42,748 matches
-
distrusă ca urmare a desprinderii straturilor de tencuială exterioară. În prezent, se mai disting doar pe alocuri urme din vechea pictură. Pictura exterioară se păstrează cel mai bine în firidele de pe latura de sud a absidei în care sunt zugrăvite chipuri de sfinți ("Sf. Nicolae" și "Sf. Arhanghel Mihail"), relativ bine în unele ocnițe de la nivelul absidei și în stare precară pe latura de sud-vest a pronaosului poligonal, chiar lângă clopotniță (urme din "Judecata de Apoi"). Pictura interioară a bisericii este
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
lângă zidul bisericii. Biserica "Sf. Nicolae" din Bălinești a fost dotată de ctitor încă de la început cu toate cele de trebuință. Este posibil să fi fost donate bisericii o "Psaltire" a logofătului Ion, care se află la Muncaci, împodobită cu chipul donatorului și un "Liturghier" aflat astăzi la Mănăstirea Neamț și atribuit logofătului Tăutu.
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
dat/dăruit, devine darul pe care ea, la rândul său, î-l extinde către noi. Zborul ascuns în noi, revelt într-un alt vers, este adevărul etern despre chemarea noastră cea mai adevărată și Eugenia Bulat l-a intuit în chip miraculos în poezia sa. (...). “S-a stins viața falnicei Veneții...” Trebuia să vină Eminescu să o spună, nu altcineva. Veneția e, în miniatură, imaginea concentrată a vieții omului pe Terra: bucată de pământ într-un imens ocean. E aici și
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
limba și cultura română au fost mereu în centrul atenției sale: interesul său a fost statornic îndreptat spre evoluțiile scrisului în limba română, spre destinul concetățenilor săi, în cadrul unei neobosite strădanii de a face cunoscută literatura și cultura română, în chip deosebit la Veneția, dar și în Italia. În acest context reiese extrem de compatibilă autodefinirea identitară a scriitoarei, și anume locuitoare „între”, adică între România, Basarabia și Italia, și de fapt în nici un loc din cele trei țări-avatare, dat fiind că
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
Eugenia Bulat semnează eul ce îi aparține, dar îi aparține drumul pe care și l-a ales. Titlul poeziei, Apocalipsă sangvinică, nu este întâmplător, sugerând o permanentă teroare a realului anormal, bolnav, „apocaliptic”. Totul e împins la limită, totul ia chip de lucru aflat într-o zonă de tranzit. Tranzitoriul sfâșie ființa, o pune sub semnul angoasei: „Atât nu pot înțelege copiii mei: de ce fug alertată înaintea zilelor, ce caut mereu speriată și ce tren aștept, îngrozită mereu, mereu sclipuindu-mi viața
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
de legătură ei profundă cu A-ya, fecioara plăsmuita odinioară de femeile cherokee pentru a-l seduce pe maleficul Kalona, Zoey se luptă să-și înfrângă dorința de a-l iubi pe frumosul înger căzut, când acesta încearcă în fel și chip să o prindă în mrejele sale. Încă o dată, întunericul amenință să pună stăpânire pe Casa Nopții. După moartea lui Heath spiritul lui Zoey a plecat către lumea de apoi și prietenii ei lupta fără speranță să oprească influență reginei Tsi
Casa Nopții () [Corola-website/Science/317224_a_318553]
-
autorii albumului au semnalat contradicțiile în mod retoric (spre exemplu, în cântecul „Epilog”: „"Ce-a fost de zis, am zis. Cine poate azi mai mult să spună: cine a fost, dacă a fost, dacă om a fost ori zeu, ori chip de om cu duh de zmeu. De-a trăit în văzduh, sub pământ ori în mare, cine mai știe oare?"”), iar lacunele din biografia personajului au fost completate de corespondențe din texte ale altor culturi indo-europene. Portretul obținut îl aliniază
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
-lea. Cu prilejul reparațiilor radicale din 1913 un pictor anonim a executat o pictură murală în tempera, care a constat doar din câteva scene pe pandantivi și în emisferele calotelor. În prezent, ea este deteriorată și ștearsă, păstrându-se doar chipul Maicii Domnului îndurătoarea de pe calota din pronaos. Biserica păstrează câteva obiecte de cult de valoare printre care menționăm un potir de argint cu ornamentații florale și medalioane aplicate (din secolul al XVII-lea), o Sfântă Evanghelie ferecată în argint și
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
respingând, astfel, complet liberul arbitru.Natura acestei selecții, deși inflexibilă, era detectabilă prin circumstanțele vieții, bogăției și norocului fiecărui om. Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, nepracticarea semnului crucii, care ar fi o batjocură pentru Dumnezeu. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales.Calviniștii credeau că Această biserică a apărut în Elveția
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-mi legiunile înapoi”. Velleius Paterculus la descris pe Arminius ca fiind: „Un aristocrat tânăr, cu braț vânjos și iute la minte, de departe mai isteț decât barbarii obișnuiți... Înflăcărarea ce i se citea pe chip și în ochi dezvăluia spiritul aprins ce-l însuflețea. El luptase de partea noastră în campaniile precedente și a căpătat dreptul de afi cetățean roman; mai mult, a fost chiar ridicat la rangul de cavaler; Velleius Paterculus 2.108. Mulți
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
păstrate și transmise prin miraculoasa memorie vizuală a umanității - au fertilizat și au nutrit statornic și cu vigoare poetica creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință și întotdeaua aluziv ori provocator, în forme ce amintesc de
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
la bănuieli. Acestea sunt întărite de fotografia unei femei, aflată de într-unul din cuferele lui Bruș, fotografie pe care apare numele Ladko. Între timp, banda de tâlhari își continuă jafurile și, dintr-o eroare, ajunge la concluzia că, sub chipul lui Bruș, se ascunde Carol Dragoș. Se dovedește astfel că banda este condusă de un anume Striga, bulgar din Rusciuc. Acesta, dușman declarat al lui Ladko (despre care consideră că i-a furat iubita), încearcă să îl compromită folosindu-i
Pilotul de pe Dunăre () [Corola-website/Science/319518_a_320847]
-
revedea soția, aflată în mare pericol deoarece țările balcanice încep să se revolte împotriva Imperiului Otoman. Deoarece Ladko este cunoscut de autoritățile turcești ca fiind un revoluționar care luptă pentru țara sa, a fost nevoit să își asume un alt chip și o altă identitate, ca să poată reveni acasă. Evenimentele se precipită când cei doi află că soția lui Ladko este prizoniera lui Striga, care se îndreaptă cu șlepul său spre Marea Neagră, unde vrea să vândă mărfurile obținute prin jaf. Porniți
Pilotul de pe Dunăre () [Corola-website/Science/319518_a_320847]
-
activități antiaustriece. Respectarea acestui punct de către sârbi ar fi dus la o încălcare gravă a suveranității și constituției statului sârb. Ultimatumul avea prevederi care nu puteau fi acceptate de niciun stat suveran. Guvernul austro-ungar de la Viena caută astfel cu orice chip să obțină un motiv de război. Guvernul sârb a acceptat nouă dintre punctele ultimatumului, mai putin punctul cinci. Neacceptarea acestui punct a fost interpretat de austrieci că o respingere a ultimatumului în întregime. Personalul diplomatic austro-ungar a părăsit Belgradul. Imperiul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
râuri de sânge sârbesc. Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice. În șanțuri, de-a lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ, îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
pe pământ, îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare. Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor. Au fost uciși, sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici, deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă, iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori”. Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150.000 de civili sârbi pe insula Corfu. Chiar și aici, refugiații au continuat să
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
lui tangata manu (omul pasăre), se regăsesc numeroase reprezentări ale zeității Makemake, cel care a creat lumea. De asemenea se regăsesc și animale marine, cum ar fi peștii ton, țestoasele, peștii spadă, rechinii, balenele, delfinii, crabii și caracatițele (unele cu chip omenesc) sau animale domestice (cocoși) ori obiecte de uz comun (canoe). Cu toate că petroglifele nu pot fi datate în mod direct, unele dintre ele, descoperite în câteva construcții precoloniale, sugerează că sunt relativ vechi. Câteva dintre petroglifele antropomorfe sau zoomorfe au
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în spațiile dintre brâuri. Pe bolta naosului sunt zugrăvite cele trei teme obișnuite în iconografia bisericilor de lemn bihorene-„Dumnezeu-Tatăl”, „Iisus Hristos” și „Maica Domnului”. Imaginile sunt încadrate în casete rectangulare confecționate din stinghii de brad. Pe bolta absidei domină chipul lui „Iisus Hristos” înconjurat de mulțimea de stele. Iconostasul este compartimentat în mai multe registre. Sub tema „Răstignirii” se înșiră, în medalioane circulare, prorocii; urmează al treilea registru, cu portretele apostolilor înscrise în arcade. Al patrulea registru este cel al
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
și tematicii, cât și din paleta culorilor utilizate, în cromatica tradiției locale. În pronaos se poate admira o Roată a Vieții, vegheată de Soare și Lună, antropomorfizate, cu marcarea în grafie chirilică a principalelor etape ale vieții omului, simbolizate prin chipuri umane în locul spițelor. Se mai pot vedea Pomul Vieții între Avraam si Isac, Pedepsele Iadului cu draci, ce poartă coarne, Ciclul Fecioarelor Înțelepte, al celor Nebune ș.a. În naos se păstrează pe peretele nordic un registru cu Sfinți stând în
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
mare, iar pe cel sudic scene din Noul Testament ca: De la Anna la Caiafa, La Pilat, Drumul Crucii, Coborârea de pe Cruce, Punerea în Mormânt și altele, într-o desfășurare epică originală. Ușile împărătești nu mai există, dar portalurile lor au pictate chipul Sf. Eftimie cel Mare și al Cuviosului Antonie, iar deasupra acestora se desfășoară în trei registre pe fond albastru scene specifice tâmplei, închise în coloane și medalioane circulare, legate între ele prin inele ce creează impresia unui lanț. Deasupra ușilor
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
ușilor împărătești se desfășoară un brâu în relief, pictat cu motivul torsadei și volutei, al dinților de ferăstrău, romburi și acolade ce continuă și pe pereții laterali, la același nivel sub forma torsadei. Altarul păstrează, de asemenea, câteva scene și chipuri de Sfinți, în aceeași cromatică plăcută ochiului, cât și o Sfântă Masă din piatră cioplită și unele obiecte de cult, cum ar fi o cruce de lemn sculptată, două cădelnițe și câteva sfeșnice. Biserica mai are are câteva icoane pe
Biserica de lemn din Larga () [Corola-website/Science/319299_a_320628]
-
numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
cu un steag albastru. Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre solia sa în Moldova din anii 1677-1678, că: „îndată ce am pornit au urmat și boierii și toată curtea sub un steag roșu de stofă de Damasc în chip de insignă militară... Aproape de Iași s-au ivit în câmp steagurile de călăreți moldoveni așezate într-un singur șir, în număr de douăzeci și șase de steaguri de seimeni și alte șase steaguri de pedestrime moldovenească.” Într-un document emis
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
-l apară de rele. Avocatul va fi adus de birjarul contelui. În primele zile a vizitei nu se întâmplă nimic deosebit în castel, Haker fiind rugat să nu intre în câteva încăperi. Ciudat însă i se pare englezului faptul că chipul contelui nu apare deloc în oglindă și lăcomia acestuia când vede sângele avocatului care s-a rănit la bărbierit. Acum remarcă Haker dinții lungi, ascuțiți, buzele roșii ale contelui, ca și atenționarea de a nu dormi decât în camera care
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
care a avut o minte frământată de mari probleme. În acest sens, Emil Gârleanu a fost impresionat de personalitatea artistului cu „"... fața lui ciudată, cu obrajii ce se cunoșteau că-s afundați chiar sub barba neagră, deasă, ce-i năvălea chipul din toate părțile, până sub ochii din care sclipea o scânteiere ciudată"” și de „"... glasul lui cald, care își scutura arareori potolirea cea tristă, ca să se înflăcăreze când vorbea despre arta lui"”. De o mare demnitate și mândrie, om de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]