44,063 matches
-
este rezultatul unui proces continuu de identificare, similară cu a celorlalți, cu elemente aparținând dimensiunii latente (valori, memorii colective, simboluri etc.), actualizate prin și în anumite (și nu alte) trăiri (emoții, atitudini ș.a.), cogniții, reprezentări sau acțiuni sociale (fie ele discursuri sau comportamente). Întrebarea principală pe care am urmărit-o în plan empiric a fost "Care este profilul identitar al tinerilor din România?". Nu am investigat identitatea socioculturală sub toate aspectele sale, ci doar dimensiunile axiologică și etnospirituală, la care am
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
să se distreze; să se răsfețe; să-i ajute pe cei din jur; să se preocupe de bunăstarea lor; să fie un om de succes; ceilalți să îi recunoască realizările; să aibă grijă de mediul înconjurător; să protejeze natura. Etnospirituală Discurs / Cunoaștere Trăire / Atitudine Comportament opera eponimă și omul reprezentativ (literatură, muzică, sculptură); personalități (istorice, contemporane); tradiții (obiceiuri, datini, jocuri etc.); mituri, legende; sărbători specifice; sărbători nespecifice (altele decât cele românești); semne și însemne ale credinței; sărbători religioase; ritualuri (post, rugăciune
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce model de democrație aveți în vedere? sări convivul cu lentile, încercînd să zîmbească, semn că formulase o întrebare, bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în toiul divagațiilor finale ne anunță, bătînd cu pipa în masă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va crede în această forțare a deriziunii atît de stîngaci înscenate. Prin anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Regele, în pace și onor... Cu ce forță liberă au răspuns vocile noastre rîvnitului unison! Cînd am tăcut, la alt etaj, același imn sfînt. Ecoul nostru doar? Nu. Se cînta și acolo. Și dincolo. Și dincolo. Anii șaptezeci. 25 noiembrie Discursul liderilor. Chestiune, desigur, politică în primul rînd, dar, de ce nu? și de stil. Dispariția lui Corneliu Coposu a readus, dacă nu cumva a adus după cincizeci de ani de comunism, pentru prima dată pe tapet chestiunea stilului. Dacă zecile de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la Altamira. Un moment sinistru al învățămîntului artistic românesc, infestat de jdanovism ignar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decadentul pictor Mandrian. Mondrian, tovarășe profesor, strigau șolticii dîmbovițeni din fundul sălii. Lăsați, lăsați, îi liniștea "prafesorul", acela-i altu'... Profesorul Al. Dima, discipol al lui Vianu, făcea vogă în anii cînd universitatea ieșeană avea rectori marxiști și portari leniniști. Discursul lui despre literatura lumii fascina orașul. "Parantezele" lui (cînd ruga studenții să nu mai noteze, bănuiți de ce!) făceau deliciul galeriei. Îi plăcea și să se alinte, alintările lui Falstaff în preajma jupînițelor. Părăsea catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
catedra, se-apropia de prima bancă, unde luau notițe frumoasele anului, topite, își rezema burta (interbelic-prezentabilă) de vreun caiet și se indigna alintat: vedeți? se tot deschide ușa, o să mă enervez și n-o să mai pot ține cursul... Da' ce, discursul marelui mut Buster Keaton nu vă place? 30 noiembrie Nu există motiv, fie și minim, ca I. (inițială curativ-comodă) să nu apară la t.v., la oră de intensă audiență, și să nu facă valuri propagandistice. Ultimul? Cu cinismul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confruntat direct cu sistemul terorii de inspirație bolșevică. În fond, ce reprezintă cei doi protagoniști ai recentei deriziuni propuse de glumeața Academie (care, de altfel, stă ca un junghi în coasta reumatică a regimului), mai exact ce forțe stau în spatele discursului lor politic? Ca să înțelegem stilul ce-i desparte atît de tranșant pe "premiați". Dacă Iliescu ar fi ajuns, printr-un hazard prelungit după 1989, secretar general al partidului, ca predecesorul său, poate nu chiar ca acesta, dar oricum slujindu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pompidou, retrospectiva Brâncuși, adună acum peste șaptezeci de artiști, nume mari ale secolului și, dacă la cifră se adaugă întreaga mișcare în jurul expoziției, "lunile de pregătiri, sutele de mii de vizitatori, materiale, volumele publicate, personalități antrenate în elaborarea și alimentarea discursului vizual (scriitori, filosofi, chiar și oameni politici), toate acestea arată miza reală a unei asemenea întreprinderi...". Nimic scăpat de sub control. Totul, în viziunea comisarilor expoziției, trebuia să conveargă spre o imagine clară, nefetișizată, a sexului în artă, ca reflex al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai putea auzi ceasul Mitropoliei!), trecînd, tot așa, pe la mese, se-oprește la a noastră, deocheata, perpetuu-iconoclasta, își sprijină mîinile oratoric, pe marginea ei și, vrînd parcă să ne vorbească doar nouă, de fapt, adresîndu-se sălii, începe un fel de discurs aparent glumeț, dar, iată, destul de ritos, în intențiile lui, nebănuite de noi: că, uite, cît o fi... departele ăla de grandios, dar, hm, e o ignoranță generală acolo... credeți-mă... eu, venit din Răsăritul ăsta fabulos, sînt absolut siderat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu?), oraș în care sîntem anunțați prin... Internet pînă la 29 februarie sînt expuse, în muzeul ce-i poartă numele, operele majore ale lui Matisse? La Nisa, deci! 3 februarie Feministele din America, recordmene ale fundamentalismului în domeniu, au cîteodată discursuri la granița cu umorul. Printre altele și observația ce se dorește, pe cît de subtilă exegetic, pe atît de gravă în consecințe: o foarte mediatizată analistă atrage atenția urii femeilor față de opera unor moderni ca Picasso sau Kooning. Ură pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rege. Din grupul pestriț dinspre bucătării, sări unu' cu gura. Un fost fotbalist (unul dintre cei ratați). Phii, ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală și stînjenitoare. Marele poet, în dreapta mea, își duse paharul la gură și, înainte de a sorbi cu distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care comunismul a învățat-o că doar ea trebuie să... făurească istoria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără să scoată o vorbă. Nu-l văd niciodată bînd din mercur. Seara însă, tîrziu, cînd trec iar pe-acolo, ploscuța-i goală. Pe la nouă, se-nviorează și-și ține, și el, discursul lui, un fel de turuială fără cap și fără coadă, din care se desprind nume fără timp: sfîntu' Vasile, Burebista, Mao, Troțki, Monroe, Spoitoru, Dalai-Lama. M-apropii și-l scot din transă: mă, ce tot spui tu, acolo? Tace-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din proprie cenușă. Motivul? Cel arătat de partid. Dar nu în gura mare. Pentru că partidul spune în gura mare numai ce le place urechilor naive ale bieților capitaliști (de la care așteaptă totuși (po)mană grasă). Dedesubt, în afundurile masei votante, discursul îmbracă altă haină. Haina subversivă a bunicilor kominterniști, aprigi dușmani ai yankeilor. Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! continuă să sune răspicat constatarea satisfăcută a agitatorilor în fața nenorocirii americane. Indicațiile de partid fiind unice, și discursul agitatorilor e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masei votante, discursul îmbracă altă haină. Haina subversivă a bunicilor kominterniști, aprigi dușmani ai yankeilor. Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! continuă să sune răspicat constatarea satisfăcută a agitatorilor în fața nenorocirii americane. Indicațiile de partid fiind unice, și discursul agitatorilor e unic. În date minime. Numai bine de memorat de prostimea-gură-cască. Satisfacția în fața nenorocirii de peste ocean conține, în sîmburele ei, pe lîngă resentimentul tradițional bolșevic față de americani, și compătimirea pravoslavnică a rrromânului pentru fratele lui belgrădean, atît de lovit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de nerecunoscut. Republican din fașă, găsește totuși că în locul hăituielii rutiere a Regelui Mihai e oricum mai fotogenică... reconcilierea cu cel îndepărtat de la tron de către înșiși înaintașii întru sovietism ai șiretului ocupant al Cotrocenilor. În trei ani de mandat, palmaresul discursurilor parpanghele cu țintă dublă, una pentru bănuit-candidele cancelarii occidentale, alta pentru masa de fideli enoriași electorali, este năucitor. Făcîndu-l gelos pe însuși Machiavel. Găsindu-și aliat consangvin în iminentul delfin uns cu toate alifiile plutirii în ape tulburi, maniacul puterii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la București făcută unui Ceaușescu oricum agonic a stat sub semnul unei împiedicări caraghioase. Nu mai puțin iată istoric premonitorie. Țanțoșul bucureștean nu poate evita împiedicarea în chiar momentul în care-și poftește, pe trepte, propriul gropar moscovit la tribuna discursului. Într-un moment în care noul scenariu european e deja semnat de Moscova și Washington. De care însă ignoranța paranoică a pantofarului n-are cunoștință. Cît îi va trebui unei îndepărtate Cube să-și regăsească paradisul ei insular, dacă aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea liniile directoare care îl traversează și care ordonează memoria colectivă. Astfel înțeleg imaginarul, drept un fenomen plural de creație, rezultat al efortului comunității de a-și reprezenta în forme coerente experiența de viață, gândirea și existența în ansamblu, prin discursul colectiv și individual despre sine și despre ceea ce numește și descrie a fi alteritatea sa (cu ajutorul arhetipului, al mitului, al imaginii și al simbolului). E o imagine diferită în acest capitol față de cea conform căreia el, imaginarul, ar prelua haotic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de interesant este fenomenul. Nu este însă cu adevărat uimitoare capacitatea unei societăți moderne, spre exemplu, de a răspunde eficient comandamentelor politice care privesc integritatea granițelor sale, în condițiile în care ea este măcinată de o criză identitară și de discursul ideologic antinațional? Cercetările etnologilor, ale antropologilor și ale istoricilor au arătat cu prisosință că gândirea colectivă a menținut timp îndelungat ritualuri și structuri simbolice, mentalități generale, precum și narațiuni fundamentale, mitice sau istorice, înscrise în patrimoniul material și în cel imaterial
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unei dogme sau a unei ideologii mai generale. Susțin aici că nevoia de (auto)organizare a comunității face ca indivizii să caute permanent soluții și argumente pentru conviețuire, pornind de la formula unificatoare a mitului, până la actualizarea lui cotidiană în formele discursului public. O altă necesitate, de adaptare la condițiile existenței și de controlare a lor, impune și caracteristicile imaginarului colectiv, ce nu poate fi redus doar la creațiile fanteziste (ludice) sau la cele politice, ci, dimpotrivă, se dovedește cuprinzător pentru amândouă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarului colectiv. Conținutul lor − teme, motive, structurile simbolice, de la bestiarele animaliere la traseele și la ritualurile puterii - se constituie în relație cu pivotul central al imaginarului: imaginea identitară. Precum memoria colectivă care îl susține și pe care o "sedimentează", precum discursul despre sine și despre alteritate, pe care îl generează și care, odată încărcat cu date noi, se întoarce spre el pentru a fi (re)arhivat, imaginarul urmează și el dezideratul comunității de a se menține în istorie, reflectându-i "povestea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reguli care, în cele din urmă, duc la narațiunea identitară amintită mai devreme și la ierarhia rolurilor și a unităților spațio-temporale în care ele se manifestă. Imaginarul nu este pentru realitate reflectarea ei pur mimetică (din oglindă); totuși, în urma analizei discursului medieval privind configurarea relațiilor dintre unitățile lor semnificante, se poate spune că anumite principii și norme sunt comune celor două lumi. Spre exemplu, în stabilirea ierarhiei simbolice a locurilor, pentru că palatul și biserica domină centrul urban real, imaginarul le menține
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]