43,048 matches
-
Deputaților într-o tentativă de a opri creșterea republicanismului și de a îmbunătăți șansele unei restaurări a monarhiei cu ajutorul contelui de Chambord. Cum Adunarea Națională îi fixase la 9 noiembrie 1873 mandatul la șapte ani, el a declarat într-un discurs ținut la 4 februarie 1874 că va ști cum să facă ordinea legală respectată timp de șapte ani. Preferând să rămână în afara partidelor, mai degrabă a asistat decât să ia parte la procedurile care, în ianuarie și februarie 1875, au
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
lui Lincoln simbolizează cele 36 de state ale Statelor Unite ale Americii, câte erau pe vremea președinției lui Lincoln. Mai târziu au fost înscrise pe peretele monumentului și alte 12 state, care au intrat ulterior în componența uniunii. Pereții au înscripții cu anumite discursuri ale președintelui american. Astfel, pe peretele de nord se află discursul lui Lincoln din 1865 de la alegerea lui ca președinte, iar pe peretele de sud se poate citi discursul său de la Gettysburg. Statuia impunătoare din marmură albă, opera sculptorului Daniel
Monumentul lui Lincoln () [Corola-website/Science/321911_a_323240]
-
pe vremea președinției lui Lincoln. Mai târziu au fost înscrise pe peretele monumentului și alte 12 state, care au intrat ulterior în componența uniunii. Pereții au înscripții cu anumite discursuri ale președintelui american. Astfel, pe peretele de nord se află discursul lui Lincoln din 1865 de la alegerea lui ca președinte, iar pe peretele de sud se poate citi discursul său de la Gettysburg. Statuia impunătoare din marmură albă, opera sculptorului Daniel Chester French, îl prezintă pe președintele Lincoln șezând și are o
Monumentul lui Lincoln () [Corola-website/Science/321911_a_323240]
-
au intrat ulterior în componența uniunii. Pereții au înscripții cu anumite discursuri ale președintelui american. Astfel, pe peretele de nord se află discursul lui Lincoln din 1865 de la alegerea lui ca președinte, iar pe peretele de sud se poate citi discursul său de la Gettysburg. Statuia impunătoare din marmură albă, opera sculptorului Daniel Chester French, îl prezintă pe președintele Lincoln șezând și are o înălțime de 5,80 m. Construcția a început în 1914. Proiectul ales de arhitectul newyorkez Henry Bacon s-
Monumentul lui Lincoln () [Corola-website/Science/321911_a_323240]
-
serii, mai mulți oficiali guvernamentali și oameni de afaceri au fugit din Egipt la bordul unor avioane particulare. Președintele Mubarak nu și-a făcut nicio apariție publică de marți, când au început revoltele. Vineri se anunțase că va ține un discurs la televiziune, eveniment care nu a mai avut loc. Mubarak și-a dat demisia în ziua de 11 februarie 2011. După demisia sa, autoritățile egiptene au avut consfătuiri în vederea formării unui guvern de tranziție. Economia Egiptului a pierdut până cel
Revoluția egipteană din 2011 () [Corola-website/Science/321984_a_323313]
-
() este un text scris de Jules Verne în 1875 și publicat pentru prima oară în 1973, în ediție limitată. Este vorba despre transcrierea discursului "Une ville idéale: Amiens en l'an 2000" ținut în acel an la Académie des Sciences, Belles Lettres et Arts din Amiens. Jules Verne imaginează un Amiens renovat, cu edificii noi: un chioș cu muzică, un circ și un hotel
Un oraș ideal () [Corola-website/Science/321342_a_322671]
-
lui Daneel abilitățile sale telepatice, făcându-l responsabil de asigurarea supraviețuirii omenirii. 1. Urmașul<br> 2. Strămoșul<br> 3. Criza<br> 4. Alt urmaș<br> 5. Lumea părăsită<br> 6. Echipajul<br> 7. Supraveghetoarea<br> 8. Lumea colonistului<br> 9. Discursul<br> 10. După discurs<br> 11. Bătrânul conducător<br> 12. Planul și fiica<br> 13. Robotul telepatic<br> 14. Duelul<br> 15. Lumea sfântă<br> 16. Orașul<br> 17. Asasinul<br> 18. Legea zero<br> 19. Singur În "Autobiografia sa
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
telepatice, făcându-l responsabil de asigurarea supraviețuirii omenirii. 1. Urmașul<br> 2. Strămoșul<br> 3. Criza<br> 4. Alt urmaș<br> 5. Lumea părăsită<br> 6. Echipajul<br> 7. Supraveghetoarea<br> 8. Lumea colonistului<br> 9. Discursul<br> 10. După discurs<br> 11. Bătrânul conducător<br> 12. Planul și fiica<br> 13. Robotul telepatic<br> 14. Duelul<br> 15. Lumea sfântă<br> 16. Orașul<br> 17. Asasinul<br> 18. Legea zero<br> 19. Singur În "Autobiografia sa, Asimov explică faptul că
Roboții și Imperiul () [Corola-website/Science/321424_a_322753]
-
să facem acest lucru deoarece noi credem în cuvintele Marelui Învățător al carui mesaj a înnobilat viețile a nenumărate milioane de oameni în Asia, ca «ură nu poate fi oprită de ură, ci doar de dragoste»”. El și-a încheiat discursul spunând: „acest tratat este în egală măsură mărinimos și drept cu un dușman învins. Întindem Japoniei mâna prieteniei și avem încredere că, odată cu închiderea acestui capitol din istoria omului, a cărui ultima pagina o scriem astăzi, si cu începutul unuia
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
omului, a cărui ultima pagina o scriem astăzi, si cu începutul unuia nou, a cărui prima pagină o vom dictă mâine, poporul său și al nostru pot merge împreună să se bucure de demnitatea vieții omenești în pace și prosperitate”. Discursul ministrului Jayewardene a fost primit cu ropote de aplauze. După aceea, ziarul New York Times a scris că „vocea Asiei, elocventa, melancolica și puternică, cu un pic de accent oxfordez a dominat conferință. Cel mai capabil orator asiatic al conferinței a
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
Japonia și Republică Chină, la câteva ore după ce a intrat în vigoare tratatul de la Sân Francisco. Nici Coreea și nici statele ei succesoare, Coreea de Sud și Coreea de Nord nu au semnat niciun tratat cu Japonia. Primul ministru Shigeru Yoshida a ținut un discurs despre „reconciliere și amiciție” (în , "wakai to shinrai") la Conferința de Pace de la Sân Francisco ținută la Operă din Sân Francisco. Ulterior, el a semnat tratatul de pace în numele guvernului japonez. Prin acest document, Japonia renunța la toate drepturile ce
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
în mod particular de personalitatea lui Nicolae Ceaușescu. Prevederile legale, așa cum au fost explicate populației, au fost elaborate în spiritul așa-zisului umanitarism al regimului, condamnându-se represiunile violente specifice perioadei staliniste. Idealul unei "aboliri ideologice" este recuperat printr-un discurs privitor la dispariția de la sine a pedepsei cu moartea, însoțind construirea "Omului nou" și scăderea generală a fenomenului infracțional. Această discuție ideologică nu a avut însă nici o legătură cu cadrul legal rigid și cu atât mai puțin cu interpretarea lui
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
În acest sens, România a constituit o excepție, nu numai pentru aplicarea excesivă a pedepsei capitale, ci mai ales pentru aplicarea sa neuniformă, dictată de interesele politice, ceea ce face din cazul românesc unul aparte. Confruntat cu decalajul din ce în ce mai mare dintre discursul oficial și criminalitatea în creștere, reacția lui Ceaușescu a fost de a acorda largi amnistii în scopul îmbunătățirii imaginii proprii. În cele din urmă, Ceaușescu însuși a fost condamnat la moarte și executat în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Un total
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
cu moartea. Principalii factori de decizie în adoptarea prevederilor legale precum și în aplicarea pedepsei capitale au fost Ministerul de Interne, Securitatea și Comitetul Central al PCR. Deși între cele două perioade delimitate a existat atât o diferență interpretativă la nivelul discursului oficial, cât și o reducere substanțială în utilizarea pedepsei cu moartea ca unealtă politică, cu toate acestea, pedeapsa capitală a fost dominată în România de factorul politic de-a lungul întregii perioade comuniste. În România, în timpul regimului Ceaușescu, au fost
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
prietenii săi (Robert Bothereau, Albert Bouzanquet, Pierre Neumeyer, Georges Delamarre) au demisionat din biroul confederal și au înființat CGT-FO pentru a continua „vechiul” CGT, fidel cartei de la Amiens. La 4 august 1914, la înmormântarea lui Jean Jaurès, a ținut un discurs în care a afirmat: „în numele celor care vor să plece și printre care mă număr și eu, strig în fața sicriului său că nu ura poporului german ne va împinge pe câmpurile de bătălie, ci ura imperialismului german”. El și-a
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
Cele non-umane, pe de altă parte, nu sunt decât automata complexe, fără suflete, minți sau rațiune. Ele pot vedea, aude și atinge, dar nu sunt, în niciun fel, conștiente și nu sunt capabile de a suferi sau simți durere. În "Discursul Metodei", publicat în 1637, Descartes declară că abilitatea de a judeca și de a folosi limbajul implică a fi capabil de a răspunde într-o manieră complexă la „toate contingențele vieții”, ceva ce animalele nu pot face. El a argumentat
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei inițiative. În cadrul "Fundației Culturale Nicolae Iorga", creată în 1930 și prezidată de către arhitect, pinacoteca avea să devină Muzeul de Artă. A fost inaugurată de către arhitect în noiembrie 1931. Discursul de inaugurare este reprodus "in extenso" în "Amintiri". În 1965 muzeul a fost mutat în clădirea actuală, Palatul "Ghiță Ionescu", ce fusese până atunci sediul prefecturii județului. În "Arhitectura în Ploești, studiu istoric" și "Monografia orașului Ploești" apar fotografii, o
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
autorul articolelor. Dar căpitanul Mayer, un alt ofițer evreu, a fost ucis de , prieten cu Drumont, într-un alt duel, deces care a declanșat emoții considerabile chiar și în afara cercurilor evreiești. Ura față de evrei era publică, violentă, alimentată de un discurs ce diaboliza prezența evreiască în Franța, comunitate de cel mult în 1895 (dintre care la Paris), și în Algeria. Lansarea "La Libre Parole", a cărui difuzare era estimată la în 1892, i-a permis lui Drumont să-și lărgească și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
politic, au apărut regrete că se abolise pedeapsa capitală pentru o asemenea crimă. Antisemitismul a atins culmea în presă și s-a manifestat în rândul populației până acum scutite de asemenea sentimente. Jean Jaurès a regretat blândețea pedepsei într-un discurs adresat Camerei, și scria: „un soldat tocmai a fost condamnat la moarte și executat pentru că a aruncat cu un nasture în fața caporalului său. Atunci de ce să-l lăsăm să trăiască pe acest trădător mizerabil?” Clemenceau, în ', făcea o remarcă similară
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
elemente. La 7 iulie 1898, după o interpelare în Cameră, Cavaignac a arătat trei dovezi „copleșitoare, printre mii de altele”, dintre care două nu aveau de fapt nicio legătură cu cazul, iar cea de a treia era falsul lui Henry. Discursul lui Cavaignac a avut rezultat: deputații l-au ovaționat și au votat publicarea discursului cu reproducerea celor trei dovezi în toate cele ale Franței. Antidreyfusarzii au triumfat, dar Cavaignac a recunoscut implicit că apărarea lui Dreyfus nu avusese acces la
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
dovezi „copleșitoare, printre mii de altele”, dintre care două nu aveau de fapt nicio legătură cu cazul, iar cea de a treia era falsul lui Henry. Discursul lui Cavaignac a avut rezultat: deputații l-au ovaționat și au votat publicarea discursului cu reproducerea celor trei dovezi în toate cele ale Franței. Antidreyfusarzii au triumfat, dar Cavaignac a recunoscut implicit că apărarea lui Dreyfus nu avusese acces la toate probele: cererea de anulare formulată de Lucie Dreyfus a devenit acceptabilă. A doua
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
orație funebră pentru autorul lui „J'accuse...!”: <poem></poem> Alegerile din 1902 au adus victoria stângii. Jean Jaurès, redevenit deputat, a relansat afacerea la 7 aprilie 1903 într-un moment când toată Franța o credea îngropată pentru totdeauna. Într-un discurs, Jaurès a evocat lunga listă de falsuri care punctau dosarul Dreyfus, și a insistat în mod deosebit pe două elemente proeminente: În fața acestor noi fapte, generalul , noul ministru de război, a declanșat o anchetă la cererea lui , asistat de magistrați
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dumbrava Sibiului, Galați, Constantă, Leipzig, Otaru Hokaido (Japonia), Borkel & Schaft, Olanda; Simpozionul Internațional de Sculptură George Apostu ; 2007 Dorohoi ;2008 Gărâna, Banat „Cu o vocație descoperită de timpuriu și cultivata cu consecventă de-a lungul anilor, și-a construit un discurs inconfundabil în sculptură contemporană. Opțiunea să pentru morfologii cu o deosebită sarcina imaginativa are rațiuni adânci, întemeiate pe aderenta la cultura arhaica care își caută drum prin neîncetatele expierențe ale actualității. (...) Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii, în care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze formă sculpturala (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în perspectiva existențiala și filozofica. Există, de aceea, o anume perspectiva teatrală, care presupune o distanta contemplativa, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
anunțase deja un învingător. În urmă cu 12 ani, cotidianul "Chicago Tribune" comisese eroarea de a anunța alt câștigător, atunci când a titrat victoria lui Thomas E. Dewey în fața Președintelui Harry S. Truman. La ora 3 dimineața, Nixon a susținut un discurs în care lăsa de înțeles că renunță la cursa electorală. În acel discurs a sugerat că victoria în alegeri i-a revenit lui Kennedy. Însă abia miercuri, 9 noiembrie, după-amiaza, Nixon a anunțat oficial că renunță la cursa electorală, și
Alegeri prezidențiale în Statele Unite ale Americii, 1960 () [Corola-website/Science/322344_a_323673]