43,803 matches
-
despre deficiențe de limbaj 4.6.1. Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky și Wexler (2001) au studiat diferențele de reprezentare a lanțurilor A (tematice) care leagă subiectul tematic de poziția obiectului, în limbajul copiilor. Autorii au pornit de la ideea că, în limbajul adulților, verbele inacuzative implică lanțuri A, pe când copiii mici nu au capacitatea de a reprezenta aceste lanțuri (Borer și Wexler 198790, 199291). De altfel, capacitatea de a reprezenta construcțiile pasive ca în limbajul adulților nu se formează până la patru ani
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Autorii au pornit de la ideea că, în limbajul adulților, verbele inacuzative implică lanțuri A, pe când copiii mici nu au capacitatea de a reprezenta aceste lanțuri (Borer și Wexler 198790, 199291). De altfel, capacitatea de a reprezenta construcțiile pasive ca în limbajul adulților nu se formează până la patru ani. Copiii produc și înțeleg construcția pasivă în mod defectiv în comparație cu adulții, dar o folosesc și o înțeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative 92 probabil că le analizează ca fiind inergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privința folosirii genitivului negației (considerat ca fiind un diagnostic pentru inacuzativitate − vezi Capitolul 4, 8.2.) au demonstrat că, așa cum se așteptau autorii, copiii ruși folosesc pentru verbele inacuzative din limbajul adulților verbe inergative omofone. În plus − așa cum au arătat Pesetsky (1981) și Borer și Wexler (1992) −, copiii se pare că învață selecția auxiliarelor (în limbile în care aceasta există) pentru fiecare verb în parte, fără să o pună în relație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
parte, fără să o pună în relație cu tipul sintactic sau semantic al verbului. Concluzia mai generală este că structurile creierului care reprezintă GU sunt supuse unui proces de maturizare. 4.6.2. Sorace (2004: 251−254) arată că achiziția limbajului constituie un test important pentru a verifica ce se întâmplă la interfața Lexic−Sintaxă. Dacă se iau în calcul teoriile "proiecționiste" (vezi supra, 4.3.), copiii sunt predispuși să observe componentele de sens verbal relevante din punct de vedere sintactic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
susțin că asimetria legată de proprietățile selecționale este un indiciu pentru a decide care este varianta de bază: verbul de bază, adică cel tranzitiv, impune mai puține restricții decât cel derivat. Un alt argument vine din domeniul studiului deficiențelor de limbaj. Friedmann, Taranto, Shapiro și Swinney (2008) au testat Ipoteza Inacuzativă folosind o tehnică numită cross-modal lexical priming (aplicată unor subiecți cu deficiențe verbale) și au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pusă în relație cu cea tranzitivă: Vaccinul/Urechea/Buba/ Rana coace Grâul/Mărul/ Fructul se coace Ion coace mere/*bube Copilul/ Omul/Cățelul răcește Cafeaua/Supa/Vremea se răcește Ion răcește supa/*copilul. În cazul câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a (se) aglutina, a (se) diftonga, a (se) necroza) și care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferențe semantice. Se poate vorbi numai de o tendință de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se) aglutina, a (se) diftonga, a (se) necroza) și care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferențe semantice. Se poate vorbi numai de o tendință de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
necroza) și care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferențe semantice. Se poate vorbi numai de o tendință de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inventar verbele psihologice și pe cele de măsură, justificând această opțiune sub 3.1.1. Secțiunea 4. conține o prezentare sintetică a tipurilor de abordări ale inacuzativității − sintactice, semantice, proiecționiste, construcționiste, cognitive −, precum și câteva rezultate ale cercetărilor de achiziție a limbajului și a celor legate de deficiențele de limbaj. Scopul acestei prezentări este acela de a demonstra că, în studiul verbelor inacuzative/ergative, opțiunea pentru un singur model de analiză nu este profitabilă, pentru că, astfel, se scapă din vedere caracteristici importante
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
justificând această opțiune sub 3.1.1. Secțiunea 4. conține o prezentare sintetică a tipurilor de abordări ale inacuzativității − sintactice, semantice, proiecționiste, construcționiste, cognitive −, precum și câteva rezultate ale cercetărilor de achiziție a limbajului și a celor legate de deficiențele de limbaj. Scopul acestei prezentări este acela de a demonstra că, în studiul verbelor inacuzative/ergative, opțiunea pentru un singur model de analiză nu este profitabilă, pentru că, astfel, se scapă din vedere caracteristici importante ale clasei, evidențiate cu ajutorul altor teorii. În multe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
amplificat, -ă nom. amplificarea, amplificatul A SE ANEMIA Copiii se anemiază din cauza calculatorului tranz.: Calculatorul îi anemiază pe copii part. anemiat, -ă nom. anemierea, anemiatul A SE ANIMALIZA Elevii își pierd interesul pentru educație și se animalizează tranz.: Bolile de limbaj animalizează pe oricine part. animalizat, -ă nom. animalizarea A SE APLATIZA Cicatricile s-au aplatizat tranz.: Investițiile au aplatizat inflația part. aplatizat, -ă nom. aplatizarea, aplatizatul A SE ASFIXIA Ion s-a asfixiat din cauza mirosului de fum tranz.: Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
asupra deosebirilor dintre limbile pama-nyungan și celelalte limbi legate de tipul de macare cazuală. 4 G. A. Grierson, Linguistic Survey of India, Delhi, Motilal Banarsidass, apud Montaut (2006). 1 Din listă au fost excluse verbele învechite, cele regionale, cele din limbajul familiar, precum și cele aparținând limbajelor specializate, cu circulație redusă în limba literară. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 2 1 56 Adina Dragomirescu 55 Ergativitatea din perspectivă tipologică 278 Adina Dragomirescu 61 De la tipologie la sintaxă 199 Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative 225 Teste sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și celelalte limbi legate de tipul de macare cazuală. 4 G. A. Grierson, Linguistic Survey of India, Delhi, Motilal Banarsidass, apud Montaut (2006). 1 Din listă au fost excluse verbele învechite, cele regionale, cele din limbajul familiar, precum și cele aparținând limbajelor specializate, cu circulație redusă în limba literară. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 2 1 56 Adina Dragomirescu 55 Ergativitatea din perspectivă tipologică 278 Adina Dragomirescu 61 De la tipologie la sintaxă 199 Semantica și sintaxa verbelor ergative/inacuzative 225 Teste sintactice de delimitare a clasei 243
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
modurile gregoriene, a căror denumire va corespunde armoniei grecilor; se configura începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp printr-un proces de amalgamare și de asimilare treptată a culturilor locale, a unor stiluri și limbaje diferite, printre care cel ebraic, răspândit îndeosebi în perioada de diasporă, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
temporală și identificarea înaltului cler cu pătura nobiliară. Muzica, în acest context, a cunoscut o evoluție importantă. În cadrul funcțiunilor religioase, a cucerit un loc tot mai amplu și a devenit tot mai autonomă, ritul constituind locul privilegiat al experimentelor noului limbaj muzical. Primele secole ale mileniului al doilea au fost caracterizate de o vivacitate culturală deosebită și de mari transformări. Avea loc trecerea de la vechile la noile sisteme; muzica încerca să-și lărgească orizonturile expresive fiind orientată spre cucerirea a noi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au fost caracterizate de o vivacitate culturală deosebită și de mari transformări. Avea loc trecerea de la vechile la noile sisteme; muzica încerca să-și lărgească orizonturile expresive fiind orientată spre cucerirea a noi modalități, a unor forme și a unui limbaj încă neaprobat. Punctul de plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vorbind, s-au verificat în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să ținem cont de amândouă situațiile, pentru a evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca fiind reacționare sau o frână în fața progresului tehnic al limbajului muzical. 4.1 „Docta Sanctorum Patrum” Între anii 1324-1325, Papa Ioan al XXII-lea, în timp ce era exilat la Avignon, a promulgat constituția Docta sanctorum patrum. Acesta este primul document pontifical oficial care dezbate tema muzicii. Din punct de vedere muzicologic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant fenomen: acela al cântecului gregorian tradițional pus în discuție și manipulat în prea multe maniere. Așadar, condamnarea mijloacelor noului limbaj muzical nu este radicală, ci trebuie considerată în cadrul unei perspective mai largi, și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
școlile muzicale abațiale și ale catedralelor au devenit astfel realități muzicale prestigioase și adevărate laboratoare de artă polifonică rafinată. Aici, cantorii-compozitori s-au format tehnic și profesional, iar muzica și-a asumat roluri ieșite din comun și de înaltă ținută. Limbajul muzical se dezvoltă și devine mai transparent: se cizelează tehnica imitativă-contrapunctică; armonia merge în direcția consonanței și a funcționalității; în raport cu textul, și rolurile vocale devin tot mai specifice. Deja cu flamanzii se fac experimente din care rezultă că ansamblul vocal
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-lea, în special franco-flamanzii, au conferit o importanță fără precedent tehnicii contrapunctice, pe care au explorat-o în orice potențialitate a ei, și s-au afirmat ca adevărați maeștri în tot felul de subtilități formale. În secolul al XVI-lea, limbajul lor a devenit limbajul internațional al muzicii sacre, acest lucru datorându-se și faptului că au activat aproape mereu în afara țării de origine. Din jurul anului 1530, Italia a început să-și asume rolul de ghid în producția de muzică sacră
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au conferit o importanță fără precedent tehnicii contrapunctice, pe care au explorat-o în orice potențialitate a ei, și s-au afirmat ca adevărați maeștri în tot felul de subtilități formale. În secolul al XVI-lea, limbajul lor a devenit limbajul internațional al muzicii sacre, acest lucru datorându-se și faptului că au activat aproape mereu în afara țării de origine. Din jurul anului 1530, Italia a început să-și asume rolul de ghid în producția de muzică sacră. Începând cu Josquin, compozitorii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să spunem că muzica lui Palestrina se impune, în primul rând, prin distanțarea sa, prin impersonalitatea sa și, într-un anumit sens, prin atemporalitatea sa; surprinde nu atât prin ceea ce spune, cât prin naturalul și sublimul control cu care spune. Limbajul polifonic al lui G.P. da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în secolele care au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cultural artistic de la sfârșitul Renașterii a găsit la Veneția laboratorul muzical cel mai prolific. Dintre compozitorii cei mai cunoscuți îi amintim pe Willaert, De Rore, cei doi Gabrieli și Monteverdi. În muzică, barocul s-a exprimat, în general, prin două limbaje: cel monodic și cel polifonic. Și în cadrul liturgiei, au pătruns noi compoziții caracterizate de aceleași elemente ale muzicii profane, având ca rezultat conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale: de exemplu, ariile a solo din misele lui Mozart reflectă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]