42,660 matches
-
ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu, e un volum mai sigur pe sine. Poemele au înțelesuri intime, știute numai de poet, ceea ce le face mai puțin accesibile. Volumul are o coerență narativă specială, caracteristică poeților Desperado. Această coerență narativă cere ca tot volumul să fie citit dacă vrem să înțelegem ce se petrece. Antologiile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
specială, caracteristică poeților Desperado. Această coerență narativă cere ca tot volumul să fie citit dacă vrem să înțelegem ce se petrece. Antologiile sunt greu de făcut în poezia Desperado, tocmai fiindcă acești poeți construiesc volumul ca pe o istorie. Fiecare poem e un episod. Larkin descoperă și el acest procedeu, prin care narațiunea se strecoară în lirism. Se produce opusul năvălirii lirismului în roman din anii 1920. La patruzeci și doi de ani, Larkin scoate un volum care îi povestește viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narațiunea se strecoară în lirism. Se produce opusul năvălirii lirismului în roman din anii 1920. La patruzeci și doi de ani, Larkin scoate un volum care îi povestește viața. Alege incidente semnificative și creează o atmosferă greu de uitat. Un poem inteligent este Sunny Prestatyn. Deși e plin de cuvinte indecente, poemul e aproape rușinat. "Veniți în însoritul Prestatyn" e o reclamă strălucitoare pentru o stațiune la mare. Imaginea unei fete frumoase în nisip, cu palmieri și un hotel în fundal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman din anii 1920. La patruzeci și doi de ani, Larkin scoate un volum care îi povestește viața. Alege incidente semnificative și creează o atmosferă greu de uitat. Un poem inteligent este Sunny Prestatyn. Deși e plin de cuvinte indecente, poemul e aproape rușinat. "Veniți în însoritul Prestatyn" e o reclamă strălucitoare pentru o stațiune la mare. Imaginea unei fete frumoase în nisip, cu palmieri și un hotel în fundal, e treptat urâțită de mâzgălelile trecătorilor. Artiști anonimi o transformă într-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
supraviețui din noi", tot ne înspăimântă albul ultimei pagini. Peste încă zece ani, la cincizeci și doi de ani, Larkin publică High Windows (1974). Cel puțin într-o privință Larkin a urmat exemplul lui Eliot: nu a publicat mult. Dintre poemele tipărite, unele pot părea banale luate în parte, dar fiecare are rolul lui în volum în ansamblu. O anume istovire, dublată de o crescândă amărăciune, ne copleșesc. To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în trupul irosit și îl află de nelocuit. Ochii îmbătrâniți privesc în sus, iar ferestrele din înalt dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe poet. Iată-ne în sfârșit aproape de Larkin: izgonit afară din cuvinte, îl sprijinim, îi împărtășim deznădejdea. Poetul privește vârsta în ochi și vede cum se unesc spaimele lui Eliot și Yeats la un loc: se cască guri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile. Bătrâneții Larkin îi spune "copilărie răsucită". Întreaga lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era prea tânăr pentru a-l invoca în poemele dinainte. Neputința lui e acum întreagă. O trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era prea tânăr pentru a-l invoca în poemele dinainte. Neputința lui e acum întreagă. O trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este poetul vârstei din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei de mijloc. Larkin este poetul vârstei din urmă o vârstă de care moartea timpurie l-a cruțat. Amărăciunea e la apogeu. Ne gândim cu jind la poemele de tinerețe ale lui Larkin când citim: Din om în om nefericirea trece. Se adâncește ca un mal mâncat. Fugi cât poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă la lenta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un poet al tandreții. Scrie o poezie precisă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca acei Desperado îndrăzneți, care au nevoie să urle în pagină ca să-și aprindă flacăra poetică. Chiar și visul cu tatăl dispărut devine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca acei Desperado îndrăzneți, care au nevoie să urle în pagină ca să-și aprindă flacăra poetică. Chiar și visul cu tatăl dispărut devine mai mult un vis de dragoste decât de pierdere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în același timp clar și încifrat. Mole îmbină Modernismul cu tot ce i-a urmat și creează o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva. Cadoul e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din copilărie ale poetului: un căluț de lemn. Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o poezie care nu ține de niciun curent, dar ține de epoca Desperado tocmai prin imensa poftă de altceva. Cadoul e un mic poem cu rimă despre una dintre primele amintiri din copilărie ale poetului: un căluț de lemn. Întregul poem e un cal de lemn, care se leagănă între lumea copilului și cea a adulților, între afecțiune și indiferență. Rima subtilă, caracteristică pentru Mole, împerechează cuvinte doar în parte asemănătoare, creând o nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nouă idee despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre muzică, portivire a rimelor și mai ales sfidarea ei. Poezia lui Mole e una a surâsului trist și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și a sentimentului constant de însingurare, "singurătatea / Pe care încă o ții minte" (Cutia cu jucării). Tiparele rimei diferă de la poem la poem. Răsucire rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cu gâtlejul gol și ciocul întredeschis Pe când sub pomul lucitor Un țânc care poate sunt eu de altă dată Își răsucește mașinuța nou nouță. În Nu despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
despre trandafiri găsim o explicație a tainei lui Mole: N-am scris niciodată Un poem despre trandafiri... N-a căutat "cuvântul comod" (care pentru iubire ar putea fi trandafir), ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori rima "exactă". Vorbele lui sunt voit greoaie și atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă atragere a atenției noastre, apoi Tăcerea mormântului. A doua strofă are un subiect, și acesta e cheia poemului. Cândva tânărul fiu, tată acum, își aude la rândul lui fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și dă seama cum îl împinge pe tată către ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el tânăr
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
împinge pe tată către ea, la fel cum făcuse și tatăl pe când era el tânăr: De ce-mi amintesc asta acum Urcând scările, când Îl aud pe fiul meu adult strigând Te duci la culcare, tată? Mai devreme? Somn ușor. Poemul are o economie perfectă, iar prima parte eliptică se echilibrează cu a doua parte, care e gramatical completă și lămurește lectorul ce se întâmplă. Ca mai toți autorii Desperado, Mole ne prinde cu această limpezime, și imdeiat după aceea ne
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel mai atașat și atașant imaginabil. Sentimentele lui sunt mereu în poem el nu se sfiește de autobiografic și știm că sunt ale lui, nu atribuite unor măști. Autoprotret între două vârste îl arată pe John Mole după treizeci de ani de căsnicie fericită și iubire: Am plecat călare pe noroc am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie interpretate de bărbat, explicându-le visele la micul dejun în familie ceea ce-i făcea să chicotească-n cereale până ce acesta înțelegea că precis au început să le născocească. Verigile iubirii continuă. Poetul e interpretul viselor. Chiar așa sunt poemele lui Mole: vise puse în cuvinte simple, pentru ca lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]