44,517 matches
-
apoi extins și ornat în timpul conducerii dinastiei Chakri. Deosebit de impresionantă este sala ordinațiilor numită bot, imaginată sub forma unui vas care îi poartă pe budiști către izbăvire. Acest templu este unicul locuit încă de călugări. În muzeul Chao Sam Phraya, epoca de glorie demult apusă este evocată de numeroasele exponate care reprezintă stilurile Lop Buri, U Thong, Ayutthaya, Dvaravati și Sukhothai. În muzeu pot fi văzute sculpturi din bronz și din piatră, statuete de teracotă, obiecte ceramice și obiecte lucrate cu
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
celei de-a treia dinastii, sub îndrumarea arhitectului Imhotep, care îi era și consilier, faraonul Djoser construiește, la Saqqara (lângă Memphis), o piramidă în trepte spre a-i servi drept mormânt. Acest complex funerar, cel mai mare ansamblu arhitectural al epocii, este alcătuit dintr-o mare piramidă în trepte, construită pe foste galerii funerare subterane, și un grup de capele și alte construcții conexe. Piramida în trepte ridicată de acest faraon este prima structură cunoscută, construită în întregime din piatră și
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
frontalității". Dar stilizarea severă din perioada Vechiului Regat și realismul Regatului Mijlociu sunt înlocuite de un stil rafinat, care combină noblețea cu delicatețea detaliilor. Născut sub conducerea lui Hatșepsut și a lui Tutmes al III-lea, acest stil atinge, în epoca lui Amenofis al III-lea, atât maturitate, cât și grație și sensibilitate, caracteristici ce nu vor mai fi niciodată egalate, ceea ce reflectă împletirea influențelor africane cu a celor orientale. Sub domnia lui Akhenaton, fiul lui Amenofis al III-lea, care
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
lui Akhenaton (c. 1340 î.Hr. Muzeul Egiptean din Berlin). Printre capodoperele acestei perioade putem enumera: bustul reginei Nefertiti, bustul lui Akhenaton, statuia lui Tutmes al III-lea mergând pe cele „nouă arcuri". Și pentru pictură, perioada Regatului Nou reprezintă o epocă de aur, mai ales în epoca amarniană, când se înregistrează al treilea apogeu al artei egiptene. Dacă pentru decorarea edificiilor religioase, s-a utilizat mai ales sculptura și basorelieful, în perioada Noului Regat, preferințele pentru decorarea mormintelor private se îndreaptă
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Egiptean din Berlin). Printre capodoperele acestei perioade putem enumera: bustul reginei Nefertiti, bustul lui Akhenaton, statuia lui Tutmes al III-lea mergând pe cele „nouă arcuri". Și pentru pictură, perioada Regatului Nou reprezintă o epocă de aur, mai ales în epoca amarniană, când se înregistrează al treilea apogeu al artei egiptene. Dacă pentru decorarea edificiilor religioase, s-a utilizat mai ales sculptura și basorelieful, în perioada Noului Regat, preferințele pentru decorarea mormintelor private se îndreaptă către pictură. Necropola din Theba furnizează
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase. Ca încercare de revenire la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului, aflat în epoca declinului său. Se copiază statuile din perioada Regatului Vechi, basoreliefurile caută să se inspire din cele care împodobesc anticele mastabale. Dar ultima licărire a artei egiptene, nu va regăsi forța și vigoarea vremurilor străvechi. În aceasta perioadă, geniul civilizației egiptene
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
de abanos. Cele mai cunoscute instrumente cu coarde si arcuș sunt cele din familia viorii. Aceste instrumente folosesc de regulă un arcuș pentru punerea în vibrație a coardelor. Tehnica avansată de construcție și interpretare plasează inventarea coardelor frecate într-o epocă ulterioară apariției tipurilor deja prezentate. Frecarea este produsă cel mai frecvent prin intermediul unui arcuș controlat în mod direct de mâna instrumentistului; există, totuși, cazuri în care coardele sunt frecate de un mecanism (exemplul cel mai cunoscut este viela cu roată
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
seamă în istoria bibliotecii. Prin noua denumire, biblioteca semnalează identificarea cu idealul cultural reprezentat de personalitatea eponimului. În cadrul festivității de denumire au fost elogiate personalitatea și creația lui Kájoni János. Formația Codex, prezentă la festivitate, a adus atmosfera muzicii de epocă. Biblioteca Județeană „Kájoni János” îndeplinește atribuțiile generale ale unei biblioteci publice moderne: colectarea și prezervarea valorilor culturale, asigurarea accesului la cultură și cunoaștere. Colecționarea categoriilor de documentelor necesare satisfacerii exigențelor de lectură, informare ale polpulației județului. Coordonarea, în calitate de metodologic, a
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
mase solare. Acesta ar fi fost motivul pentru care steaua se prezenta luminoasă cu ochiul liber prin anii '70 ai secolului al XVIII-lea. Atunci steaua fiind foarte fierbinte, maximul de energie radiată se găsea în domeniul ultraviolet, invizibil pentru epoca respectivă. Apoi prin anii '30 ai sec. al XIX-lea o anumită instabilitate a făcut ca straturile de la periferie să fie aruncate spre exterior, posibil ca presiunea de radiație să fi fost mai mare decât atracția gravitațională. În acel moment
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
ieu", "ia", "ieste" etc. (totuși în context psihologic sau filozofic "eu" devine substantiv și se pronunță fără "i"). Hipercorectitudinea în acest caz se explică prin aceea că vorbitorii încearcă să evite greșeala de pronunțare a unor cuvinte ca "etic", "epic", "epocă", "există" în formele agramate "ietic", "iepic", "iepocă", "iexistă". Grafii hipercorecte apar de exemplu atunci cînd împrumuturile încetățenite în limba română într-o formă adaptată sînt scrise cu influențe ale regulilor grafice ale limbii de origine (sau chiar ale altor limbi
Hipercorectitudine () [Corola-website/Science/315199_a_316528]
-
mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei? Dansurile sunt prezentate într-o singură tonalitate, acest principiu - al unității tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei. La evoluția suitei, în forma pe care o cunoaștem în special în epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mulți factori. Întrucât numărul și ordinea în suită nu căpătaseră încă o precizare, apar unele suite care conțin între 4 și 23, ba chiar și de 27 de dansuri. O asemenea aglomerare
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
Henri Monnière (1805-1877), precum și pe scriitorul Honoré de Balzac. Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului ""La Caricature"", cel mai renumit jurnal satiric
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier va începe din acel moment lunga sa colaborare cu revista ""La Charivari"". Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său. El asociază virtuozitatea reacției imediate, tipică reportajului, cu ipostaza de moralist care nu
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
legate estu și vestu, și în care se află orașele din Tars (Târsa) pe Cydnus, Adana (Adanija) pe Sarus, si Mopsuestia (Missis), pe Pyramus. "Cilicia" a fost locuită începând cu perioada neoliticului . Așezările antice din regiune datând de la neolitic la epoca bronzului. În epoca dinaintea perioadei Hitite zona a fost cunoscut sub numele de Kizzuwatna (două mileniu î.Hr.).Regiunea a fost împărțită în două părți, Uru Adaniya (câmpia Ciliciei), o câmpie bine udata, si Cilicia Tarza, zona muntoasă de vest.
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
vestu, și în care se află orașele din Tars (Târsa) pe Cydnus, Adana (Adanija) pe Sarus, si Mopsuestia (Missis), pe Pyramus. "Cilicia" a fost locuită începând cu perioada neoliticului . Așezările antice din regiune datând de la neolitic la epoca bronzului. În epoca dinaintea perioadei Hitite zona a fost cunoscut sub numele de Kizzuwatna (două mileniu î.Hr.).Regiunea a fost împărțită în două părți, Uru Adaniya (câmpia Ciliciei), o câmpie bine udata, si Cilicia Tarza, zona muntoasă de vest.
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
ctitorită de pârcălabul Nicoară Hâra (Hârovici) în jurul anului 1542 în satul Zaharești din comuna Stroiești (județul Suceava), aflat la o distanță de 20 km vest de municipiul Suceava. Această construcție se încadrează în seria de clădiri bisericești construite în stilul epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504), având și elemente noi. Ansamblul bisericii "Sf. Dumitru" din Zaharești a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 2 obiective: Biserica
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
este format în cea mai mare parte din aur, dar căderea lui pe Pământ riscă să transforme acest metal în ceva banal, care își pierde epitetul de "prețios". În mod similar este tratată în "Steaua Sudului" problema diamantelor, care - în epoca lui Jules Verne - a dus la războiul dintre englezi și buri; cei din urmă au colonizat regiunea Capului Bunei Speranțe dar, după ce Colonia Cap a fost anexată coroanei britanice, s-au retras spre nord. Ulterior, în urma războaielor purtate între 1899-1902
Steaua Sudului () [Corola-website/Science/318523_a_319852]
-
de vedere structural, al rezistenței, cât și funcțional dar mai ales din punct de vedere arhitectural fiind în proporție de 70-80% readusa la ceea ce a fost cândva Palatul șuter - original. În vederea realizării acestui proiect au fost realizate materiale originale ale epocii de către aceleași firme din Italia, Austria, Danemarca, Anglia, România și Germania care au furnizat parte din materiale (decorațiunile din lemn, tapetul de mătase, candelabrele din cristale, piatra naturală de Turda, etc) și între anii ridicării inițiale a clădirii adică 1902-1906
Palatul Suter () [Corola-website/Science/318571_a_319900]
-
mai 2001, fiind vizionat de încă 16.327 spectatori. Criticii de film consideră aproape în unanimitate că "Moromeții" este unul dintre cele mai bune filme românești. Deși sunt descrise mai multe realități care puteau fi exploatate de autoritățile politice ale epocii, filmul este considerat a fi sec din punct de vedere propagandistic. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că filmul "Moromeții" este una din cele mai reușite ecranizări ale anilor '80, „un
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
învăluit într-un mister născut din amestecul de tonuri grave, întretăiat de strigăte, de foșnet de frunze”". Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Moromeții" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Familia scriitorului a fost dezamăgită după ce a aflat că Gheorghe Dinică a refuzat rolul principal. Alexandru Preda, fiul cel mic al lui Marin Preda, considera că Dinică reprezenta pentru el imaginea lui Ilie Moromete. Alegerea lui Rebengiuc a fost
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
feroviară, tunel destinat ușurării circulației urbane. Tunelul urmează a fi finalizat în anul 2012. El va avea o lungime de 13,7 kilometri, din care 1400 de metri vor trece pe sub strâmtoare la o adâncime de 55 de metri. Construcțiile epocii moderne s-au lovit de o rețea de străzi și străduțe medievale cu pante mari pe cele șapte coline istorice, flancate de locuințe și edificii publice cu structură învechită din lemn. In partea istorică și centrală a orașului, imense cartiere
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
nu s-a ajuns cu urbanismul modern, fapt ce poate fi observat de oricare vizitator care se abate pe unele străzi lăturalnice,chiar în apropierea centrului, dar și în cartiere din lungul Cornului de Aur, precum Fanar sau Balat. In epoca modernă s-au dezvoltat puternic și cartierele europenizate de la nord de Cornul de Aur, respectiv tradiționalele cartiere Karaköy (Galata) și Beyoğlu (Pera). In Galata, vechiul cartier genovez, evreii, grecii și armenii sunt în continuare grupați în comunități strânse pe anumite
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
piese de factură hard rock și este editat de Electrecord, fiind singurul material discografic lansat de grupul sibian în timpul regimului comunist. Inițial, discul trebuia să includă și piesă „Povestea lor”, însă acest cântec a fost interzis de cenzură comunistă din epoca, deoarece primul vers conținea un presupus mesaj subversiv. Componentă trupei care se regăsește pe acest prim material discografic este: Florin Grigoraș - baș și voce, Gabriel Orban - solist vocal, Lucian Fabro - baterie, Mircea Bunea și Marius Dobra - chitare. Maestru de sunet
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
Lidia sau Maeonia (asiriană: "Luddu"; greacă: "Λυδία") a fost un regat din Epoca fierului aflat în vestul Asiei Mici, regiunea antică unde acum este Anatolia, cucerit de perși prin înfrângerea lui Cresus în 546 î. Hr.. Lidia a apărut ca un regat neo-hitit după prăbușirea Imperiului hitit, în secolul al XII-lea î.Hr.. Se
Lidia (stat) () [Corola-website/Science/318648_a_319977]
-
a fost dezvoltat pentru prima oară în secolul al XVIII-lea de Emanuel Swedenborg, Immanuel Kant și Pierre-Simon Laplace. Dezvoltarea ulterioară a acestui concept a interacționat cu o varietate de discipline științifice, inclusiv astronomie, fizica, geologie și planetologie. Începând cu epoca cuceririi spațiului cosmic din anii 1950 și odată cu descoperirea planetelor extrasolare în anii 1990, ambele modele au fost contestate și reformulate astfel încât să se țină seama de noile observații. Ipoteza nebulară susține că sistemul solar s-a format din colapsul
Geneza și evoluția Sistemului Solar () [Corola-website/Science/318632_a_319961]