44,063 matches
-
onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
logicii impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan spectacolele pe două nivele. Unul pe orizontală, identificat cu o rescriere scenică aparent previzibilă, valorifică și integrează cu valoare de semn teatral componente scenografice, vestimentare, coregrafice, asimilate organic de un discurs esențializat. Al doilea pe verticală, adunând și concentrând laolaltă energii și tensiuni ce acționează cu forța unei viituri, convertește totul în combustie, uneori atât de densă încât ridică realul prin dilatare în zonele halucinației, ale oniricului. Ambele nivele se întrepătrund
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
perfect spectacolul, îl pot imagina, și povesti dar, apoi, încet, încet descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea inițială, că nu ajung la ea și, atunci, în loc să eșuez, prefer să mă opresc. Da, aici se rostește ceva tulburător. Discursul teoretic al lui Alexa Visarion, creat de o minte diabolică, în care spectacolul ideal s-a desăvârșit în amănunt, o ia înaintea spectacolului real, celui ce urmează să fie elaborat, așa că procesul creativ intră în impas, refuzându-i-se acea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
culori, proporții, concept spațial și obiecte-detalii, reușeau să dea seamă de o anume viziune estetică derivată dintr-o viziune a existenței caracteristică spațiului românesc. De altfel, spectacolul a fost itinerat în multe țări europene și a reușit să poarte acest discurs vizual extrem de reținut, de sobru, în străinătate, oferind o imagine interesantă, autentică unui public interesat. Năpasta lui Caragiale un univers cu semne vizuale proprii. Spectacolul cu Năpasta atingea, așa cum au considerat la acea vreme mulți comentatori, prin forță și autenticitate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acest "al doilea film" nu trebuie să urmeze automat celui dintâi dar nici să se lase așteptat prea multă vreme; tocmai pentru ca, între unul și celălalt, imaginația spectatorului să poată închipui acel arc voltaic capabil să lumineze un destin... [...] realizarea discursului printr-o sugestivă împletire de real și fantastic, capacitatea de-a analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza oricărui spectacol semnat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căutată adevărata măsură a înzestrării regizorului-scenarist Alexa Visarion. Tot de Caragiale sau, poate, de Dostoievski: celălalt pol, mărturisit, al afinităților autorului trebuie apropiată și derutanta simbioză dintre vigoarea notației realiste și deschiderile către fantastic cu care Alexa Visarion își punctează discursul filmic: apropierea morții, și, apoi, iminența ei sunt pre-"văzute" de bătrânul artist sub chipul unei femei care nu tulbură decât prin tăcere (și, oarecum, prin vestimentație) ordinea obișnuită a lucrurilor. Îndelungi acumulări de fapte și gesturi unele, sugerate spectatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aforistică, relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității filmice, Visarion construiește sub parterul banalului cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare ale unei filozofii de existență, tonic-optimiste, clar și precis conturate. Personalizarea discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă punctuație (internă). Atât factologia cât și psihologia filmului sunt așezate într-o ordine cronologică. "Propozițiile" filmului sunt tratate corect, riguros, înșiruind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Diaconu 1988 TREI SURORI A.P. Cehov Teatru Național Timișoara Trei Surori a lui Visarion e un spectacol puternic, care îl descoperă pe Cehov din interior. Înainte de a fi o exhibiție actoricească, e un eseu, înainte de a propune metafore, oferă un discurs coerent despre o lume, să o numim cehoviană. Pentru coerența discursului importante sunt toate "părțile", toate secvențele. Observ că acest timp de creație este relativ rar, și când scriu nu mă refer cu precădere la teatru; mă refer, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a lui Visarion e un spectacol puternic, care îl descoperă pe Cehov din interior. Înainte de a fi o exhibiție actoricească, e un eseu, înainte de a propune metafore, oferă un discurs coerent despre o lume, să o numim cehoviană. Pentru coerența discursului importante sunt toate "părțile", toate secvențele. Observ că acest timp de creație este relativ rar, și când scriu nu mă refer cu precădere la teatru; mă refer, în general, la tipul de creație care nu mizează pe metaforă, ci pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a comunica. Cehov îi scris lui Gorki că a creat trei eroine cu același tată și aceeși mamă, dar "fiecare trebuie să-și aibă genul ei". [...]În acest sens, Alexa Visarion a creat o scenă absolut extraordinară: Andrei își ține discursul lăcrimos nu în fața surorilor, ci a paravanelor ele s-au culcat și de unde răspund arar, alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și prejudecățile ce situează textul în zona conflictelor desuete, a dulcegăriilor și sentimentalismelor ieftine. Aceasta, mai întâi, datorită regizorului care, prin lectura "critică" a textului, îi reconsideră "arhitectura", îi schimbă "accentele", în final conferindu-i timbrul unui modern și tulburător discurs despre realitate și iluzie, poezie și prozaic, fericire și abjecție, nevoia de comunicare și, mai ales, despre drama singurătății umane. Modernitatea se dezvăluie nu numai la nivelul mizei , ci și al substanței dramaturgice, căci, printr-un remarcabil anticlimax în scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în spate o cicloramă cu apusuri de soare și câi lactee, în față între scenă și sală un ochi de apă pe care plutește dulapul de o sută de ani, sugerând decăderea dar și rezistența; dulapul Iângă care Trofimov rostește discursuri sforăitoare despre speranță, încercând s-o fascineze pe Ania; dulapul din care Grișa iese în final cu o păpușă-clovn și din care crește o miniaturală și fragilă livadă, în timp ce Firs moare. La mijloc, un spațiu sugerând deopotrivă o casă și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În cele din urmă, după o căutare destul de lungă prin pădure, Răzvan o găsește pe Ioana și o ia în mașină înapoi spre Brașov: pare încă vie, deoarece deschide și închide ochii. Sigur că aici se poate observa nefirescul gesturilor, discursului și atitudinilor lui Răzvan, însă nu e greu de pus totul pe seama șocului și a traumei. Inclusiv dorința lui Răzvan de a o desena pe muribundă nu mai este în cele din urmă stranie și nici neverosimilă, tocmai pentru că încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pasul despre teoria realismului moștenită de la André Bazin, dar nu se suflă un cuvânt despre transsubstanțialitatea cinematografului, aceasta ținând de ignorata galerie a metaforelor creștine conturate în paginile intelectualului catolic, Alexa Visarion mi se pare a fi artistul adecvat unui discurs cinematografic care să aibă îndrăzneala de a se elibera, fie și pentru scurt timp, de bagajele terestre. (Magda Mihăilescu) Visarion, "Ana" și subsemnatul O gîndire spusă sau scrisă se numește propoziție", ne spunea, cu stăruință Doamna Bruckner, învățătoarea mea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poetică și interpretare, între poezie, jocul actorului și spectacolul pus în scenă este mai strânsă decât ne putem imagina, și mai presus de știintă. Aici Alexa Visarion pare să-și aducă aminte de Paul Valery, care opunea vorbirea zilnică și discursul științific, dominate de trecător și indicativul referențial, cuvântului poetic care se indică pe sine și durează, fără să precizeze o țintă anume, de vreme ce arată către ceva deschis, către "totul care trimite la tot" des invocat de Goethe. A pune un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Strehler în spectacolele maestrului Visarion... Grija obsesivă pentru alegerea textelor; trecerile atât de subtile de la structura "realistă" a spectacolelor, la universul lor poetic; semnătura aproape invizibilă în universul spectacolelor sale, în numele unității. Mă doare modestia acestor oameni. Ma doare claritatea discursului lor și lipsa oricărei forme de academism. Mă doare că nu vă pot avea profesor, domnule Visarion. Mă doare că tot amânați crearea unui atelier. Ce diferență între noi și ei... incredibil. Două luni mai târziu, Alexa Visarion îmi era
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau intervenții profesionale cu persoane depresive. Depresia poate avea o latură agresivă intensă negând prezența benefică a celuilalt, descalificat astfel sub aspectul capacității de a intra în relație cu persoana depresivă (Lerner, 1990). Tema morții este de asemenea prezentă în discursul depresiv, trimițându-ne la semnificația psihanalitică a agresivității. Randal Collins (2009) spune că emoțiile centrale ale unei interacțiuni violente sunt tensiunea de confruntare și frica. Autorul a identificat strategiile interacțiunii violente astfel: atacarea celui slab, scenariu orientat către audiență, lupta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu sacrificiul oricărui nivel decent de viață a populației și încălcând drepturile fundamentale ale omului. Nu există nici o șansă de opoziționism. De altfel, orice opoziționism față de ceea ce se petrecea era catalogat drept „nebunie”și trecea în grijă și sarcina psihiatriei. Discursul lui Ceaușescu din 1968, de la deschiderea anului universitar, este relevant în acest sens: ” există oare unii care mai pot crede că în România de astăzi ar mai fi forțe capabile să amenințe sistemul socialist? Eu cred că nu mai există
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cunoscută aplicată copiilor nedoriți de părinți era: „statul l-a făcut, statul să-l crească!”. 3. Existau instituții cu copii mici, cu un număr de peste 400 de copii. 4. Aceasta era în cel mai bun caz de 1/30. 5. Discursul lui Ceaușescu din noiembrie 1988, prezentat integral în ziarul Scânteia din 29 noiembrie 1988. 6. Anuarul Statistic al RSR, p. 83. vorba așadar și de sistematizarea forțată, neacoperită de realitatea condițiilor de trai ale populației. Planul de sistematizare a fost
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
alte 140 de localități ridicate la rang de orașe agroindustriale. Această evoluție prevăzută era sprijinită de planificarea construcției a peste 700 de unități industriale în aceste noi orașe. în realitate, până 1989, au fost declarate doar 28 de noi orașe. Discursurile lui Ceaușescu privind sistematizarea țării vorbeau despre crearea la sate a unor condiții și facilități de trai egale cu cele din orașe, într-o vreme în care și condițiile de trăi din orașe deveniseră precare 1 (Chirot, 1978). Nici o clipă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu marxism-leninismul, ci poate cu cultura orientală, asiatică, a promovării figurii liderului unic și omniscient, omnipotent (Tismăneanu, 2005). Violența ideologiei marxist-leniniste însă legitimă propria violență și disprețul lui Ceaușescu și ale clanului său față de popor. Dând expresie acestui dispreț, în discursurile și documentele ultimului deceniu este lansată ideea promovării „omului de tip nou, multilateral dezvoltat”. „Fiecare corp trebuia modelat pentru a deveni un membru productiv al maselor socialiste”și acest rol era parțial delegat familiei românești (Kligman, 2000, p. 33). într-
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lumina, hrana, bunurile de larg consum, transportul deveniseră un lux și preocupări de bază comune ale tuturor românilor. Mijloacele de comunicare în masă erau aservite regimului și pătrunderea informației din afară era penalizată și controlată. Ziarele prezentau doar documentele și discursurile oficiale, televiziunea transmitea câteva ore seara, din care majoritatea timpului ecranul îl aducea în casele românilor pe Ceaușescu. Literatura, muzica, teatrul, cinematografia erau prinse în hora nebună a mistificării, a adulării figurii lui Ceaușescu, dar și a mesajului dublu, destinat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Europa 2, din punctul de vedere al mortalității infantile. Măsurile coercitive menite să sporească demografia țării au afectat profund nu doar comportamentele sexuale, ci și funcțiile familiei. Pedepsirea comportamentelor „Reconstrucția politică a familiei”(Kligman, 2000) a generat numeroase măsuri, prevederi, discursuri publice, dar decretul privind interzicerea avorturilor a condus în cea mai mare măsură la o devalorizare a copilului, pe care dificultățile sistemului de protecție a copilului 1 din România de azi, ca și ușurința cu care părinții români își lasă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Europa liberă”și „Vocea Americii”, deși prezentând oarecare riscuri, fiind interzise de către regim, era o metodă general utilizată pentru a avea acces la informații, nu doar despre ceea ce se petrecea în lume, dar și pentru a privi corect mesajele din discursurile oficiale. într-o vreme în care posturile de radio și TV din România informau doar cu privire la noile idei și politici ale „conducătorului iubit”, românii reușeau să transgreseze aceste limite informaționale prin ascultarea acestor două devotate posturi de radio sau prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
punct de vedere, doar de efortul de a face cât mai puțin dificilă responsabilizarea administrației publice În ceea ce privește rezultatele concrete ale activității sale, fără Însă ca, În acest mod, politicile publice să fie asimilate exclusiv administrației publice. În aceste condiții, un discurs despre reforma procesului politicilor publice nu se referă la reflexul administrativ al unor măsuri procedurale, ci vizează abilitatea de a transforma o acțiune colectivă În beneficii, chiar dacă această acțiune se coagulează, la nivelul unei comunități, de exemplu, fără aplicarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]