42,660 matches
-
anulează faptul că scriu urât de mână și dactilografiez prost. Cu alte cuvinte, ecranul ne va fi un aliat, nu uzurpator. Poezia și informația digitală sunt două lucururi total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Scrii direct în computer
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poezia și informația digitală sunt două lucururi total diferite... Dar îmi place și să-mi citesc cu voce tare poemele, îmi plac festivalurile unde cunoști o groază de scriitori. Ador muzica poeziei, felul cum se interferează viața autorului cu viața poemului la lecturile publice. Așa că sper ca ele să continue multă vreme de aici înainte! LV. Scrii direct în computer poezie, ori ai nevoie să simți creionul, hârtia? Eliot scria la mașină. Spunea că versurile îi ies mai "staccato". Tu cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară? FS. E de lăduat concetrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs, ci în exigențe. Accesibilitatea e cuvântul de ordine. Ciudat, nu-i așa, când există atâtea poeme mari, pe care nu le pricepi de la prima lectură. Nici rigoarea formală nu e bine cântărită. Criticii nu o remarcă, fiindcă nu sunt pregătiți pentru prozodie. Criticii universitari, însă, sunt. Mai sunt controverse privind abordarea teoriei în critica universitară britanică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să nu folosim prilejul, când avem de-a face cu o astfel de deschidere literară și filozofică. LV. Proza ta invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiești situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiești intrigi, ci vieți. Intriga romanelor tale e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Ce reacție aștepți de la cititor? GS. Îmi place ideea că "construiesc vieți" și îmi place cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când eram student, am cunoscut-o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Gray nu aveam idee. Poezia pe care o scriam pe atunci nu semăna cu ceea ce am publicat în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară" și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în volumele de debut, mai încolo. Era mai declarat "vizionară" și absorbise influențe din Blake, Rimbaud, începea să-l absoarbă și pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-ar fi putut refugia tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat mai încolo e cu totul altceva. Schimbarea s-a produs cam pe la mijlocul anilor '70, la scurtă vreme după moartea mamei. Principala mea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poate să fie un mod de apărare. Recunosc că era un lucru pe care-l credeam doar pe jumătate. Am să revin la distopie mai încolo. Așa cum spui, "blândețea" e o constantă, chiar dacă există momente de violență sălbatecă în unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. LV. Ești dislocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dislocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unele poeme, uneori chiar în tonul poetic. LV. Ești dislocat de două ori: o dată din Ungaria în Anglia, a doua oară de la pictură la poezie. E dislocarea, în cazul tău, izvor de încordare ori un bun punct de pornire pentru poem? Produce ea încordare? Mă gândesc la autori cum ar fi Ishiguro, Rushdie, Lessing, Ondaatje. Dislocarea e o rană fertilă pentru ei, din ea picură proza. Dislocarea ta e mai discretă. GS. Iată o întrebare la care din interior e foarte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai solidar cu Ishiguro, Rushdie și ceilalți pe care îi numești. Îmi plac nespus primele două romane ale lui Ishiguro, iar ultimul mă fascinează. Cred că ceea ce scrie W.G. Sebald e oarecum mai aproape de ce scriu eu. (Unul din poemele lungi din cartea care urmează să-mi apară îi e dedicat). Recunosc că astfel de categorisiri ale scriitorilor sunt o etapă necesară, dar nu mă simt în largul meu când sunt categorisit. N-am încercat niciodată să fiu scriitor străin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nădăjduiesc că aceste spirite își fac un locșor cât de mic în înțelegerea celor cu rădăcini mai adânci, cum e Gabriel. Cât despre covorul fermecat, imaginația mea e din firea ei rătăcitoare și nesupusă. Așa a fost în primele mele poeme, înainte de publicare. Meșteșugul poeziei e un mijloc de a controla textul și tot odată de a mă înclina în fața tribului în care mă includ. Am credința că forma poetică e un respect necesar. LV. Poezia ta alunecă în multe universuri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
găsesc pe Eliot, dar am găsit în The Waste Land un peisaj care se potrivea de minune cu ceva special din viața mea. Mai mult decât Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, (mă gândesc la cele mai bune dintre ele) îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înainte de toate. În inima Europei simt eu că dorm tot binele și tot răul din lume. Rațional vorbind, înțeleg că poate exista mai multă sfințenie ori hidoșenie în Africa ori America de sud, dar Europa e spațiul sufletului meu. LV. Poemele tale deapănă istoria însingurării. Lectorul trece printre imagini și după o vreme înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că "puterea cea mare o are tăcerea". Chiar asta și ești, un poet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe substanța mea, mă feresc să fac o poveste din această substanță. Sunt sceptic în ce mă privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi pătrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte cel de teapa lui Porter, Auden, Pope supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez din ceea ce numești "tehnica de convingere mascată". Faptul că sunt ori nu sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
distanța mea. Asta e mai greu de înțeles. Nu mă consider, nu vreau să fiu un poet liniștitor, dar ca bărbat chiar nu văd de ce n-aș fi. În artă, însă, liniștea de doi bani nu liniștește pe nimeni. LV. Poemele tale au un aer de viață dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath "intimitatea țestelor". Scrii o poezie a tainei, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume, dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. În același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? GS. Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou al lui Blake, e o ecuație: Dorința
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Budapesta închide în ea sensuri istorice și intime. Sensurile stau în ea așa cum ies statuile din ziduri, așa cum cad zidurile. Cred că în Bridge Passages spun chiar: Mă preocupă ce spun zidurile". Nu știu cum să-mi descriu lumea interioară. E în poeme, toată. Ce urmăresc? Să-mi fac o lume în care să pot să cred. Aș vrea să creadă și alții în ea, fiindcă, în ciuda spaimelor, simt că ar fi o lume mai bună, mai cuprinzătoare decât cele pe care ni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scrii lucruri prea personale? Cum izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? GS. Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
privești lumea cu îngăduința unui copil lipsit de apărare. Nu ții să-ți faci o meserie din inovație. Detaliile tehnice nu te interesează prea tare. Ceea ce cred eu că urmărești este să-l vezi pe lector că se predă tandru poemului. Te bazezi pe intuiția lui. Eliot a spus că poezia poate comunica înainte să fie înțeleasă. Pentru tine limpezimea e esențială, dar mai trebuie să ne gândim și la profunzime. Nu scrii ca un copil, ci ca un pictor viclean
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-au atras mulți dintre cei pe care i-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-au atras mulți dintre cei pe care i-am cunoscut. Nu cunosc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]