425,743 matches
-
ia aceeași formă compusă pe care o are forma compusă corespunzătoare a verbului conjugat, deci verbul auxiliar are și el auxiliar. Formele supracompuse exprimă o acțiune anterioară față de cea a formei compuse corespunzătoare. În principiu, fiecare formă compusă are o formă supracompusă, dar practic astăzi se întâlnește numai perfectul supracompus, cu acțiune anterioară celei a perfectului compus, numai în vorbire, limitat la verbe cu sens perfectiv, după anumite conjuncții cu sens temporal. Exemplu: "Et quand ils ont eu fini de discuter
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod tradițional, verbele franceze sunt clasate în trei grupe de conjugare, după sufixul care formează infinitivul lor: În secțiunile următoare se prezintă formele verbale folosite în limba vorbită. În afară de acestea se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă și participiul prezent, căci de la acesta se formează gerundivul prezent. În principal
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
se prezintă și indicativul perfect simplu, pentru că de la acesta se formează participiul trecut, folosit și în limba vorbită. Se mai prezintă și participiul prezent, căci de la acesta se formează gerundivul prezent. În principal apare numai diateza activă, dat fiind că formele verbelor active și reflexive, precum și cele ale auxiliarului verbelor pasive sunt aceleași. Ultimele două diateze sunt amintite numai la nevoie. Celelalte forme sunt mai mult sau mai puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
participiul prezent, căci de la acesta se formează gerundivul prezent. În principal apare numai diateza activă, dat fiind că formele verbelor active și reflexive, precum și cele ale auxiliarului verbelor pasive sunt aceleași. Ultimele două diateze sunt amintite numai la nevoie. Celelalte forme sunt mai mult sau mai puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente în limba scrisă, mai ales în cea literară, altele sunt deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
mult sau mai puțin rar folosite sau nu există deloc în limba vorbită, unele sunt prezente în limba scrisă, mai ales în cea literară, altele sunt deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această formă se folosește în propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale introduse prin conjuncția "si" inclusiv pentru exprimarea unei acțiuni viitoare. Exemplu: "Si tu finis tes études même dans dix ans, tu trouveras un emploi chez moi" „Dacă îți vei termina studiile chiar și
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
nowiki>*</nowiki> Se poate acorda în patru feluri cu subiectul, "vous" fiind pronume de politețe adresat și unei singure persoane. Ca în română, caracteristica principală a perfectului compus francez este că în narațiune exprimă acțiuni care se succed, despre care forma verbală sugerează că au început și s-au terminat în anumite momente, sau că au fost momentane. Exemplu: "Nous avons pris le train, nous avons voyagé pendant trois heures et nous sommes arrivés sans retard" „Am urcat în tren, am
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perfectul compus exprimă și acțiuni din trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être" la imperfect + participiul trecut: Mai mult ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
ca perfectul exprimă în primul rând o acțiune anterioar față de cea a altui verb la trecut, corespunzând în română uneori mai mult ca perfectului, alteori perfectului compus, alteori imperfectului: În afară de aceste folosiri, mai mult ca perfectul trebuie folosit și ca formă a predicatului subordonatei condiționale introduse prin "si", în locul conditionalului trecut, atunci când se exprimă o condiție neîndeplinită în trecut: "Si tu m’avais écouté, tu ne serais pas dans cette situation" „Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Dacă m-ai fi ascultat, n-ai fi în situația asta”. Formare: rădăcina infinitivului + o vocală caracteristică pentru categoria de verbe + desinențe specifice (ultimele două verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Desinență zero. <nowiki>**</nowiki> La verbele de conjugarea a doua, formele de la singular sunt identice cu ale acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
trimite-l secretarei”. Una din valorile mai deosebite ale sale este exprimarea unei acțiuni presupuse din trecut. În acest caz corespunde prezumtivului trecut din română: "Il revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
puțin timp după altă acțiune din trecut: La subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini, ambele neregulate
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
adică se folosește și atunci când verbul regent este la un timp trecut: Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Exemplu: "Il regrettait que son essai eût échoué (limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
limba veche) → "Il regrettait que son essai ait échoué (limba actuală) „Îi părea rău că încercarea sa a dat greș”. Formele temporale folosite curent la modul condițional sunt prezentul și trecutul numit forma I. Formare: rădăcina viitorului simplu, care este forma de infinitiv (fără "e" în cazul sufixului "-re") + desinențele indicativului imperfect. De aici rezultă că verbele care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
care sunt neregulate la viitorul simplu sunt neregulate și la condiționalul prezent. Exemple: În general, valorile condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
condiționalului prezent francez sunt aceleași ca ale celui românesc, cu unele deosebiri: Formare: "avoir" sau "être" la condițional prezent + participiul trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
trecut: Și folosirea acestei forme verbale este în general aceeași ca a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent au desinența "-es", aceasta devine "-e". În cazul verbelor reflexive, pronumele reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
reflexiv se plasează înaintea verbului numai la forma negativă ("Ne te lave pas !" „Nu te spăla!”), la forma pozitivă fiind după verb: "Lave-toi !" „Spală-te!” Sunt neregulate verbele "avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv: "me/te/se/nous/vous/se promener" „a mă/te/se/ne/vă/se plimba”. O particularitate a infinitivului prezent este că la forma negativă, cuvintele de negație "ne" și "pas" sunt ambele înaintea verbului. Funcții sintactice: Formare
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]