42,587 matches
-
derivă titlul și conține un epigraf din versiunea din 1845 a poemului „The City în the Șea” a lui Edgar Allan Poe. O versiune muzicală a poemului a fost inclusă pe albumul "Closed on Account of Rabies" (1997), desi titlul poemului a fost redat că „The City and the Șea”. Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon "Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection", Caedmon Records - CD 4148(5), lansată pe CD în 2000. Trupa germană de
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
germană de metal The Ocean a folosit versurile din „The City în the Șea”, schimbând doar câteva versuri pentru a se potrivi modelelor ritmice ale melodiei. El a fost folosit atât datorită admirației trupei pentru Poe, cât și temelor comune poemului și trupei. Cântecul a apărut pe albumul "Aeolian" din 2006. Filmul "War-Gods of the Deep" (1965), denumit alternativ "City în the Șea" și "The City Under the Șea", este menționat ca fiind inspirat vag din poemul lui Edgar Allan Poe
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
cât și temelor comune poemului și trupei. Cântecul a apărut pe albumul "Aeolian" din 2006. Filmul "War-Gods of the Deep" (1965), denumit alternativ "City în the Șea" și "The City Under the Șea", este menționat ca fiind inspirat vag din poemul lui Edgar Allan Poe. În 1989 compozitorul danez Poul Ruders a scris o piesă muzicală intitulată „The City în the Șea” (ulterior lansată pe un CD de Bridge Records, New York) pentru Symphony Orchestră and Contralto, prin utilizarea deplină a textului
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
„” (în ) este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, publicat pentru prima dată în volumul "Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems" (1829). Poe întreabă știința de ce îl persecută pe poet. Știința este scrutătoare, distructivă și interesată doar de realitățile reci. Ea nu va
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
științifice și a implicațiilor sale negative asupra poeziei și creativității. Poe a trăit și a scris în secolul al XIX-lea în care revoluția industrială europeană traversa Atlanticul și transforma din punct de vedere tehnologic peisajul din estul Statelor Unite, iar poemul său reprezintă o reacție artistică la problemele potențiale ale industrializării Americii. Preocupările lui Poe au fost relevante în fiecare etapă de progres științific, de la Renaștere și până în ziua curentă, deoarece fiecare serie de modificări tehnologice au trezit teama eternă că
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
doar poetiza lumescul. În plus, utilizarea unei forme rigide de sonet poate, de asemenea, indica faptul că poezia nu are o formă liberă așa cum poetul o caracterizează sau, alternativ, ar putea sugera că unele constrângeri nu indică neapărat distrugerea imaginației. Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul "Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems" (1829). La mijlocul lui noiembrie 1829, Poe s-a înțeles cu firma Hatch și Dunning din Baltimore să-i publice cel de-al doilea volum de versuri
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
volum de versuri. Este de menționat faptul că acest volum a fost primul în care Poe a publicat versuri sub propriul nume spre deosebire de primul volum de vesuri care a fost atribuit doar „unui bostonian”. O versiune publicată ulterior a acestui poem conține următoarea notă: „motive particulare - care se referă unele la păcatul plagiatului și altele la data apariției primelor poeme ale lui Tennyson - m-au determinat, după unele ezitări, să republic aceste poezii, compoziții crude ale copilăriei mele timpurii. Acestea sunt
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
sub propriul nume spre deosebire de primul volum de vesuri care a fost atribuit doar „unui bostonian”. O versiune publicată ulterior a acestui poem conține următoarea notă: „motive particulare - care se referă unele la păcatul plagiatului și altele la data apariției primelor poeme ale lui Tennyson - m-au determinat, după unele ezitări, să republic aceste poezii, compoziții crude ale copilăriei mele timpurii. Acestea sunt tipărite "verbatim" — fără modificarea textului din ediția originală - data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time thou art! Who alterest all things with thy peering eyes. Why preyest thou thus upon the poet's heart, Vulture, whose wings are dull realities? How should he love thee? or how deem thee
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
And driven the Hamadryad from the wood To seek a shelter in some happier star? Hast thou not torn the Naiad from her flood, The Elfin from the green grass, and from me The summer dream beneath the tamarind tree?</poem>
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
„” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicat în 1847. La fel ca și alte câteva poeme ale lui Poe (cum ar fi „Corbul”, „Annabel Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
„” este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicat în 1847. La fel ca și alte câteva poeme ale lui Poe (cum ar fi „Corbul”, „Annabel Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții ei. Poe a scris inițial poezia ca o operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
fel ca și alte câteva poeme ale lui Poe (cum ar fi „Corbul”, „Annabel Lee” și „Lenore”), „” se concentrează asupra pierderii iubitei naratorului ca urmare a morții ei. Poe a scris inițial poezia ca o operă oratorică și, ca atare, poemul este cunoscut pentru accentul pus pe sunet. În plus, sunt făcute mai multe aluzii, mai ales la mitologie, iar identitatea Ulalumei, dacă era o persoană reală sau nu, a fost un subiect de dezbatere. Criticul Vladimir Streinu îl considera o
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
sub pătrarul lunei, către neașteptatul mormânt al Ulalumei”, sugerând atracția necrofilă exercitată de ideea morții asupra sensibilității sale amoroase ce oscilează între serafism (credința într-un spațiu astral în care va întâlni sufletele iubitelor) și macabru (contemplarea descompunerii materiei). Acțiunea poemului are loc într-o noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el își dă seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase acolo cu un an înainte. Spre deosebire de poemul „Annabel Lee”, acest poem prezintă un narator care nu este conștient de întoarcerea sa la mormântul iubitei sale pierdute. Acest lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el își dă seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase acolo cu un an înainte. Spre deosebire de poemul „Annabel Lee”, acest poem prezintă un narator care nu este conștient de întoarcerea sa la mormântul iubitei sale pierdute. Acest lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
de întoarcerea sa la mormântul iubitei sale pierdute. Acest lucru relevă dependența naratorului de Ulalume și de dragostea ei; pierderea ei nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
nu-l lasă doar trist, ci absolut devastat și, vizitându-i mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea sentimente de tristețe și suferință. Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea sentimente de tristețe și suferință. Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Folosirea acestei teme a fost adesea sugerată de criticii și biografii lui Poe
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
pierderea repetată a femeilor de-a lungul vieții lui Poe, inclusiv mama sa Eliza Poe și mama sa adoptivă Frances Allan. Identitatea Ulalumei din poezie este incertă. Cercetătorul și ruda îndepărtată a lui Poe, Harry Lee Poe, a spus că poemul este autobiografic și arată durerea lui Poe față de moartea recentă a soției sale Virginia. Cercetătorul Scott Peeples notează că „Ulalume” este o continuare la „Corbul”. Poetic, numele Ulalume scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
decedată, alegerea lui Poe de a se referi la Ulalume ca „lucrul” și „secretul” nu pare să menționeze termeni duioși. Într-o viziune posibilă, Ulalume ar putea reprezenta moartea însăși. Trecerea bruscă de la speranță la tristețe și remușcare în finalul poemului reflectă gândurile poetului ce nu mai credea că are îngăduința de a fi fericit, fiind întâlnit și în povestirea „Morella”. Cercetătorii au realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
credea că are îngăduința de a fi fericit, fiind întâlnit și în povestirea „Morella”. Cercetătorii au realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
la pol”, a fost asociat cu Muntele Erebus, un vulcan din Antarctica descoperit în 1841, deși locația Yaanek este specificată ca fiind în „imperiile borealului pol”, indicând o locație ficțională arctică mai degrabă decât una antarctică. Auber și Weir din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter Weir, un pictor al Hudson River School, faimoasă pentru peisajele sale. Povestea scrierii acestui poem i-
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
din poem s-ar putea referi la doi contemporani ai lui Poe: Daniel François Esprit Auber, un compozitor de melodii de operă triste, și Robert Walter Weir, un pictor al Hudson River School, faimoasă pentru peisajele sale. Povestea scrierii acestui poem i-a fost relatată poetului și traducătorului francez Stéphane Mallarmé într-o scrisoare trimisă de Sarah Helen Whitman, una dintre femeile pe care Poe le-a iubit, și care a fost publicată de Mallarmé în anexele traducerii franceze a operei
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Atunci împovărat de acea superstiție a remușcărilor care se pare că l-a vizitat totdeauna când gândurile se întorceau dela visurile unei fericiri la amintirea dragostei pierdute, strigă: „Ah! ce demon m'a dus pe aceste locuri?”. Poe a scris poemul la cererea reverendului Cotesworth Bronson, care i-a cerut Poe o poezie pe care să o poată citi la una din prelegerile sale despre vorbitul în public. El i-a cerut Poe ceva cu „expresie și varietate vocală”. Bronson a
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]