44,692 matches
-
domeniul telecomunicațiilor și profesor la Institutul Politehnic din București. A avut cercetări și invenții privind comprimarea benzii de frecvențe a semnalelor de televiziune (1930 - 1935), precum și contribuții la analiza și sinteza rețelelor și sistemelor utilizate în telefonie, radiofonie și televiziune. Inginerul , profesor la Institutul Politehnic din București, a efectuat cercetări în domeniul rețelelor și sistemelor de telecomunicații. A brevetat la Paris o invenție privind bazele multiplexiunii cu diviziune de timp. În 1935 a inventat o metodă de comprimare a benzii de
Sergiu Gh. Condrea () [Corola-website/Science/306688_a_308017]
-
(n. 2 octombrie 1953, București) este un istoric, scriitor și politician român. , fiul lui Ioan și Susula Catina, s-a născut la data de 2 octombrie 1953, la București într-o familie de intelectuali cu tradiție militară. Tatăl său, inginer și ofițer de aviație cu studii la Charlottenburg, îi impune un regim de viață sever, de educație germană, din care nu lipsesc lectura organizată (curente literare, genuri, specii) și preocuparea pentru istorie. A absolvit, la numai 19 ani (lucru excepțional
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
Radu P. Voinea (n. 24 mai 1923, Craiova, Dolj - d. 11 mai 2010, București) a fost un inginer român, profesor universitar, membru și fost președinte al Academiei Române. Între alte funcții politice, a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din România. A urmat cursurile școlii primare "Petrache Trișcu" din Craiova în perioada 1929-1933, apoi cursurile liceului "Frații
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
urmat cursurile școlii primare "Petrache Trișcu" din Craiova în perioada 1929-1933, apoi cursurile liceului "Frații Buzești" din Craiova în perioada 1933-1941. În perioada 1941-1946 a urmat cursurile secției de construcții a Politehnicii din București, obținând în anul 1946 diploma de inginer constructor. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul "Contribuții la studiul stabilității elastice a sistemelor static nedeterminate". A obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție "magna cum laude", care i-a fost echivalat în 1963 de
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
secției de construcții a Politehnicii din București, obținând în anul 1946 diploma de inginer constructor. În 1949 și-a susținut teza de doctorat cu titlul "Contribuții la studiul stabilității elastice a sistemelor static nedeterminate". A obținut titlul științific de doctor inginer cu distincție "magna cum laude", care i-a fost echivalat în 1963 de Ministerul Învățământului cu titlul de doctor docent. În perioada 1964-1967 a fost prorector al Institutului Politehnic București, iar în perioada 1972-1981 rectorul institutului. În perioada 1967-1974 a
Radu Voinea () [Corola-website/Science/306700_a_308029]
-
(n. 30 ianuarie 1907, Buda, județul Bacău - d. 20 mai 1974, București) a fost un inginer silvic român, specializat în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor. A condus programe de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
fost elev al Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad iar apoi, după ce a absolvit "Facultatea de drept din Iași" (1925 - 1929), Ion Popescu a absolvit și "Facultatea de silvicultură din București" (1926 - 1931). După terminarea studiilor a fost încadrat ca inginer ajutor la Ocolul Silvic Gruiu (1931) în Serviciul Silvic. A fost remarcat pentru calitatea lucrărilor pe care le-a executat la Snagov, Căiuț și Codrii Cosminului, motiv pentru care a fost transferat la Serviciul de Studii și Cercetări al Casei
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
a Pădurilor. Datorită rezultatelor sale excepționale, profesorul Marin Drăcea l-a recomandat pentru o bursă, în Germania, la Universitatea din Gießen, bursă cu care și-a continuat pregătirea profesionala și și-a susținut teza de doctorat în 1936, devenind doctor inginer silvic, specialist în biometrie forestieră și amenajarea pădurilor, după care a desfășurat o intensă activitate dedicată perfecționării și conducerii tehnico-științifice a lucrărilor de amenajare a pădurilor la nivel național. În anul 1944 și-a început cariera didactică. A urcat apoi
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
Stat, Constantin Georgescu, profesor în științe silvice, fost P.N.Ț.-ist, exclus din P.M.R., care deținea funcția de director al secției de protecția pădurilor, profesorul Eliescu Grigore, fost legionar, care deținea funcția de șef al laboratorului de combatere a insectelor, inginerul Mircea Ștefănescu, șeful Biroului protecția pădurilor din Departamentul Silviculturii, membru al Frățiilor de Cruce. Din materialele informative, de anchetă și din documentele oficiale conducerea ministerului a ajuns la concluzia că aceștia duseseră activitate antistatală prin tergiversarea măsurilor de combaterea dăunătorului
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
mai târziu, a contribuit la înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice, în care a fost ales membru titular, președinte al Secției de silvicultură (1970) și conducător de doctorate. Este considerat fondatorul școlii naționale de biometrie forestieră și amenajament. Doctorul inginer Aurel Ungur, fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, povestea într-un interviu: Cea mai importantă contribuție a sa a fost „Sistemul românesc de zonare și cartare a pădurilor”, pe care l-a elaborat în cadrul Institutului de Cercetări forestiere
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
fost președintele Apimondiei până în anul 1985, când sănătatea nu i-a mai permis. După 1985 a fost ales președinte de onoare până la sfârșitul vieții. O prestigioasă activitate națională și internațională, prof Harnaj a avut-o și în domeniul tehnic ca inginer, profesor universitar în țară și în străinătate, inventator, șef de lucrări de prestigiu, obținând recunoașteri și medalii internaționale. Institutul „Apicola Băneasa” a fost redenumit după numele lui în 1991. În București, lângă „Complexul Apicol Veceslav Harnaj”, există „Colegiul Agricol Viaceslav
Viaceslav Harnaj () [Corola-website/Science/306710_a_308039]
-
ferate în Palestina, în special între portul Yaffa și Ierusalim. Proiectul a căpătat substanță până la urmă datorită inițiativei întreprinzătorului evreu Yossef Navon(1858 - 1934) din Ierusalim, care,asociat cu bancherul de origine elvețiană Johannes Frutiger,la care lucrase, și cu inginerul arab Georges Franjieh, a făcut vreme de trei ani de zile demersuri pe lângă Înalta Poartă până ce la 28 octombrie 1888 a obținut autorizația sultanului turc pentru proiect. După un an, Yossef Navon a vândut drepturile unei societăți franceze, păstrând o
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
de 15 decembrie 1947 în orașul Ocna Mureș, aflat pe atunci în județul Alba (interbelic). După absolvirea în anul 1965 a Liceului Teoretic din Ocna Mureș, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
Mureș, aflat pe atunci în județul Alba (interbelic). După absolvirea în anul 1965 a Liceului Teoretic din Ocna Mureș, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de Doctor inginer în specializarea Tehnologia construcțiilor de
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de Doctor inginer în specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) cu teza "Contribuții privind profilarea rotoarelor cu doi lobi de la suflantele pentru transport pneumatic". În prezent, Mihail Hărdău deține gradul de didactic de profesor universitar la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN) (din 1995). A
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
(n. 19 ianuarie 1926, Ploiești) este un inventator, inginer și profesor universitar român. s-a născut la data de 19 ianuarie 1926 în Ploiești, Județul Prahova, fiul lui Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii. A absolvit în anul
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între anii 1950-1955 este Asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, ord. Min. 10066/21 ianuarie 1950, succesiv la disciplinele: Aparate electrocalorice, Tracțiune electrică, șef de catedră acad. Martin Bercovici, Mașini electrice, Tehnologia mașinilor
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) - București, ca proiectant de rețele și stații de distribuție de înaltă și medie tensiune iar în perioada 1951-1958 la Întreprinderea de Mașini electrice (IMEB) - București, succesiv ca: șeful serviciului de studii, proiectant șef, inginer șef adjunct de concepție, șeful serviciului tehnologic, în domeniul mașinilor și aparatelor electrice de curent continuu și alternativ, concepute și fabricate întâia oară în România pentru: tracțiune electrică, instalații miniere, echipamente metalurgice și de ridicat, generatoare î. f. În 1955
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
în automatizări și mașini-unelte cu comandă program. Au fost create în această perioadă, cu sectoare întregi desprinse din ICPE: Institutul de Cercetări Electronice; Institutul de Proiectări Uzine pentru Industria Electrotehnică; După demiterea din învățământ din 1982 este repartizat forțat ca inginer principal la Întreprinderea de Aparate și Unicate pentru Cercetare (IAUC) - București, până la obținerea pașaportului de emigrare. În 1984 este cercetător la Electricité de France - Direction de Recherches pentru ca în perioada 1985-1995 să fie angajat la ELSCINT-France, societate internațională de electronică
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
(18 iulie 1924, Vintere, Bihor - 12 aprilie 2011, Timișoara) a fost un inginer electromecanic român, academician. A fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, inițiate de profesorul Aurel Bărglăzan. În urma activității de cercetare, a obținut rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
Vulcan” din Beiuș. Apoi a urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1948, sub îndrumarea profesorului Aurel Bărglăzan. În anul 1960 obține titlul de candidat în științe tehnice (denumirea din epocă pentru titlul de doctor inginer) cu teza "Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă", tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 obține titlul de doctor docent. și-a început cariera de
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
profesor (1967), șef al Catedrei de Mașini hidraulice, (1962-1973 și 1982-1989). Începând cu anul 1964 a fost și conducător de doctorat; în această calitate sub directa sa îndrumare 40 de cadre didactice și de cercetare au obținut titlul de doctor inginer. Devine membru corespondent al Academiei în 21 martie 1963 și titular în 1 martie 1974. A fost vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1 martie 1974 - 2 februarie 1990 și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
acestui centru de cercetări. A fost membru al mai multor asociații profesionale: Societatea Română de Materiale Magnetice (1990), Asociația Internațională Hydromag (1996), președinte de onoare al Asociației Române pentru Promovarea Fluidelor Magnetice (1998), membru de onoare al Asociației Generele a Inginerilor din România, membru de onoare al Asociației Române de Robotică, președinte de onoare al Fundației „Samuil Vulcan” din Beiuș, Filiala din Timișoara. Ioan Anton a fost membru al Partidului Comunist Român, iar la Congresul al XIV-lea al PCR a
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
(n. 3 iunie 1922 Brăila - d. 2 septembrie 1996 București) a fost un inginer, specialist în radiocomunicații, cibernetician și eseist român. a fost unul din promotorii ciberneticii în România, cu toate ramurile ei: tehnică, economică și biocibernetica, de asemenea a avut contribuții originale în teoria câmpului electromagnetic, antene și propagarea undelor radio, în lingvistică
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]
-
elementară , el a urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu din orașul natal, absolvind bacalaureatul în anul 1941. În continuare el a studiat la facultatea de telecomunicații a Politehnicii din București, la secția de radio, terminând-o în 1945 cu titlul de inginer în radiocomunicații. După aceea a fost cooptat în corpul didactic al Institutului Politehnic din capitală României, unde a predat în cursul anilor Măsuri electrice și electronice, Antene și propagare, în ultimii ani rețele neuronale etc. În 1961 a ajuns să
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]