425,743 matches
-
este un test de fitness, proiectat de către doctorul Kenneth H. Cooper în 1968, pentru armata Americană. În forma originală, țelul testului este de a alerga pe cât de departe posibil, în 12 minute. Testul este menit să măsoare starea persoanei, rezultatele acesteia fiind utilizate în sport sau pentru scopuri medicale, prin urmare, se presupune a se alerga într-un
Testul Cooper () [Corola-website/Science/329979_a_331308]
-
fi Bolero de Ravel. Un ostinato este întotdeauna o succesiune de sunete egale, în care fiecare notă are aceeași durată. Ideea unei repetiții poate fi un model ritmic, o parte dintr-o melodie sau o melodie completă în sine. Ambele forme - "ostinate" și "ostinati" sunt acceptate la forma de plural, în limba română și limba engleză, acesta din urmă reflectând cuvântul etimologiei italiene. <br> Un celebru tip de ostinato, numit "crescendo Rossini", își datorează numele de la un crescendo care stă la
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
întotdeauna o succesiune de sunete egale, în care fiecare notă are aceeași durată. Ideea unei repetiții poate fi un model ritmic, o parte dintr-o melodie sau o melodie completă în sine. Ambele forme - "ostinate" și "ostinati" sunt acceptate la forma de plural, în limba română și limba engleză, acesta din urmă reflectând cuvântul etimologiei italiene. <br> Un celebru tip de ostinato, numit "crescendo Rossini", își datorează numele de la un crescendo care stă la baza unui model muzical persistent, care culminează
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
ostinato ca cel mai ușor de recunoscut din variația formată în care, o expresie, o "cifră", acompaniază elementele muzicale sau o melodie reală. Cu toate acestea, Aaron spune că, ar putea fi mai corect numit -- un dispozitiv muzical decât o formă muzicală. joacă un rol important în muzica improvizată, cum ar fi în jazz și muzică barocă. Ostinati sunt adesea folosiți în jazz modal și latino, muzică tradițională africană, inclusiv muzica Gnawa, și boogie-woogie. Multe instrumente create în Sahara de sud
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
și cu muzică son. Guajeo este o componentă fundamentală a genului muzical salsa, și jazz latin. David Brackett (1999) definește riff-urile ca fraze scurte melodice, în timp ce Richard Middleton (1999) le definește ca figuri scurte ritmice, melodice, armonice sau repetițiile unei forme muzicale a unui cadru structural. Rikky Rooksby afirmă că un riff este o scurtă repetiție a unei fraze muzicale, memorabilă, în care se "concentrează" o mare parte din energie și entuziasm, ca în cazul unui căntec rock. Cei mai mulți muzicieni rock
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
căntec rock. Cei mai mulți muzicieni rock, folosesc riff-ul ca sinonim pentru ideea muzicală. Etimologia termenului ""riff"" nu este cunoscută. Unele surse explică faptul că ""riff"" este o abreviere pentru figura ritmică sau pentru refren. Utilizarea termenului este folosită în comedii, sub forma ""riffing"", cu sensul explorării verbale într-un anumit subiect. În înregistrarea din 1945 a lui Charlie Parker termenul "riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea folosite ca punct de plecare pentru compozițiile mai lungi. "Versetul din
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Denumirea englezească a acompaniamentului improvizat este vamp, care mai înseamnă și "a petici" sau "vampir". De asemenea, în afară de denumirea sa din muzică, vamp ca verb înseamnă "a pune cap la cap" sau "a improviza". Deși mai toate piesele au o formă de repetiție, piesele care sunt mai variate, au tendința de a spune o poveste, cu o structură narativă. Melodii gen riff pot exprima o atitudine, un stil de personalitate, o identitate sau o dispoziție. Printre artiștii bine cunoscuți pentru faptul
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Un preludiu (Germană: "Präludium" sau "Vorspiel"; latină: "Praeludium"; franceză: "Prélude"; italiană: "Preludio") este o compoziție muzicală scurtă cu o formă ce poate varia de la o piesă la alta. Preludiul poate îndeplini rolul de prefață, poate fi o piesă de sine stătătoare sau poate fi introducerea unei lucrări. De exemplu, în perioada barocă servea ca introducere pentru părțile ulterioare ale unei
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
Jean-Henri d'Anglebert (1629-1691), Élisabeth Jacquet de la Guerre (1665-1729), François Couperin (1668-1733) și Jean-Philippe Rameau (1683-1764). Ultimele preludii pentru clavecin fără măsură datează din anii 1710. Dezvoltarea preludiului din Germania secolului al XVII-lea a dus la apariția unei noi forme, toccata. Preludiile compuse de compozitorii din Germania de Nord Dieterich Buxtehude (c.1637-1707) și Nikolaus Bruhns (c.1665-1697) combinau secțiuni de pasaje libere și improvizate cu părți contrapunctuale (de obicei scurte fugi). În afara Germaniei, Abraham van den Kerckhoven (c.1618-c
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
Johann Sebastian Bach (1685-1750) sunt mult mai numeroase și cunoscute astăzi. Preludiile pentru orgă ale lui Bach sunt destul de diversificate, fiind influențate atât de lucrările din Germania de Nord cât și de Sud. Majoritatea preludiilor lui Bach erau compuse în forma "temă și variațiuni", utilizând același material tematic cu imitații, inversiuni, modulații și retrogradări ale temei. Johann Caspar Ferdinand Fischer a fost unul dintre primii compozitori germani care să introducă stilul francez de la sfârșitul secolului al XVII-lea în muzica de
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
afișate peste un metraj filmat de Gâgă la clubul de noapte "Micky's" în Los Angeles. Piesa a fost interpretată live prima dată la ediția din 2013 a MTV Video Music Awards. Gâgă a început spectacolul purtând o bentița în formă de pătrat pe cap iar huiduielile preînregistrate au fost rapid înlocuite de sunetul unor aplauze. Apoi, Gâgă a alunecat pe scenă și a fost ajutată de dansatorii ei să se schimbe într-un costum cu paiete negre, cântând și realizând
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
și peruci pe care le-a purtat în timpul carierei sale. După ce a dansat cu o minge albastrată lucioasa creată de Jeff Koons, Gâgă a încheiat spectacolul ieșind la suprafață din spatele unui decor asemănător unei jungle, îmbrăcată cu un bikini în formă de scoică și apoi făcând o plecăciune. Ea a colaborat cu regizorul de teatru experimental Robert Wilson pentru spectacol. El a proiectat fundalul unei jungle sclipitoare, cu litere silabisind „Applause” suspendate de crengile copacilor. Gâgă a descris show-ul „Atât
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
, (în ebraică: בית המקדש השני "Beit Hamikdash Hasheni", sau pe scurt הבית השני "HaBait hasheni") a fost lăcașul sfânt al cultului evreilor, iudaismul, în forma lui din antichitate, în a doua jumătate a mileniului I î.Hr. până în anul 70 e.n. El a fost construit de către exilații evrei întorși din Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau Iudeea antică, pe locul Templului lui Solomon, denumit Primul
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
al Doilea Templu, nu se discerne întotdeauna cu claritate din sursele scrise antice ce detalii existaseră deja în Primul Templu și ce inovații conținea noua clădire. Profetul Agheu (Hagay) exclamă (Agheu 2,3), reacționând la nedumerirea poporului: Unii cred că forma ușilor,de pildă, erau inspirate de planul aflat în viziunea prorocului Ezechiel (Yehezkel) Din al Doilea Templu lipseau Chivotul sacru în care se aflaseră Tablele Legii, Cutia conținând mana cerească, bățul lui Aaron, uleiul cel sfânt, cu care se unseseră
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
conține pasaje sau secțiuni rapide, cu sau fără secțiuni de fugă, în care accentul se pune pe dexteritatea degetelor interpretului. Mai rar termenul se aplică unor lucrări pentru mai multe instrumente (un exemplu fiind introducerea operei "Orfeu" de Claudio Monteverdi). Forma a apărut pentru prima dată în nordul Italiei la sfârșitul perioadei renascentiste. Câteva publicații din anii 1590 includ toccate ale unor compozitori precum Girolamo Diruta, Adriano Banchieri, Claudio Merulo, Andrea și Giovanni Gabrieli, Luzzasco Luzzaschi și alții. Acestea era compoziții
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
și alții. Acestea era compoziții pentru claviatură în care o mână, apoi cealaltă, interpretează pasaje virtuoze în cascadă contra unui acompaniament acordic al celeilalte mâini. Unul dintre compozitorii care lucrau în Veneția în această perioadă, Hans Leo Hassler, a adus forma cu el la revenirea sa în Germania. În Germania forma a avut parte de cea mai importantă dezvoltare, culminând cu lucrările lui Johann Sebastian Bach aproape o sută de ani mai târziu. Toccata barocă, începând cu Girolamo Frescobaldi, a crescut
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
mână, apoi cealaltă, interpretează pasaje virtuoze în cascadă contra unui acompaniament acordic al celeilalte mâini. Unul dintre compozitorii care lucrau în Veneția în această perioadă, Hans Leo Hassler, a adus forma cu el la revenirea sa în Germania. În Germania forma a avut parte de cea mai importantă dezvoltare, culminând cu lucrările lui Johann Sebastian Bach aproape o sută de ani mai târziu. Toccata barocă, începând cu Girolamo Frescobaldi, a crescut în durată, intensitate și virtuozitate față de forma renascentistă. Adesea include
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
Germania. În Germania forma a avut parte de cea mai importantă dezvoltare, culminând cu lucrările lui Johann Sebastian Bach aproape o sută de ani mai târziu. Toccata barocă, începând cu Girolamo Frescobaldi, a crescut în durată, intensitate și virtuozitate față de forma renascentistă. Adesea include pasaje rapide și arpegii ce alternează cu părți fugale și acordice. Uneori toccatele sunt fără tempo și aproape întotdeauna are un caracter de improvizație. Alți compozitori din perioada lui Bach care au compus toccate sunt Johann Pachelbel
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
un caracter de improvizație. Alți compozitori din perioada lui Bach care au compus toccate sunt Johann Pachelbel, Michelangelo Rossi, Johann Jakob Froberger, Jan Pieterszoon Sweelinck, Alessandro Scarlatti și Dieterich Buxtehude. Toccatele compuse de Bach sunt cele mai cunoscute exemple ale formei iar Toccata și Fuga în Re minor, BWV 565, este una dintre cele mai cunoscute lucrări pentru orgă din toate timpurile, deși atribuirea lucrării lui Bach este contestată de unii. Toccatele sale pentru orgă sunt improvizații și sunt adesea urmate
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
sporirea renumelui și prestigiului plasticii clujene și românești în lume". Lucrările artistului se află în patrimoniul unor mari muzee din lumea întreagă și în colecții particulare de renume. În Germania, evoluția artistului este însoțită de o permanentă căutare de noi forme și formule de exprimare pe pânză, carton și hârtie. Peisajele sale - ruine sau interpretări arhitectonice, deșerturi sahariene sau structuri alpine - sunt nu numai complet ”de-populate”, ci de-a dreptul ”dezumanizate”. O bizară înstrăinare se degajă din stânci găunoase, văgăuni
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
Criticul de artă, Prof. Univ. Dr. Livia Drăgoi deplasează excursul analitic în definirea demersului artstic al pictorului pe linia experimentului postmodern: "Asocierea neașteptată a unor motive naturale ori artefacte incongruente, ca și dialogul între marile spații aerate, eterice, diafane și formele de o fascinantă realitate tactilă și vizuală, figurate până în cele mai mici detalii cu o pregnantă acuratețe a reprezentării, aparțin strategiei de factură postmodernă (nedisimulat reverențioasă suprarealismului)". Critica germană - mai ales cea de stînga - era (și mai este!) controversată în
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
limbă română drept un atac sau incursiune în care au fost implicate structuri militare și paramilitare ori detașamente sau bande bolșevice (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
rupte din inițiativa statului slav și unirea teritoriului basarabean cu România nu era recunoscută de către aceasta, menținerea ordinii interne în Basarabia a reprezentat cea mai dificilă sarcină a administrației, din cauză că a fost perturbată de încercări numeroase de destabilizare, variate prin forme de manifestare, conținut și intensitate. Aceste încercări au fost circumscrise obiectivului de a menține în rândul populației o stare de permanentă tensiune și efervescență, de a semăna incertitudinea și neîncrederea în eforturile noii administrații instalate și de a induce suspiciunea
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fost amenajată prin 1160 ca piață centrală a ducelui Ottokar al III-lea al Stiriei. Ea este din acest motiv cel mai important loc istoric și urban al orașului. Centrul istoric al orașului Graz era format dintr-o piață de formă trapezoidală care se întindea până la actuala Landhausgasse. Suprafața sa a fost aproape înjumătățită prin 1550 după construirea noii clădiri a primăriei, în stil renascentist. Casele care înconjurau piața erau construite în stil gotic târziu. Fațadele erau realizate în stil gotic
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
și nepoata sa, "Snegurocika" () () (Снегурочка - "Zâna zăpezii"). Masa tradițională de Crăciun este foarte bogată, uneori principalul fel de mâncare este gâsca cu mere, rață cu mere sau purcel umplut. Se pregătesc numeroase mâncăruri cu carne și diferite dulciuri: biscuiți în formă de fulgi de nea, colaci, chifle sau plăcinte. În trecut femeile ornau torturile în formă de ceas care arăta aproape de miezul nopții, obicei care s-a răspândit și la decorațiuni, fiind foarte căutate globurile de Crăciun sub formă de ceas
Crăciunul în Rusia () [Corola-website/Science/328025_a_329354]