425,743 matches
-
încercat să lanseze prima linie de chitare electrice. Aceste chitare, cunoscute sub numele de ES-150 (Electric Spanish Series), au fost primele modele de chitare semi-acustice. Acest model avea o cutie de rezonanță archtop pe care se aflau două tăieturi în forma literei f (asemănătoare cu alte viorii) care funcționau pe post de rezonator. Acest model a fost utilizat pentru a se înlocui chitarele jazz tradiționale populare la vremea respectivă. Cutia de rezonanță a chitarei permitea emiterea unei cantități limitate de unde sonore
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
a rămas tot restul celui De-al Doilea Război Mondial. A pictat pe unde a reușit, creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat. Asta a adus o fază nouă în evoluția ei artistică, renunțând la orice formă de modernism și limitându-se la reprezentări strict obiective, realiste. Până în 1946, ea a predat la diverse școli și a pictat în timpul ei liber. În ianuarie 1946, fiule ei Günther a murit și în august același an s-a mutat
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
ei a continuat și el să picteze, însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf. În primăvara lui 1854, ei au deschis la Sibiu un studio fotografic, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. În octombrie 1857, familia s-a mutat înapoi la Viena, unde au continuat să picteze și să fotografieze. Clara, care suferea de o boală de plămâni, a murit pe 25 iulie 1861, la vârsta de 38 de
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de vedere psihoanalitic:„ ceea ce am spus despre complexul Oedip se aplică strict copiilor de sex masculin și avem astfel dreptul să respingem sintagma „complexul Electra”, care caută să accentueze analogia dintre atitudinea celor două sexe.” În formarea identității sexuale, în forma ei discretă(ego), o experiență decisivă de natură psihosexuale a unei fete se manifestă prin complexul Electra - care constă în competiția dintre fiică și mamă pentru posesia tatălui. Atunci când copii ajung în stagiul falic (între 3-6 ani), ei devin conștienți
Complexul Electra () [Corola-website/Science/329605_a_330934]
-
în diferite limbi. O strigă pe Isabella pe nume, în ciuda faptului că nu o cunoaște. În cele din urmă, ordinea este restabilită. Când Isabella își vizitează mama la sanatoriu, observă că aceasta vorbește pe diferite accente și are tăieturi în formă de cruci pe mâini și pe buza de jos. Maria îi spune Isabellei că uciderea unui copil este un păcat, după care începe să țipe. Isabella le explică lui Ben și lui David că a suferit un avort cu ani
Diavolul din tine () [Corola-website/Science/329616_a_330945]
-
la 17 februarie 1924, lângă clădirea Băncii Naționale. Monumentul consta dintr-un mic bust de bronz ridicat pe un soclu decorat cu basoreliefuri și figuri alegorice. Bustul lui Eugeniu Carada, primul director al Băncii Naționale a României, era așezat pe un soclu în formă de trunchi de piramidă care, la rândul lui, era fixat pe o bază mai largă, cu colțurile rotunjite. Ansamblul conținea, de asemenea, lucrate în bronz, figuri alegorice și trei basoreliefuri reprezentând momente importante ale vieții acestuia. Elementele de bronz ale
Monumentul lui Eugeniu Carada din București () [Corola-website/Science/329618_a_330947]
-
Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici numele Fejérd, nici Feiurd, nu este de origine ungurească. Numele comunei se găsea în hrisoavele latinești din Evul Mediu sub următoarele forme: Villa Feyerd, Terra Feyrd, Possesio Feird sau Fyerd, Feyerd, Veyerd și Pheyerd. Denumirea localității nu este de origine maghiară: fehèr = alb, dar nici românească, ci de origine germană, primită de la sașii care în secolul al XIII-lea (1281) s-au
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
din Apahida, iar restul de la Cluj, cu căruțele. Deoarece în anul zidirii bisericii a fost secetă mare, apa a fost adusă de sus, de pe tăuri, pe un canal tras cu plugul, lung de 1,5 km. Biserica este construită sub formă de cruce, având o lungime de 27 metri și o lățime de 14 metri; are de asemenea 2 turnuri mari și patru mici. În anul 1931 pr. Ioan Crăciunean a fost mutat la Valea Lungă, lângă Blaj, iar în locul său a
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
și desen. În 1853, în București, Sockl cumpără un echipament fotografic, încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri. În 1854, își mută studioul fotografic la Sibiu, Clara pictând unele dintre fotografii, după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție. Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii. În 1857, când trăiau la Oravița, în Banat, se naște un alt fiu, Carl Franz Albert. Sockl nu
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
Bătălia de Pelekanon, cunoscută și sub forma sa latinizată Bătălia de la Pelecanum, a avut loc la 10/11 iunie 1329 între o forță expediționară bizantină condusă de Andronicus al III-lea și o armată otomană condusă de sultanul Orhan Gazi. Armata bizantină a fost învinsă, într-o
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
autorități și pus sub urmărire generală. El este doar unul dintre cei 117 de subiecți umani folosiți pentru a rezolva enigme ale experimentului, dar Cade scapă de arestare și trăiește ca un fugar. "Gua" s-au infiltrat printre oameni sub forma unor clone genetice hibride și planul lor este de a subjuga omenirea, fiind parte a primului dintre cele trei "valuri", având intenția de a cuceri și distruge în cele din urmă rasa umană. Urmărit în mod constant de către poliție și
Prima invazie () [Corola-website/Science/329637_a_330966]
-
, comuna Căpușu Mare, județul Cluj, a fost construită în secolul XIX. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica, în forma de azi, a fost construită în anul 1831 și nu reprezintă nici un stil caracteristic. Biserica anterioară, veche - în locul și pe fundația căreia s-a clădit cea nouă - nu se știe când s-a construit și cum a fost, doar că
Biserica reformată din Dumbrava () [Corola-website/Science/329633_a_330962]
-
antichitate insula a fost numită de către latini "Aenaria", urmând o tradiție preluată de Martianus Capella de la Virgilius care nume insula "Inarime" sau "Arime". De către greci a fost numită "Pithekoūsai (Πιθηκοῦσαι)", denumire care este folosită mai apoi și de latini sub forma Pithecusa. Etimologia este încă disputată, cert este ca și toponimia latină și cea greacă pot duce către un cuvant ce înseamnă „maimuță” ("arimos" în etrusca și "πίθηκος, píthēkos" în greacă veche), fapt ce ne poate duce cu gândul că insula
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
posibilă etimologie un cuvant semit în "I-schra" care înseamnă „Insula neagră”. Ischia este o insulă vulcanică în Marea Tireniană și face parte din regiunea italiană Campania. Este localizată în nordul Golfului Napoli, la 30 km de orașul Napoli. Cu o formă trapezoidala, Ischia măsoară aproximativ 10 km de la est la vest și 7 km de la nord la sud, având circa 34 km de linie de coastă și o suprafață de 46.3 km². Este acoperită în întregime de munți, cel mai
Insula Ischia () [Corola-website/Science/329625_a_330954]
-
în august 2008 la editura Del Rey Books. Cartea povestește despre un tânăr matematician srilankez care descoperă demonstrația marii teoreme a lui Fermat, în timp ce Pământul este invadat de extratereștri. Romanul a fost început de Clarke, dar când sănătatea șubredă și forma psihologică (sau, poate, neurologică) de blocaj scriitoricesc l-au împiedicat să mai avanseze cu scrisul, el și-a înmânat notițele și manuscrisul incomplet lui Pohl, care, consultându-se continuu cu Clarke, a finalizat romanul. Clarke a revizuit manuscrisul final la
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
deteriorată în urma unei invazii a vikingilor, dar în anul 983 a fost restaurată și mărită. În final, în secolul al XIV-lea, i-au fost adăugate elementele gotice, iar în anul 1881 catedrala a fost din nou modificată, ajungând la forma ei actuală. În anul 1968 catedrala din Aachen a intrat în patrimoniul mondial UNESCO . Printre cele mai faimoase atracții ale catedralei din Aachen se numără "Crucea lui Lothar", "Tronul lui Carol cel Mare", "Candelabrul lui Barbarossa" și "Bustul lui Carol
Domul din Aachen () [Corola-website/Science/329654_a_330983]
-
dar în legătură cu depresia economică, construcția lui a fost conservată. În anii 1949-1953 a fost finisat proiectul, sub conducerea arhitectei Galadjeva de la trustul unional "Teatrproiect", interioarele și fațadele - sub conducerea arhitecților din RSSM V. F. Smirnov și V. P. Alexandrov, cu păstrarea formelor și stilisticii interbelice. Construcția clădirii a fost finisată în primăvara anului 1954. Clădirea teatrului, ridicată în trei niveluri, dintre care ultimul este un atic, construită pe un subsol, ocupă colțul unui cartier, care fusese cândva rezervat pentru piața polițienească, mărginit
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău () [Corola-website/Science/329653_a_330982]
-
și experimentează mai multe viziuni. Ei ajung la concluzia că dispozitivul a fost pornit de către extratereștrii ""Leatherheads"" ("capete din piele", numiți astfel după aspectul lor) și, mai mult, că aceștia sunt extratereștri minori care au înființat Domul că pe o formă crudă de divertisment, un fel de fermă de furnici folosită pentru a captura ființe simțitoare și pentru a permite răpitorilor să vadă tot ce se întâmplă în interior. Într-o programată "Zi a Vizitatorilor", atunci când oamenii din afara Domului se pot
Sub Dom () [Corola-website/Science/329644_a_330973]
-
sau constrictorul superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior") numit și mușchiul cefalofaringian ("Musculus cephalopharyngeus") este unul din cei 3 mușchi constrictori ai faringelui, fiind componentă cea mai de sus a stratului muscular circular exterior al faringelui. Are o formă patrulatera; fibrele superioare ale mușchiului sunt ascendente, fibrele mijlocii sunt transversale, iar cele inferioare descendente. Constrictorul superior al faringelui este separat de bază craniului printr-un spațiu de aproape 2 cm, în care devine aparentă fascia faringobazilară. Originea mușchiului se
Mușchiul constrictor superior al faringelui () [Corola-website/Science/329677_a_331006]
-
anul 1971 de psihologul american Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford. Din cauza escaladării conflictelor, a fost necesar ca experimentul să fie întrerupt mult mai repede decât fusese inițial proiectat. Acest experiment a fost finanțat de către Oficiul American Naval de Cercetare, sub forma unei anchete cu privire la cauzele de conflict dintre gardienii militari și prizonieri. Au fost aleși douăzeci și patru de studenți din șaptezeci și cinci (toți de sex masculin), care își asumau rolurile atribuite aleatoriu de prizonieri și gardieni într-o închisoare simulată, situată la subsolul
Experimentul Stanford () [Corola-website/Science/329679_a_331008]
-
o adaptare la nevoile moderne ale statului maghiar a tradițiilor liderilor federațiilor tribale maghiare, care își împuterniceau moștenitorii să conducă unele dintre triburile intrate recent în comunitate. Această practică ar fi devenit mai apoi un model de dezvoltare a unor forme de guvernarea separate, bazate pe criterii teritoriale (de exemplu, guvernarea de către Koppány a Somogy). Unele cercetări acreditează ideea că practica guvernării separate a unui teritoriu de către moștenitorul coroanei a fost o practică a monarhilor Moraviei Mari. Există și opinia conform
Tercia pars regni () [Corola-website/Science/329690_a_331019]
-
al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane - care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă - pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
istoria unei confruntări delicate cu „modernismul” și cu „laicizarea”, secularismul. Din anii ’70, creștinismul s-a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează încă prezentul. Mai gravă apare provocarea pusă de proliferarea și răspândirea sectelor de cele mai variate forme, uneori bazate chiar pe o reelaborare a elementelor creștine pe lângă și împreună cu cele din religiile orientale. Nu poate fi trecută cu vederea nici însemnătatea pe care a luat-o fundamentalismul religios, începând cu cel islamic, dar prezent și în creștinism
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
cu predecesorii săi. De exemplu, versiunea să a Învierii lui Lazăr conține mai putine personaje decât versiunea lui Duccio și se pune mai mult accent pe stările și acțiunile fiecărui personaj. Expresia fetelor lor este mai dramatică și există o formă de umanitate ce nu a mai întâlnită într-o pictură sieneză de dinaintea să. Se pare ca Bârnă ignoră formulă gotica exemplificata de Simone Martini și ucenicii săi. În schimb, personajele sale au un anumit volum și sentiment ce amintesc de
Barna da Siena () [Corola-website/Science/329694_a_331023]