42,154 matches
-
populații, execuții sumare și întemnițarea în condiții îngrozitoare, cel mai adesea până la moarte, a milioane de oameni, în lagăre și colonii de muncă. Istoria dramatică a ceea ce este cunoscut sub denumirea generică de „Gulag” începe cu ceea ce decretase Lenin după Revoluția bolșevică: orice „inamic de clasă”, chiar în absența oricărei dovezi a vreunei crime împotriva statului, nu trebuie tratat mai bine decât un criminal. S-a trecut și la fapte: începând cu 1918 și până târziu în anii 60 ai secolului
Gulag – Lagărele morţii () [Corola-website/Journalistic/296307_a_297636]
-
este prea mic pentru prea marile pasiuni care îl bântuie... Anul 1848 aduce un mare val al exilaților, fenomen care nu este specific doar Țărilor Române, ci întregii Europe. Exilații polonezi, italieni, ruși, unguri cutreieră lumea, încercând ca după înfrângerea Revoluției să găsească soluția dezrobirii popoarelor prinse în strânsorile imperiale. Generația celor de la 1848 din Principate a avut marii săi exilați, între care Nicolae Bălcescu este figura cea mai luminoasă, mai proeminentă. Este un exil politic, rezultatul unui conflict profund între
Au păşit pe calea exilului… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296311_a_297640]
-
În fiecare an, pe 29 iulie, este celebrat Imnul Național al României - „Deșteaptă-te române!”.Acest simbol al unității Revoluției Române a fost cântat pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
Unire din 1918, precum și în al doilea război mondial. „Deșteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist, timp de aproape o jumătate de secol. A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și în timpul Revoluției din 1989. Imediat după acest moment, „Deșteaptă-te române!” a fost ales Imn Național al României, fiind consacrat prin Constituția din 1991, care arată că Imnul Național este considerat simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului. 800
Ziua Imnului Național al României () [Corola-website/Journalistic/296381_a_297710]
-
an, în ziua de 26 iunie, este sărbătorit prin manifestări de amploare, în toată țara, drapelul Tricolor. Acest simbol național i-a însuflețit pe români în momente grele de luptă, dar și de bucurie. Data a fost aleasă în amintirea Revoluției de la 1848, când Tricolorul roșu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al națiunii române.
Ziua Drapelului Naţional () [Corola-website/Journalistic/296395_a_297724]
-
a agravat dramatic tensiunile între monarh și parizieni. În vremea lui Ludovic al XVI-lea, răscoalele urbane amenință să izbucnească în fiecare clipă, iar colportorii împrăștie în întregul oraș pamflete crâncene contra „austriecei”, regina Maria Antoaneta; Parisul e gata de revoluție. Și într-adevăr, odată cu 14 iulie 1789, parizienii se lasă cuprinși de febra contestării violente, făcând din Orașul Lumină o capitală scăldată în sânge. Parisul de azi păstrează cu pietate relicve ale Parisului Marii Revoluții, după cum cultivă la fel de atent și
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
Antoaneta; Parisul e gata de revoluție. Și într-adevăr, odată cu 14 iulie 1789, parizienii se lasă cuprinși de febra contestării violente, făcând din Orașul Lumină o capitală scăldată în sânge. Parisul de azi păstrează cu pietate relicve ale Parisului Marii Revoluții, după cum cultivă la fel de atent și memoria revoluțiilor de la 1830 și 1848, ca și a marii revolte urbane din timpul Războiului franco-prusac, Comuna din Paris, a cărei violență revoluționară i-a inspirat și pe Marx, și pe Lenin. Comuna a triumfat
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
într-adevăr, odată cu 14 iulie 1789, parizienii se lasă cuprinși de febra contestării violente, făcând din Orașul Lumină o capitală scăldată în sânge. Parisul de azi păstrează cu pietate relicve ale Parisului Marii Revoluții, după cum cultivă la fel de atent și memoria revoluțiilor de la 1830 și 1848, ca și a marii revolte urbane din timpul Războiului franco-prusac, Comuna din Paris, a cărei violență revoluționară i-a inspirat și pe Marx, și pe Lenin. Comuna a triumfat pentru câteva luni, în pofida faptului că orașul
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
cu comuniștii același refuz al (post)modernității (post)industriale - căreia i se adaugă în ultima vreme generoasa susținere logistică a Federației Ruse. Va rezista oare Parisul tradițional - citadela universitară, capitala marilor dezbateri literare, politice și intelectuale, orașul republican al marilor revoluții, fermecătorul oraș al luminilor - în fața acestor multiple asalturi și sfâșieri? Sau ar trebui să ne precipităm cu disperare să-l mai admirăm odată înainte de a fi înghițit de istorie?
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
Femeile care fac politică la nivel înalt în România de astăzi calcă pe urmele unor ilustre înaintașe. Astfel, Maria Rosetti (1819 - 1893) a participat, alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete pregătitoare ale Revoluției pașoptiste, venind în ajutorul fruntașilor Revoluției și susținând apoi mișcarea pentru unirea Principatelor Române și cauza războiului de independență (1877 - 1878). Sofia Chrisoscoleu (1839-1861) a folosit puterea presei pentru a susține unirea Principatelor Române, Constanța Duncă-Schiau (1843-?) a scos la
Ilustre înaintaşe () [Corola-website/Journalistic/296451_a_297780]
-
care fac politică la nivel înalt în România de astăzi calcă pe urmele unor ilustre înaintașe. Astfel, Maria Rosetti (1819 - 1893) a participat, alături de soțul ei, C. A. Rosetti, la întrunirile secrete pregătitoare ale Revoluției pașoptiste, venind în ajutorul fruntașilor Revoluției și susținând apoi mișcarea pentru unirea Principatelor Române și cauza războiului de independență (1877 - 1878). Sofia Chrisoscoleu (1839-1861) a folosit puterea presei pentru a susține unirea Principatelor Române, Constanța Duncă-Schiau (1843-?) a scos la București revista feministă „Amicul familiei” și
Ilustre înaintaşe () [Corola-website/Journalistic/296451_a_297780]
-
să marchez, prin retrospectiva de la „Orizont” (cei patru X, care i-au intrigat pe cei obișnuiți cu doar trei...) să evidențiez etapele unei creații care a cunoscut faze diferite, în funcție de momentele istorice parcurse, între care două esențiale: cel de dinainte de Revoluție și cel de după. Aici este momentul să răspund întrebării dvs: în regimul totalitar, caricatura a reprezentat una dintre puținele posibilități de a te sustrage cenzurii directe aplicate creației publicistice. Ceea ce nu puteai sub nici o formă să scrii într-un articol
Caricatura este una dintre constantele demersului meu publicistic () [Corola-website/Journalistic/296431_a_297760]
-
este indispensabilă - se poate pune problema constituirii unor arhive dedicate comunicării electronice, după exemplul arhivei Twitter din Republica Moldova, care a strâns laolaltă scurtele mesaje difuzate pe Twitter între ziua alegerilor, 5 aprilie 2009, și repetarea acestora în iulie, documentând astfel „revoluția Twitter” din acel an al marilor mobilizări prin mesaje electronice. Ar fi fost interesantă, desigur, o arhivă paralelă în România, cu prilejul alegerilor prezidențiale din 2014, de exemplu. Doar că atare arhive nu pot fi imaginate dacă nu are cineva
Un garant al adevărului istoric by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296469_a_297798]
-
unei asemenea colectări, ele se pot realiza, spre beneficiul istoricilor și sociologilor contemporani. „Arhiva Twitter” mai trebuie să aștepte... Arhivele sunt instituții de o remarcabilă continuitate, cele dintâi datând din mil. 4-3 î.Hr. Arhivele și-au definit mai clar după Revoluția Franceză și misiunea, și dubla lor vocație - de depozitari ai evidenței documentare și de furnizori de informații despre trecut - ca și modul propriu de gestionare a patrimoniului arhivistic. Din punctul de vedere al istoricilor, Arhivele devin în sec. XIX piatra
Un garant al adevărului istoric by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296469_a_297798]
-
întregii țări, stau la baza statului italian modern. Și „Filiki Eteria” stă sub același semn al acțiunii pentru independență: statul grec modern își datorează existența inițiativei unor comercianți care, în 1814, înființau o organizație secretă ce avea să stârnească o revoluție. Nu a fost simplu: în primii doi ani, recrutaseră doar câteva zeci de membri și operau în deplin secret. De altfel, misterul era atât de important, încât au fost nevoiți să elimine un membru care vorbea prea mult. În final
Organizaţii care au influențat istoria () [Corola-website/Journalistic/296474_a_297803]
-
Una dintre personalitățile istorice cele mai frecvent omagiate în perioada comunistă a fost Nicolae Bălcescu: în 1948, odată cu celebrarea centenarului Revoluției pașoptiste, numele lui e dat multor străzi, bulevarde, stații de tramvai, licee și școli profesionale, chiar și Colegiulul „Sf. Sava” din București. Prezent nu doar în manualele de istorie, ci și în cele de literatură română, studiat în clase succesive
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
de fiecare dată când întâlnim o asemenea mișcare în dublu sens, suntem datori să vedem mai întâi cauzele care au putut determina răsturnarea valorilor consacrate. Bălcescu era prezent în literatura istorică și înainte de instaurarea „dictaturii proletariatului”, ca unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Țara Românească, și, de asemeni, era menționat ca unul dintre fondatorii istoriografiei și publicisticii moderne din secolul XIX. Ceea ce se întâmplă însă din 1948 încolo este singularizarea lui ca epitomă și protagonist absolut al evenimentelor al căror
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
încolo este singularizarea lui ca epitomă și protagonist absolut al evenimentelor al căror centenar era acum celebrat. Bălcescu a fost prezentat ca singurul revoluționar autentic, în vreme ce alți contemporani fie se dovedesc șovăielnici, fie chiar trădează din interese sau orgoliu cauza Revoluției. Ne putem întreba de ce Bălcescu devine util, în fond, fiindcă moare tânăr, la fatidica vârstă de 33 de ani, în 1852; în contrast cu colegii săi de acțiune revoluționară, el nu are, din această pricină, prilejul de a deveni din revoluționar - politician
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
este, deci, revoluționarul în stare pură, cruțat de tarele vieții politice pe care cei mai mulți dintre colegii săi de generație le suportă. Se adaugă, inițial, merite de necontestat: insistența lui Bălcescu, incontestabilă, pentru emanciparea și împroprietărirea țăranilor, precum și episodul legat de revoluția transilvană, când el încearcă să-i aducă spre colaborare pe Iancu și Kossuth, ceea ce, în primii ani de democrație populară, servea foarte bine propagandei noului regim. În anii ceaușismului florid, în schimb, rolul esențial îl joacă opera sa istorică închinată
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
București, la 29 iunie 1819 - într-o familie de mici boieri, cea a pitarului Barbu Bălcescu și a soției acestuia, serdăreasa Zinca Petreasca Bălcescu, proprietari ai unei moșii mici la Bălcești, în Argeș. Nicolae a avut doi frați, implicați în Revoluția de la 1848, și două surori, dintre care una mai ales i-a fost deosebit de atașată și l-a îngrijit în ultimii ani de viață. După primii ani de școală, în casă, Bălcescu devine elev al Colegiului „Sf. Sava”, unde îi
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
duce pe membrii ei în arest. Nicolae Bălcescu, minor, e condamnat la trei ani de închisoare la mănăstirea Mărgineni, unde se îmbolnăvește de plămâni. Eliberat după doi ani, intră în „Societatea Literară”, unde se întâlnește cu ceilalți viitorii fruntași ai Revoluției de la 1848: Christian Tell, Cezar Bolliac, Ion Ghica, cei doi Golești, Ion Heliade Rădulescu, Ion Voinescu, August Treboniu Laurian - împreună cu care Bălcescu avea să publice „Magazin istoric pentru Dacia”. Sub paravanul acestei Societăți, Ion Ghica, Bălcescu și Tell constituie organizația
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
pentru o plănuită poemă istorică închinată lui Mihai Viteazul, pentru care se duce și la Roma, Napoli și Palermo. Aici se întâlnește cu Vasile Alecsandri si Elena Negri. Un moment capital este, după întoarcerea în Franța, participarea lui directă la Revoluție, în februarie 1848. Odată cu extinderea mișcării revoluționare în întreaga Europă, tinerii români consideră că a venit ceasul unor transformări revoluționare și în patrie. Se întorc acasă, și, la 8/20 martie 1848, se întâlnesc la Bălcescu acasă și stabilesc principiile
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
februarie 1848. Odată cu extinderea mișcării revoluționare în întreaga Europă, tinerii români consideră că a venit ceasul unor transformări revoluționare și în patrie. Se întorc acasă, și, la 8/20 martie 1848, se întâlnesc la Bălcescu acasă și stabilesc principiile acestei revoluții: libertatea individuală, a cuvântului și a presei, desființarea privilegiilor feudale, împroprietărirea țăranilor cu despăgubirea proprietarilor, regim constituțional sub suzeranitatea Porții și abolirea Regulamentului Organic. Pe baza acestor principii, Bălcescu a redactat Proclamația care avea să fie citită la 11 iunie
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
de a le ceda pământ cu despăgubire. Intervenția militară străină devenise, însă, iminentă; la 13 septembrie armata otomană intră în București, curând urmată de ruși, și guvernul revoluționar e înlocuit cu o locotenență domnească, care admite oficial desființarea tuturor instituțiilor Revoluției, înlocuite de regimul de ocupație. Membrii guvernului revoluționar sunt arestați și expulzați, Bălcescu plecând, pe căi foarte complicate, la Constantinopol. Anul 1849 este anul iluziei transilvane, de unde sperau revoluționarii români că s-ar putea reaprinde flacăra emancipării. Din păcate, conflictul
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]
-
Bălcescu, travestit, pleacă la Paris. Bălcescu perseverează până în ultima clipă în încercarea de a suscita o unitate revoluționară de acțiune în Europa, străduindu-se să obțină ajutorul britanicilor și o cooperare polono-ungaro-română, imaginând chiar o confederație a statelor dunărene; experiența Revoluției îl îndeamnă să încerce o colaborare cu Imperiul Otoman, care să reziste presiunii enorme exercitate de Rusia la gurile Dunării. În 1850, publică „La Question Economique des Principautés Danubiennes”, având în centrul ei analiza regimului Regulamentelor Organice și proiecția reformelor
Nicolae Bălcescu – realitate şi mit by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296468_a_297797]