44,692 matches
-
ușor detectabile, construcția romanului nu e nici simplă, dar nici excesiv, sofisticată. Fiindcă, în ultimă instantă - și, în acest punct, revine dimensiune simbolică a cărții -, ea rămâne fidelă premiselor; e vorba de primele zile din destinul de „producător” al tânărului inginer Vasile Ionescu. Țăranii de platină După o carte de proză scurtă ("Noaptea după ploaie") și una de reportaje ("Între solstiții și echinocții"), Eugen Mihăescu ne oferă primul său roman, "„Țăranii de platină”" al cărui titlu trimite spre artificialitatea țărănului care
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
britanic nu a fost scufundat. Proiectanții torpilelor germane au refuizat cu încăpățânare să admită că ar fi fost vina lor, afirmând că de vină sunt doar echipajele submarinelor. Deabia în 1942 problemele torpilelor germane au fost rezolvate, e adevărat după ce inginerii au demontat o serie de torpile britanice capturate. Ocuparea de către germani a Norvegiei în aprilie 1940, cucerirea Țărilor de Jos și a Franței în iunie același an și intrarea Italiei în război de partea Axei au transformat războiul maritim în
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
(n. 26 iunie 1971, Bistrița) este doctor inginer, Ambasador Maritim IMO, Vicepreședinte al EDINNA - organizație europeană de formare profesională în domeniul naval, Director General și Președinte al Consiliului de Conducere al CERONAV. Doctor în Științe, cu teza de studiu a mecanicii fluidelor: „Contribuții la stabilirea mecanismului interacțiunii statice
Ovidiu Sorin Cupșa () [Corola-website/Science/308235_a_309564]
-
și în urma purificării, comprimării și stocării în butelii hidrogenul necesar automobilului. De asemenea un alt concept al aceleiași firme prevede utilizarea de panouri solare fotovoltaice pentru generarea electricității necesare producerii hidrogenului prin electroliză . În Scottsdale/Arizona/SUA în anul 2006 inginerul Bryan Beaulieu a construit o casă în valoare de 2 milioane cu scopul de a testa posibilitatea producerii și stocării hidrogenului pe baza energiei solare. CUTE - Clean Urban Transport for Europe Proiectul Finanțat de Uniunea Europeană prevede realizarea infrastructurii necesare pentru
Infrastructura economiei hidrogenului () [Corola-website/Science/308251_a_309580]
-
climă regiunii i-a împiedicat. După anexiunea insulelor Fiji de către Marea Britanie în 1874, autoritățile coloniale au decis să schimbe capitala, din Levuka la Suva în 1877. Transladarea s-a făcut oficială în 1882. Colonelul F.E. Pratt care făcea parte din Inginerii Regatului a fost numit Proiectant General în 1875 și a proiectat capitala, cu asistența lui W. Stephens și Colonel R.W. Stewart. În 1909 după Ordonanță de Constituire a Municipiului, Suva a obținut statut de municipiu. Satul, original avea doar
Suva () [Corola-website/Science/308298_a_309627]
-
cel de-al doilea război mondial, a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier. Horia Ion Pompiliu Macellariu s-a născut la data de 28 aprilie/10 mai 1894, în orașul Craiova. Tatăl sau era de profesie inginer silvic, iar mama sa era fiica unui ofițer de cavalerie participant la Războiul de Independență. Strămoșii săi se îndeletniceau cu comerțul cu animale, plecând din Țara Românească în Ardeal; unii erau măcelari, motiv pentru care s-au numit Fleșeriu (fleșer
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul inginerului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-au grupat ofițerii Ștefan Eftimie, Matei Toma, Dumitru Condeescu și avocatul Puiu Polizu, formându-se Comitetul Mișcării Rezistenței Românești în casa din strada Toamnei nr.104, a doamnei Irina Romanov. La 10 februarie 1948
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
împreună cu Alexei Abrikosov și Anthony Leggett, pentru contribuțiile de pionierat în domeniul teoriei superconductorilor și superfluidelor. El a fost ales ca membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. s-a născut în anul 1916 la Moscova în familia inginerului, specialist în curățarea apelor, Lazăr Efimovici Ghinzburg (1863-1942, Kazan) și a medicului Augusta Beniaminovna Ghinzburg (născută Vildauer,la Mitava, actualmente Jelgava, Letonia- 1920, Moscova). A rămas de timpuriu fără mamă, fiind ulterior educat de către sora acesteia Rosa Veniaminovna Vildauer. Până la
Vitali Ghinzburg () [Corola-website/Science/307530_a_308859]
-
750.000 lei, sporit ulterior până la pește 23 miliarde în 1945. Terenurile deținute direct și indirect (prin participații), însumau 150.000 hectare. În 1948, prin adoptarea Legii naționalizării, societatea a fost naționalizata. Societatea a fost înființată de un grup de ingineri români care prin activitatea lor apărau interesele românești în exploatarea zăcămintelor de petrol, gaze, aur și altele. Principalul investitor a fost Bancă Românească. Din consiliul de administrație făceau parte inginerii Virgil Alimășteanu, Constantin Bușilă, Mihai Constantinescu, Ion Demetrescu, Valeriu Pușcariu
Creditul Minier () [Corola-website/Science/307588_a_308917]
-
fost naționalizata. Societatea a fost înființată de un grup de ingineri români care prin activitatea lor apărau interesele românești în exploatarea zăcămintelor de petrol, gaze, aur și altele. Principalul investitor a fost Bancă Românească. Din consiliul de administrație făceau parte inginerii Virgil Alimășteanu, Constantin Bușilă, Mihai Constantinescu, Ion Demetrescu, Valeriu Pușcariu, Petre Lucaci, Virgil Tacit, Ilie Popescu și alții. Înființarea Creditului Minier a constituit un exemplu pentru constituirea altor societăți inginerești, ca IRDP (Industria Română de Dezvoltare Petrolieră și altele). Societate
Creditul Minier () [Corola-website/Science/307588_a_308917]
-
de lucru ale Consiliului pentru Pescuit (2001-2003) și apoi pe cel de consilier pentru zona mediteraneană și Orientul Mijlociu, reprezentant al Franței la Maghreb, Orientul Mijlociu și Grupurile de lucru ale Consiliului Golfului Persic (2003-2004). Își satisface stagiu militar în cadrul Corpului de Ingineri Militari de la Angers, Levallois (ianuarie-decembrie 2004), după care revine în funcția de consilier la Direcția pentru strategie, coordonare și analiză a Comisiei Europene de la Bruxelles. Din iulie 2005, deține funcția de consilier personal al Președintelui României, Traian Băsescu, pe probleme
Hughes de Chavagnac () [Corola-website/Science/307608_a_308937]
-
Sofia din Veliki Novgorod. Crucea căzuse în timpul unuia dintre bombardamentele asupra orășului, în acea perioadă lăcașul de cult fiind sediul cartierului general al Diviziei Albastre. Crucea fusese dusă în Spania, mai întâi la Burgos, iar după aceea la Academia de Ingineri ai Armatei Spaniole în Hoyo de Manzanares, lângă Madrid.See news item
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
2 octombrie 1878, Guebwiller, Alsacia; d. 9 mai 1936, Stockholm), a fost un geofizician francez, creatorul primelor metode de prospecțiune electrică a subsolului. Marcel Schlumberger (n. 21 iunie 1884, Guebwiller, Alsacia; d. 19 august 1953, Val-Richer, Normandia) a fost un inginer francez, promotor al aplicățiilor industriale ale prospecțiunii electrice; a fondat, împreună cu fratele său, "Société de Prospection Électrique", din care s-a dezvoltat "Schlumberger Limited", cea mai mare companie de prospecțiune petrolieră de pe glob. Născuți într-o familie de industriași alsacieni
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
Société de Prospection Électrique", din care s-a dezvoltat "Schlumberger Limited", cea mai mare companie de prospecțiune petrolieră de pe glob. Născuți într-o familie de industriași alsacieni, studiază amândoi la școlile superioare de elită "(grandes écoles)" din Paris și devin ingineri. Conrad Schlumberger este numit la 29 de ani profesor de fizica la Scoala Superioară de Mine "(École des Mines)" din Paris. Aici dezvolta primele metode eficiente de cercetare electrică a subsolului prin măsurători făcute numai la suprafață. Lăsând curent electric
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
în 1958. După absolvirea școlii medii ruse din Drochia, R. Moldova, a urmat studiile la Harkov (Ucraina), la Școala superioară de aviație militară, pe care a absolvit-o cu onoruri. Primește diploma de pilot militar pe supersonice și diploma de inginer de aviație. Calitățile sale l-au impus printre colegii de generație, iar superiorii politici ai Armatei Roșii i-au recunoscut valoarea, promovându-l până la rangul de general în aviația supersonică. După absolvirea la zi a Facultății de comandă a Academiei
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Academia Militaro-Politică și Academia Spatelui Armatei, prin reorganizarea "Școlii de Război", o instituție de învățământ militar superior înființată de Regele Carol al II-lea în 1937. În Decretul 371 scria că "Academia Tehnică Militară are ca scop să formeze ofițeri ingineri cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesar pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate." Ulterior, Academia Tehnică Militară a fost comasată cu Academia Militară. În 17 mai 1990, prin Hotărârea de Guvern nr. 550
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
ca "instituție de învățământ superior politehnic militar, cu sediul în municipiul București, subordonată Ministerului Apărării Naționale, care formează ofițeri-ingineri și subingineri necesari armatei, precum și unor beneficiari interni și externi". În Academia Tehnică Militară se desfășoară învățământ de formare a ofițerilor ingineri și învățământ postuniversitar de diferite niveluri, pentru nevoile Ministerului Apărării Naționale și celorlalte structuri ale sistemului național de apărare (Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
precum și la solicitarea unor parteneri externi. Învățământul politehnic superior militar s-a dezvoltat continuu, în concordanță cu exigențele învățământului superior pe plan național, și cu necesitățile armatei, urmărind atât pregătirea științifică, tehnică și militară, cât și calitățile morale necesare ofițerului inginer. Academia Tehnică Militară pregătește în domeniul licență, masterat, doctorat. Dintre masteratele cu specific în apărare națională, securitate și ordine publică este și masteratul " Securitatea Tehnologiei Informației".
Academia Tehnică Militară din București () [Corola-website/Science/306498_a_307827]
-
a fost un avion de vânătoare polonez proiectat la mijlocul anilor 1930 de inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Avionul a fost exportat și fabricat sub licență în alte câteva țări, însă nu a fost folosit în Polonia. a fost dezvoltat de inginerul
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Avionul a fost exportat și fabricat sub licență în alte câteva țări, însă nu a fost folosit în Polonia. a fost dezvoltat de inginerul polonez Zygmunt Puławski pentru uzinele PZL. Avionul urma să fie versiunea de export a avionului PZL P.11, dotat cu un motor Bristol Mercury fabricat sub licență. Deoarece licența pentru motorul folosit de P.11 nu permitea exportul, pentru motorizarea
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
a fost un avion de vânătoare polonez, proiectat și realizat în anul 1930 de către inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Istoria avionului începe în anul 1928 când inginerul Zygmunt Puławski a proiectat un avion complet metalic, cu înveliș metalic denumit P.1. Noutatea introdusă
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
a fost un avion de vânătoare polonez, proiectat și realizat în anul 1930 de către inginerul Zygmunt Puławski la fabrica PZL ("Państwowe Zakłady Lotnicze", în poloneză "Uzina Aeronautică de Stat") din Varșovia. Istoria avionului începe în anul 1928 când inginerul Zygmunt Puławski a proiectat un avion complet metalic, cu înveliș metalic denumit P.1. Noutatea introdusă la acest proiect era aripa tip „pescăruș” denumită și „aripa poloneză” sau aripa Pulawski. P.1 folosea un motor în linie, dar acesta a
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
(născut cu numele de "Iacobi Iancu") (n. 28 ianuarie 1912, Roman - d. 25 februarie 2000, București), a fost un inginer chimist, comunist român de origine evreiască . A activat în ilegalitate în PCR iar în regimul comunist a deținut diferite funcții de stat, inclusiv ceea de ministru al petrolului și chimiei. Deasemeni, a avut o bogată și fructuoasă activitate științifică și
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
în orașul Roman, într-o familie de evrei. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București (astăzi Institutul de Chimie Industrială) între anii 1930-1934, cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ștefan Minovici, Eugen Angelescu și N. Dănăilă, obținând diploma de inginer chimist. A fost membru al PCR în ilegalitate. A făcut parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în anul 1937 de partea trupelor republicane (alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman și Gheorghe Stoica
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
1 Mecanizate (oct. 1962 - sept. 1965), șeful Grupului de Control al M.F.A. (sept. 1965 - mai 1973) și șef birou la Biroul Control al M.Ap.N. (mai 1973 - martie 1975). a absolvit în anul 1970 Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, devenind inginer TCM. În anul 1986, a obținut titlul științific de doctor în Inginerie Tehnologică la Institutul Politehnic București. După absolvirea Facultății, este angajat la Institutul de Cercetări al Armatei din București ca inginer stagiar (1970-1972) și apoi ca Șef de colectiv
Sergiu Medar () [Corola-website/Science/306562_a_307891]