42,748 matches
-
bărbatului că viața sa nu a fost ușoară și a muncit din greu. Ochii sunt obosiți și fața este interiorizată, fapt ce contrastează cu alura energică a trupului. Din cromatica întunecată a lucrării se remarcă fruntea largă cu sprâncene stufoase, chipul albicios, obrajii scofâlciți, albul cămășii și al gulerului. Restul compoziției a fost pictat în negru așa cum este și fundalul care are pe alocuri unele reflexe roșiatice. Lucrarea sobră este plină de spiritualitate și forță. Prin alternarea densităților pastei și a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
observă unitatea lor prin constumație ca membrii ai unei ghilde oarecare. Profesia lor se poate ghici cu ușurință. Și în acest tablou, Apcar Baltazar a optat pentru negru și a zugrăvit o diversitate de caractere ce poate fi citită pe chipurile sondate adânc de către pictor. Lucrarea "Misiții" a rămas ca unicat în pictura românească și se poate compara doar cu portretele pe care Nicolae Grigorescu le-a făcut unor evrei. Portretul de grup "Misiții" se remarcă atât prin expresivitate, cât și
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și s-a afirmat în tematica rurală plin de încredere în propriile forțe și plin de vigoare. Într-o manieră asemănătoare realizării compoziției "Durus arator" a fost pictată și lucrarea intitulată "Haimanalele". Imaginea a fost creată în anul 1907 în chip novator, urmărind linia decorativismului. În cazul "Haimanalelor" fundalul a fost redus la maximum posibil și sugestia spațiului pe care a făcut-o artistul în "Durus arator", executat cu planuri derulate în perspectivă, a dispărut cu desăvârșire. Imaginea a devenit astfel
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
linia decorativismului. În cazul "Haimanalelor" fundalul a fost redus la maximum posibil și sugestia spațiului pe care a făcut-o artistul în "Durus arator", executat cu planuri derulate în perspectivă, a dispărut cu desăvârșire. Imaginea a devenit astfel "plină" de chipurile mândre ale celor patru femei, a cincea dintre ele fiind sugerată de o parte a frunții și a coafurii. Într-o dorință de exprimare tipic decorativistă, chipurile acoperă practic întreaga suprafață a cartonului. Similar picturii "Durus arator", el nu a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ușor ironic, lucrarea făcând parte din tematica mahalalelor, care s-a vrut a fi o reacție la kitsch-ul care a caracterizat societatea pe mai toate palierele vieții și ale creației artistice la începutul secolului al XX-lea. Cele cinci chipuri durdulii ca niște „"Boules de suif"” au reprezentat pentru Apcar Baltazar un motiv de ironie și umor. "Haimanalele", aflat astăzi la Muzeul Național de Artă din București, este de fapt un studiu psihologic care nu poate avea acest titlu, pentru că
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pasta albă și intensitatea loviturii de pensulă. Lucrarea are în schimb unele deficiențe precum lipsa de perspectivă a imaginii dată în principal de lipsa de volum a personajelor. Aceleași lipsuri apar și la "Domnița Ruxandra" unde lipsa de consistență a chipului este lucrată cu o pastă subțire și transparentă. În schimb, artistul a reușit să înfățișeze nemăsurata tristețe a Ruxandrei (fiica lui Petru Rareș și soția lui Alexandru Lăpușneanu) - cu niște obraji scofâlciți și urâțiți de suferință, cu buze pline de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Petru Rareș și soția lui Alexandru Lăpușneanu) - cu niște obraji scofâlciți și urâțiți de suferință, cu buze pline de amărăciune. Petru Comarnescu a considerat că Baltazar s-a inspirat pentru această lucrare din frescele de la Mănăstirea Hurezi și nu de la chipul domniței existent în frescele de la Rădăuți (respectiv Mănăstirea Slatina), sau de la Mănăstirea Dochiaru de la Muntele Athos. Apcar Baltazar a avut o mulțime de proiecte cu privire la pictura cu tematică istorică și în acest sens a lucrat o serie de desene în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
domnitorului. Baltazar a reușit să redea atmosfera tensionată prin gesturi largi, prin postura convingătoare a personajelor. El a insistat doar asupra câtorva dintre ele, demne să întrețină atmosfera prin atitudini gestuale care reverberează în interiorul compoziției. Prin modul de reprezentare al chipurilor participanților la această scenă, Apcar Baltazar exprimă un înțeles social și toate au fost create cu o incursiune psihologică remarcabilă. Întreaga dispută este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Maria cu pruncul, flancată de arhanghelii Mihail și Gavril (pe boltă); părinții bisericii Răsăritene (pe laturile poligonului). Analiza picturii dezvăluie activitatea aici a unui zugrav, sau a unor zugravi, postbrâncovenești, cu un real talent, vădit în alegerea culorilor, în realizarea chipurilor, cu fețe rotunde, ochi mari și expresivi, în redarea veșmintelor, împodobite cu flori și broderie cu perle. Analogii stilistice, cu pictura și grafica catapetesmei de la Acmariu, ne determină a presupune prezența aici, cu un deceniu mai devreme, a fraților Stan
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
plastic, încărcat cu o tensiune care este a artistului că în inspirația poetului și mai ales dantesca lucrare care indică drumul pe care va evolua artă să." Horia Medeleanu, 1987 “Formă de ansamblu se adună și se compune fie în chipuri efigie, fie în spațialități peisagistice, fie în grafisme în sine, abstract sugestive, non figurale. Sună lunefic ascendentă arabescului dar rămâne hotărâtoare articularea, în unitatea imagistică a sensului figurativ identificat între chipul uman și câmpul înflorit “. Ioan Iovan, 2004
Ioan Cott () [Corola-website/Science/315673_a_317002]
-
de ansamblu se adună și se compune fie în chipuri efigie, fie în spațialități peisagistice, fie în grafisme în sine, abstract sugestive, non figurale. Sună lunefic ascendentă arabescului dar rămâne hotărâtoare articularea, în unitatea imagistică a sensului figurativ identificat între chipul uman și câmpul înflorit “. Ioan Iovan, 2004
Ioan Cott () [Corola-website/Science/315673_a_317002]
-
se săvârșesc sfintele taine. Pictura absidei altarului bisericii din Desești respectă canoanele picturii bizantine, conform cărora bolta și pereții sanctuarului sunt dedicați Fecioarei și liturghiei divine . La Desești, în mijlocul bolții este pictată într-un medalion Sfânta Fecioară Maria, redată în chip de orantă. Medalionul Fecioarei este înconjurat de reprezentările celor patru evangheliști. În timpane sunt redați arhanghelii Rafael și Gavril. Pe peretele răsăritean se află desfășurarea Sfintei Treimi la Mamvri. Pe partea de sud-est au fost pictate scenele: Mironosițele la mormânt
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
neamuri spre tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii din Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Ka în 1988. Acestea pistoale erau toate produse pe o singura frecventa Ka. Escort DSP a fost lansat in 1989 devenind primul detector radar cu procesare digitală a semnalului, tehnologie ce a fost folosită la nivel militar. Produsul utiliza un chip DSP Motorola 5600 care singur costa mai mult decât detectorul radar. Detectorul radar Escort DSP a oferit compatibilitate pe 3 benzi X, K si Ka, cu o sensibilitate fără precedent. Al treilea obstacol tehnologic care ar micșora pozițiile dintre producătorii
Detector radar () [Corola-website/Science/316545_a_317874]
-
Basarabiei la țara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfanțul Ioan să devină iarăși ceea ce a fost veacuri de-a rândul, adică "ocrotitorul a toată țara Moldovei". Patimile Sfanțului Ioan cel Nou au fost reprezentate în pictură multor biserici din Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara în pronaosul bisericii de la Dobrovăț, de lângă Iași, în 1529. Câțiva ani mai tarziu, în 1546, a fost zugrăvita viață și pătimirea să în 12 scene, pe peretele de sud al bisericii mănăstirii Voroneț, ctitorie a
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
fost construit în jurul anului 1550 de către voievodul Iliaș Rareș (1546-1551), fiul lui Petru Rareș, având ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
general. Multe din lucrările ei surprind artificialitatea lor inerentă, captând mișcarea tranzitorie de la natură la cultura. Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în același timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei că o mască, accentuând sau diminuând prezenta artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite sau colaje care sunt asamblate de multe ori cu umor, căutând participarea privitorului. Că în
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
la cultura. Geta Brătescu este prinsă într-o mișcare contradictorie, dezvoltând artificialitatea și admițând în același timp inevitabilitatea ei. Revelatoare în acest sens sunt obiectele cu chipul ei că o mască, accentuând sau diminuând prezenta artificiului. Înalte exemple, trăsături ale chipului ei sunt combinate cu materiale din viața cotidiană, construind obiecte compozite sau colaje care sunt asamblate de multe ori cu umor, căutând participarea privitorului. Că în alte rânduri, artista trece de la seriozitate la umor, de la gravitate la fantezie nonșalanta și
Geta Brătescu () [Corola-website/Science/316730_a_318059]
-
lucrată în tempera pe un strat de preparație dat direct pe lemn. Interspațiile dintre grinzi sunt acoperite cu șipci de brad peste care s-a pus pânză groasă. Scenele religioase sunt dispuse conform tradiției și corosului ortodox. Ușile diaconești poartă chipul Arhanghelilor Mihail și Gavriil iar cele împărătești ale Sf. Apostoli Petru și Pavel. Catapeteasma, construită din lemn de stejar este și perete de rezistență. Mai păstrează doar chipurile Mântuitorului cu Evanghelia deschisă și al Maicii Domnului cu Iisus Prunc, în
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
Prunc, în brațe. Se mai disting chipurile proorocilor din Vechiul Testament. Peretele de miazănoapte al naosului prezintă chipurile Sf. M. Foca, Stratilat, Lup, Tiron, Punerea în Mormânt, Iosif, Nicodim, Mironosițele, Învierea lui ICHC. Latura sudică este degradată total. Se distinge doar chipul Sf. Gheorghe. Bolta naosului prezintă chinurile lui Iisus și chipurile lui Luca, Abel, Cain și Ioan. Latura sudică este degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din Urmă, înconjurat de Sf. Hristofor, Tob, un
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
Peretele de miazănoapte al naosului prezintă chipurile Sf. M. Foca, Stratilat, Lup, Tiron, Punerea în Mormânt, Iosif, Nicodim, Mironosițele, Învierea lui ICHC. Latura sudică este degradată total. Se distinge doar chipul Sf. Gheorghe. Bolta naosului prezintă chinurile lui Iisus și chipurile lui Luca, Abel, Cain și Ioan. Latura sudică este degradată în totalitate. Latura vestică îl are în centru pe Iisus la Judecata din Urmă, înconjurat de Sf. Hristofor, Tob, un heruvim, Sf. M. Loitie, Sf. Gherasim. Latura estică este ștearsă
Biserica de lemn din Troaș () [Corola-website/Science/316759_a_318088]
-
Un argument în plus vine în sprijinul ipotezei formulate mai sus, acesta fiind zapisul unei cărți pe care l-a scris în 1824, numitul zugrav, confirmându-i-se astfel prezența la Ociu. Programul picturii este bogat. În pronaos, sunt zugrăvite chipuri de mucenițe, inclusiv peretele despărțitor, pe cel nordic fiind reprezentată și Duminica Floriilor. Suprafața bolții naosului este împărțită în trei registre, pe cel superior fiind zugrăviți: Maria Orantă, Sf. Duh. Programul iconografic al altarului îl alcătuiesc temele: Sfânta Troiță; cete
Biserica de lemn din Ociu () [Corola-website/Science/316821_a_318150]
-
odată de Halloween. Una dintre povești spunea că tinerele femei trebuie să urce câteva trepte cu spatele, ținând într-o mână o lumânare, iar în cealaltă o oglindă, într-o casă întunecată. În timp ce ele privesc în oglindă ar putea vedea chipul viitorului lor soț sau, în cel mai rău caz, craniul Morții. Acest lucru semnifica faptul că fata respectivă va muri înainte de a se căsători.
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
V", atitudine probabil desprinsă din manualele ilustrate ale "gesturilor patologice" care se bucurau de o foarte mare popularitate la acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său nud, artistul pare să-și chinuiască trupul, îl prezintă descărnat, schilodit; chipul și părul care i se ridică în cap, ca și cum ar fi fost electrizat, exprimă groaza. Specialiștii recunosc în autoportretele lui o îmbinare de narcisism cu anxietate masochistică. Nuduri și scene erotice Egon Schiele și-a concentrat întreaga forță de creație
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Anton Makarenko, “Ard fluvii” de Vanda Vasilevskaia și “Prăbușirea” de Rabindranath Tagore. În 1956 îi apare romanul “Înfruntînd furtuna”, tradus ulterior în limba rusă (1959). Membru al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică din 1959. În 1962 i se editează, în chip de carte, povestirea “ Ecoul îngrijorării” și un volum de povestiri pentru copii. În același an, în revista “Nistru” și în almanahul “Dramaturgia contemporană” îi apare piesa “Două vieți si a treia”. În 1973-1974 publică romanul “Pe strada trandafirilor”, eseurile “De
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]