42,587 matches
-
Bronson, care i-a cerut Poe o poezie pe care să o poată citi la una din prelegerile sale despre vorbitul în public. El i-a cerut Poe ceva cu „expresie și varietate vocală”. Bronson a decis să nu folosească poemul pe care i l-a trimis Poe, „Ulalume”. Poe a trimis poemul apoi revistei "Sartain's Union Magazine", care l-a refuzat pe motiv că este prea stufos. Poe a văzut probabil cererea lui Bronson ca o provocare personală, precum și
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
poată citi la una din prelegerile sale despre vorbitul în public. El i-a cerut Poe ceva cu „expresie și varietate vocală”. Bronson a decis să nu folosească poemul pe care i l-a trimis Poe, „Ulalume”. Poe a trimis poemul apoi revistei "Sartain's Union Magazine", care l-a refuzat pe motiv că este prea stufos. Poe a văzut probabil cererea lui Bronson ca o provocare personală, precum și ca o oportunitate de a-și consolida renumele, mai ales după ce își
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
l-a refuzat pe motiv că este prea stufos. Poe a văzut probabil cererea lui Bronson ca o provocare personală, precum și ca o oportunitate de a-și consolida renumele, mai ales după ce își demonstrase, de asemenea, stilul său oratoric în poemul anterior „Corbul”. „Ulalume - A Ballad” a fost în cele din urmă publicat, deși anonim, în decembrie 1847 în revista "". Inițial, Poe își vânduse eseul „”, nepublicat apoi, editorului revistei "Review"', George Hooker Colton. Colton nu a tipărit imediat manuscrisul, așa că Poe
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
de Nathaniel Parker Willis, tot anonim, în "Home Journal" cu o notă în care întreba, la cererea lui Poe, cine este autorul în dorința de a stârni interesul publicului cititor. Unii cititori, printre care Evert Augustus Duyckinck, presupuneau că autorul poemului era Willis. Versiunea inițială a avut 10 strofe. Executorul literar al lui Poe, Rufus Wilmot Griswold,a fost primul care a tipărit „Ulalume” fără strofa finală, versiune ce a devenit acum versiunea standard. Poe-însuși a recitat odată poezia cu strofa
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
dar a recunoscut că nu era inteligibilă și că abia era clară pentru el. Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale", fiind inclusă în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un sunet nestemat”, implicând că este lipsită de substanță
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Aldous Huxley, în eseul său „Vulgarity in Literature”, numește „Ulalume” „o carapace de un sunet nestemat”, implicând că este lipsită de substanță. Huxley folosește poemul ca un exemplu al poeziei lui Poe care este „prea poetică”, echivalentă cu purtarea unui inel cu diamant pe fiecare deget. Poetul Daniel Hoffman spune că citorul trebuie „să-și supună propria sa voință” „vrajei hipnotice” a poemului și „ritmului
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Huxley folosește poemul ca un exemplu al poeziei lui Poe care este „prea poetică”, echivalentă cu purtarea unui inel cu diamant pe fiecare deget. Poetul Daniel Hoffman spune că citorul trebuie „să-și supună propria sa voință” „vrajei hipnotice” a poemului și „ritmului de o precizie mecanică” al lui. „Citind „Ulalume” este ca și cum ai face o mâncare de marțipan”, a spus el. „Ar putea fi hrană în ea, dar simțurile sunt ucise de gust, iar gustul îți dă durere de stomac
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
și „ritmului de o precizie mecanică” al lui. „Citind „Ulalume” este ca și cum ai face o mâncare de marțipan”, a spus el. „Ar putea fi hrană în ea, dar simțurile sunt ucise de gust, iar gustul îți dă durere de stomac”. Poemul a primit, cu toate acestea, unele laude. O ediție de la începutul secolului al XX-lea al "Encyclopædia Britannica" a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect ar produce în noi ceva de
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
de genul aceluiași efect produs asupra unui ascultător care nu știe niciun cuvânt din limba engleză”. George Gilfillan a remarcat în "London Critic": După moartea lui Poe, Thomas Holley Chivers a pretins că „Ulalume” a fost plagiat după unul dintre poemele sale. Chivers a făcut mai multe acuzații nefondate similare împotriva lui Poe. Chiar și așa, el a afirmat că poezia a fost „nectar amestecat cu ambrozie”. Un alt prieten al lui Poe, Henry B. Hirst, a sugerat în numărul din
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
așa, el a afirmat că poezia a fost „nectar amestecat cu ambrozie”. Un alt prieten al lui Poe, Henry B. Hirst, a sugerat în numărul din 22 ianuarie 1848 al "Saturday Courier" că Poe a găsit „ideea de bază” a poemului într-o scriere a lui Thomas Buchanan Read. Bret Harte a compus o parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în compania unei femei pe nume Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
lui Poe, Henry B. Hirst, a sugerat în numărul din 22 ianuarie 1848 al "Saturday Courier" că Poe a găsit „ideea de bază” a poemului într-o scriere a lui Thomas Buchanan Read. Bret Harte a compus o parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în compania unei femei pe nume Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul traducător în limba română, Emil Gulian, îl considera „una dintre poemele în care atmosfera specific poescă
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a compus o parodie a poemului intitulată „The Willows”, prezentând naratorul în compania unei femei pe nume Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul traducător în limba română, Emil Gulian, îl considera „una dintre poemele în care atmosfera specific poescă este cu deosebire și desăvârșit realizată, dar în același timp o poemă ciudată, târziu înțeleasă de cei care căutau cu orice preț în ea altceva decât poezia”.
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
și trei pavilioane fantastice: Gombad-e Muhabbat, Iwan-e Bagh și Chehel Sutun. Picturile celui din urmă pavilion sunt considerate a fi cele mai frumoase din tot complexul. Pe lângă picturi, o altă inovație importantă este scrierea pe panouri de pânză a unor poeme celebre ca cele ale lui Hafez sau povești precum cele ale lui Farhad și Shirin, aceste scrieri având rol decorativ. Perioada domniei lui Abbas I este considerată a fi perioada de vârf sau de apogeu a arhitecturii safevide. În anul
Arhitectura safevidă () [Corola-website/Science/334219_a_335548]
-
„Către Helen” (în ) este primul din cele două poeme cu acest titlu scrise de poetul american Edgar Allan Poe. Poemul cu 15 versuri a fost scris în onoarea lui Jane Stanard, mama unui prieten din copilărie. El a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
„Către Helen” (în ) este primul din cele două poeme cu acest titlu scrise de poetul american Edgar Allan Poe. Poemul cu 15 versuri a fost scris în onoarea lui Jane Stanard, mama unui prieten din copilărie. El a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. A fost apoi republicat în 1836, în "Southern
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
Samuel Taylor Coleridge, în special în cel de-al doilea vers („Like those Nicean barks of yore”) care seamănă cu un vers din poezia „Youth and Age” a lui Coleridge („Like those trim skiffs, unknown of yore”). Poe a revizuit poemul în 1845, făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales „the beauty of fair Greece, and the grandeur of old Rome” cu „the glory that was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
lampă strălucitoare în timpul nopții; ea se referă și la cunoștințele luminate ale lumii antice, care încă influențează cultura occidentală de astăzi. Guy Davenport a afirmat că Poe este „în mod normal mult mai exact decât se crede că ar fi”: Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
pentru prima dată în volumul "Poems of Edgar A. Poe" din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în "Southern Literary Messenger". Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul "Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.
Către Helen (1831) () [Corola-website/Science/334217_a_335546]
-
„” este ultimul poem complet al scriitorului american Edgar Allan Poe. Ca multe dintre poemele lui Poe, el explorează tema morții unei femei frumoase. Naratorul, care se îndrăgostise de atunci când ambii erau tineri, are o dragoste atât de puternică pentru ea încât chiar și
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
„” este ultimul poem complet al scriitorului american Edgar Allan Poe. Ca multe dintre poemele lui Poe, el explorează tema morții unei femei frumoase. Naratorul, care se îndrăgostise de atunci când ambii erau tineri, are o dragoste atât de puternică pentru ea încât chiar și îngerii sunt invidioși. El își păstrează dragostea lui pentru ea, chiar
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
moartea ei. Au existat dezbateri cu privire la femeia care a fost sursa de inspirație pentru „Annabel Lee”. Deși au fost sugerate mai multe femei, soția lui Poe, Virginia Eliza Clemm Poe, este una dintre candidatele cele mai credibile. Scris în 1849, poemul a fost publicat abia la scurt timp după moartea lui Poe în același an. Naratorul poemului își descrie dragostea lui pentru Annabel Lee, care a început cu mulți ani în urmă într-un „regat lângă mare”. Deși ei erau tineri
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Deși au fost sugerate mai multe femei, soția lui Poe, Virginia Eliza Clemm Poe, este una dintre candidatele cele mai credibile. Scris în 1849, poemul a fost publicat abia la scurt timp după moartea lui Poe în același an. Naratorul poemului își descrie dragostea lui pentru Annabel Lee, care a început cu mulți ani în urmă într-un „regat lângă mare”. Deși ei erau tineri, dragostea lor unul pentru celălalt ardea cu atâta intensitate încât îngerii au devenit invidioși. Acesta este
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
crede că cele două suflete sunt încă nedespărțite. În fiecare noapte, el o visează pe Annabel Lee și vede strălucirea ochilor ei în stele. În fiecare noapte, el se culcă alături de ea în mormântul ei de lângă mare. Ca multe alte poeme ale lui Poe, precum „Corbul”, „Ulalume” și „Celei din paradis”, „Annabel Lee” utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Ca
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel mai poetic din lume”. Ca și alte femei din multe scrieri ale lui Poe, ea se îmbolnăvește și se căsătorește de tânără. Poemul se concentrează pe o iubire ideală, care este neobișnuit de puternică. De fapt, acțiunile naratorului arată nu numai că el o iubește pe Annabel Lee, ci o venerează, ceva ce se poate face doar după moartea ei. Naratorul recunoaște că
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
din șase strofe, trei cu șase versuri, una cu șapte și două cu opt, cu o rimă ușor diferită în fiecare dintre ele. Deși nu este punct de vedere tehnic o baladă, Poe a menționat-o astfel. Ca o baladă, poemul folosește repetarea unor cuvinte și expresii în mod intenționat pentru a crea efectul trist. Numele Annabel Lee scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Ulalume”. Există dezbateri
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]