42,660 matches
-
le născocească. Verigile iubirii continuă. Poetul e interpretul viselor. Chiar așa sunt poemele lui Mole: vise puse în cuvinte simple, pentru ca lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvinte simple, pentru ca lectorul să chicotească. Iată în rezumat starea de spirit pe care o creează John Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian înșiră rime previzibile, prin care se ajunge în fapt la misterul artei, care e aici imposibila contopire a obiectului (pianul), a imaginii ("culoarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
micilor făpturi ("pufnesc..., se uită melancolic la mâncare, la bec"), în ciuda ironiei care vede "dâra pe care o las eu / ca o coadă fără de care nu mi-aș putea ține echilibrul", subiectul e unul extrem de intim și dureros de intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus de agale", în rime care fac lectorului poftă de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cuvinte, Soarele îmi ia fața în mâini. Dar tandrețea florii pictate, a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui George Szirtes ocrotește basmul. Poemele lui se clădesc pe o filozofie a iubirii. Versurile în care el descrie apropierea fizică sunt timide și totuși directe, copleșitor de elocvente: Acolo unde te rupi În două îmi place cel mai tare să te Știu întreagă. Acolo simt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism după revoluția maghiară din 1956. Au trecut Cortina de Fier și au încropit pentru poet o casă care nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de ușurare al poetului că a scăpat la vreme. Găsim aluzii politice la opresiunea totalitară în Ospiciu: lipsa libertății de exprimare (dublată de o imensă libertate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unica bucurie era să gândești altfel, să gândești interzis, împotriva autorităților și a sistemului: Cultura e nebunia pe care toți o moștenim. Complexul lui George Szirtes s-ar putea numi poetul care nu are acasă, și el apare clar în poeme cum sunt Mă trece tata câmpul în brațe. Câmpul e o "scenă" care trebuie trecută ilegal, pentru a ajunge de cealaltă parte a Cortinei de Fier, dar și un tablou de Chagall, hăituit de cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e dispus să împingă credibilul dincolo de realul imediat, dacă acest lector e dispus să treacă hotarul către spațiul unde ființa și neființa sunt una, atunci nu are nici cea mai mică nevoie de călăuzirea mea. LV. Frazele tale sunt scurte poeme. Există elemente autobiografice în ce scrii? PA. E inevitabil ca romanele să aibă elemente autobiografice, din moment ce eu, omul, sunt cel ce le scrie. "Eul" meditează ineviatbil asupra propriei ființe. "Eul" are înțelesuri proprii lui, pe care nu le poate ocoli
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
exprimați cu mare grijă pentru frumos. Folosiți o groază de hiperbole... PA: Nu m-aș fi gândit să exprim ce fac în acest fel, dar cred că ai dreptate. Am început prin a scrie poezie. Am publicat câteva volume de poeme, la început nici n-am scris altceva. Au fost trei ori patru cărți de poezie înainte să fac treizeci de ani, prin urmare aspirațiile, visele, cunoașterea poetului trebuie că mi-au influențat proza în moduri de care eu nu știu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo carte. Am renunțat. E cu mult mai ușor să te lași de critică decât de băutură sau de fumat, crede-mă. LV. Romanul tău Staring at the Sun e și un poem epic. În Talking It Over experimentai amestecul de narațiune și teatru. Aici topești proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga. De la simbol la distopie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezia modernă. Presupun că modul meu de a spune lucrurile doar pe jumătate vine fie și prin opoziție de la el. Ce încerc eu să fac, ce-mi iese mie cel mai bine, e să scriu în așa fel încât forța poemului (atâta câtă este) să se arate doar la a doua, a treia lectură, niciodată din primul moment. Nu pun preț pe poezia (ori proza) agresivă care șochează. Adâncimea sensibilității cum zici se dezvăluie doar celor ce sunt foarte atenți la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E important felul în care scrii? Are creația un ritual? AB. Scriu de mână, în caiete, ori, dacă e vorba de proză, pe hârtie mare. La a treia variantă, la proză, dactilografiez totul la mașina de scris ori word-processor. Un poem nu ajunge acolo decât în final (cam la a zecea variantă). Nu trebuie să îngăduim, în această epocă de teroare tehnologică, să fim împinși să scriem cu uneltele pe care vor să ni le vândă cei ce se ocupă cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adăugat: "Ce crezi tu despre mine e infinit mai mult decât ce cred eu însumi...". E sfială dar e și o enormă îndrăzneală în tot ce scrii. Ești în același timp un poet personal și impersonal. Ți-ai pus în poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal, dar el însuși a fost exact pe dos. Cam așa stau lucururile și cu tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu am deloc încredere în revărsările năvalnice de poezie "spontană" ori "poetică". Când studenții sau poeții mai tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor să piardă prima "inspirație"(ca și cum n-ar vrea să ia culorile de pe aripa fluturelui), îmi vine să le explic că, pentru a face un poem să pară simplu și firesc, e nevoie de mult timp, gândire, pricepere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau poeții mai tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor să piardă prima "inspirație"(ca și cum n-ar vrea să ia culorile de pe aripa fluturelui), îmi vine să le explic că, pentru a face un poem să pară simplu și firesc, e nevoie de mult timp, gândire, pricepere și efort. Lucrez cu zilele la un poem, cu săptămânile, ba chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar place să fie. Am variante
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca și cum n-ar vrea să ia culorile de pe aripa fluturelui), îmi vine să le explic că, pentru a face un poem să pară simplu și firesc, e nevoie de mult timp, gândire, pricepere și efort. Lucrez cu zilele la un poem, cu săptămânile, ba chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar place să fie. Am variante, multe variante, pentru toate poemele. Ba uneori, chiar după ani de zile, îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
firesc, e nevoie de mult timp, gândire, pricepere și efort. Lucrez cu zilele la un poem, cu săptămânile, ba chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar place să fie. Am variante, multe variante, pentru toate poemele. Ba uneori, chiar după ani de zile, îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar cu lunile uneori, ca să-l aduc mai aproape de ce mi-ar place să fie. Am variante, multe variante, pentru toate poemele. Ba uneori, chiar după ani de zile, îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit și adăugit de Poeme alese publicat în 1995. Iar dacă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uneori, chiar după ani de zile, îmi dau seama că trebuie schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit și adăugit de Poeme alese publicat în 1995. Iar dacă se va ivi vreun prilej în viitor, nu sunt sigură că voi rezista tentației. LV. Vertical e un poem care, după cum afirmi, te
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
schimbat ceva, subliniat ori simplificat. Unele poeme mi-au fost publicate în patru versiuni diferite: prima într-o revistă ori ziar; a doua în volum. A treia apare în Poeme alese, iar a patra în volumul revizuit și adăugit de Poeme alese publicat în 1995. Iar dacă se va ivi vreun prilej în viitor, nu sunt sigură că voi rezista tentației. LV. Vertical e un poem care, după cum afirmi, te "eliberează de definiții" prin faptul că adună într-un vers toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]