, cât de minunat sună acest cuvânt!" -, despre omul atât de puternic în fragilitatea lui, atât de indestructibil în precaritatea existenței sale. Totul avea lentoarea cu care curg, în afara oricărei dinamici aparente, viețile celor mai multora dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Visarion, încât permite recursul la o tautologie. "Alexa e Alexa". Primul termen desemnează numele propriu, iar cel de-al doilea opera lui, care e densă, vastă și diversă. Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret, căci într-un discurs mai amplu ar trebui să analizăm raportul genetic și sociologic dintre operă și autor. Aceasta având în vedere cazuri diverse reductibile la două tipuri: când autorul își adumbrește opera prin faima lui ca om și când opera îl înghite pe

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
întreg și întregul de parte, după principiile "pars pro toto, toto pro pars". Densitatea de gând a imaginii și locul secund al cuvântului sesizabile în opera sa spectacologică pot fi regăsite și într-o formulare cu alură de cristal în discursul său ținut în sala "Ileana Berlogea" a UNATC-ului cu prilejul conferirii titlului bine meritat de Doctor Honoris Causa în anul 2014. Cei interesați află în această mărturie o doctrină estetică de o rigoare exemplară și o originalitate izbitoare, traversată

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
evoluția ei diversificată teatru, film, publicistică, pedagogienu trebuie lăsată uitării și înghițită de vacarmul superficialității actuale care ne înconjoară. A fost o întâlnire, fortuită sau nu, între daruri și disponibilități native pentru crearea de forme artistice, vocație academică, înclinație pentru discursul teoretic, pe de o parte și climatul de creativitate al școlii vocaționale de teatru de atunci, cu eminenții ei profesori. Obsedat de semnalarea tainei și a sensului profund al condiției umane, Alexa Visarion a explorat calea fertilă a artei, construind

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
s-ar putea crede la prima vedere, ci, așa cum spunea Eugen Ionescu, este o interogație, prin aceasta arta întâlnindu-se cu filosofia, contopire sesizată și exercitată de către artistul și teoreticianul Alexa Visarion. Un corelativ semantic al acestor termeni este în discursul lui Alexa Visarion și conceptul de "tăcere", cu toate ramificațiile sale reflexive. Sursele și resursele de creație din care s-a nutrit opera sa (biografia empirică, lecturile și spectacolele vizionate) au fost contopite în creuzetul universului său interior, întorcându-se

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și, mai ales, în rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui creație, densă, reflexivă prin excelență, oferă un rafinat discurs al esențelor. Până la vitriolantul De ce trag clopotele Mitică? al lui Lucian Pintilie, Alexa Visarion a rămas primul și unicul regizor de teatru care, după ce inovase, ba chiar revoluționase viziunea scenică a lui Caragiale, și-a propus să aducă și pe

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]