43,501 matches
-
de director al Școlii superioare pentru muncitori. A editat mensualul pedagogic „Lahorim”("Pentru părinți"), antologia din lucrările pedagogice ale lui Anton Makarenko „Sefer hinuh beveit hahorim” („Carte pentru părinți) și publicația „Țel Aviv shelanu” („Țel Avivul nostru”), una din primele ziare locale din Israel A fost și unul din membrii fondatori ai Asociației israeliene a jurnaliștilor de periodice și reviste. Ca președinte al consiliului israelian al organizației „Brit Ivrit Olamit” (Uniunea mondială pentru limba ebraica) a redactat vreme de zece ani
Leib Kuperstein () [Corola-website/Science/329920_a_331249]
-
anului 1904, Serafim s-a reântors din Rusia dar nu a adus cu el ‘posobiye’ (documentul de ‘recunoaștere’).” La reîntoarcerea să,a descoperit trădarea și a excomunicat imediat pe toți preoții implicați în această trădare. A publicat fotografiile lor în ziarele locale,cu numele lor scrise pe piepturile lor că și când ar fi fost niște criminali. Răzbunarea să, s-a dovedit a fi de scurtă durată, atunci când a primit vestea că el însuși a fost excomunicat de către Sfanțul Sinod rus
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
învăța să vorbească Limba Ucraineană. Partidul Liberal, care s-a întâmplat să fie aliniat cu Partidul Conservator, conștient de faptul că ucrainenii nu mai erau aliați cu Arhiepiscopul Langevin și romano-catolicii, a făcut un pas înainte și a finanțat primul ziar în limba ucraineană în Canada, Fermierul Canadian (Kanadiskyi Farmer), al cărui prim editor,a fost nimeni altul decât Ivan Negrich. Serafim a disparut pe la 1908, dar există referințe despre el în ziarul Vocea Ucraineană “Ukrainskyi Holos”, (care este publicat încă
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
făcut un pas înainte și a finanțat primul ziar în limba ucraineană în Canada, Fermierul Canadian (Kanadiskyi Farmer), al cărui prim editor,a fost nimeni altul decât Ivan Negrich. Serafim a disparut pe la 1908, dar există referințe despre el în ziarul Vocea Ucraineană “Ukrainskyi Holos”, (care este publicat încă și la ora actuală în Winnipeg), ca vânzând Biblii pentru lucrătorii de la calea ferată, în British Columbia, până în 1913. Cyril Genik s-a mutat pentru un timp, împreună cu fiica sa cea mare
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
instituție, când se ducea o luptă acerbă pentru (re)dobândirea unui sediu în care să-și desfășoare activitatea. A fost, în același timp, o perioadă de eforturi susținute pentru afirmarea pe plan internațional a ansamblurilor instituției. În perioada directoratului său, ziarele Europei occidentale scriau că orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara este una dintre cele mai bune din Europa de S-E. Din păcate, intențiile directorului Ioan Fernbach au fost interpretate greșit și sabotate în repetate rânduri de unii dintre colegii săi
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
ca solist pe concert-maestrul Ioan Fernbach pe care directorul artistic al festivalului, impresionat de virtuozitatea sa instrumentală, l-a prezentat publicului drept un Romario al violinei." (Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002) „O altă dimensiune a muzicianului o relevă activitatea sa în Cvartetul „Timișoara”, ajuns la o ținută de excelent nivel [...]. Notorietatea sa este afirmată nu doar în țară, ci și în Bulgaria, Italia (14 concerte!), Germania, Franța
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987 Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999 Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002 http://www.agenda.ro/eugen-cuteanu-un-nume-ce-nu-poate-fi-despartit-de-viata-muzicala-banateana/1196 http://www.discogs.com/artist/Ioan+Fernbach http://www.viata-medicala.ro/*articleID 6531-dArt.html http://www.ceeol.com/aspx/issuedetails.aspx?issueid=7099f7b2-772f-4101-ac55-1ea9c8eb9031&articleId=807e8a2a-0af2-4cfe-8b7e-7a89835cd726 http://connection.ebscohost.com/c/articles
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
-l însoțească pe acesta la o vânătoare pe coastele Cirkasiei. Au pornit la drum pe mare la finele lui august. Apoi s-a alăturat la Trebzon statului major turc de sub comanda lui Omar Pasă, si a asistat că trimis al ziarului „Times” la confuntarea anglo-rusă în Caucaz pe râul Inguri și la Kars, care s-a încheiat cu căderea garnizoanei engleze. Bolnav în timpul retragerii, Oliphant s-a întors în Anglia la sfârșitul anului 1855. John Delane, redactorul lui „The Times”, l-
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
săi. Lui Oliphant i-a interzis să aibă contacte apropriate cu mama sa. În 1870, la sfârșitul uceniciei, Harris, pe care Oliphant îl chema „Tatăl”, i-a permis, cu un mic sprijin financiar, să revină în Europa că trimis al ziarului Times din Londra în locurile fierbinți ale Războiului franco-prusac, mai întâi în tabăra franceză, apoi în cea germană. La un moment dat i s-a permis mamei sale să i se alăture la Paris. În capitala Franței, Oliphant a cunoscut
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
să plece la Haifa. Însă, Oliphant a căzut curând la pat la York House, Twickenham, si a încetat din viață la 23 decembrie 1888. La funeraliile sale casă regală a trimis o coroană de flori și o telegramă de condoleanțe. Ziarul „Times” a scris în necrolog:„Rareori a existat o carieră mai romantică și mai plină de fapte; nicicând, poate, o personalitate mai ciudată și se pare, măi contradictorie”. Laurence Oliphant a fost membru al consiliului Societății Geografice Regale. ediție nouă
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
un „sceptru prezidențial” în momentul în care a devenit primul președinte al Republicii Socialiste România. Cu această ocazie, Salvador Dali i-a trimis o telegramă cu următorul conținut: "„Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial”", publicată de ziarul Scânteia la 4 aprilie 1974. Puțini au fost cei care au sesizat că excentricul pictor a subliniat ridicolul situației, și că telegrama a fost o ironie la adresa lui Ceaușescu, primul președinte de republică cu sceptru regal. Ceaușescu ținea sceptrul în biroul
Sceptru () [Corola-website/Science/328068_a_329397]
-
refereau la viitoarea sa soție, Stefania Marchew, pe care o cunoscuse în 1912. În 1916, gândindu-se la studii, Tuwim se mută în Varșovia. A studiat drept și filosofie la Universitatea Warszawski (1916-1918). În timpul studiilor, a început să colaboreze la ziarul "„Pro Arte et Studio”". A fost unul dintre fondatorii cercului literar "„Skamander”" în 1919. Pe 30 aprilie 1919 s-a căsătorit cu Stefania Marchew. În timpul Războiului Polono-Sovietic, a lucrat în biroul de presă al lui Józef Piłsudski. În perioada tinereții sale
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
nr. IV „Jan Długosz”, din Lwów. La vârsta de 14 ani, începe să scrie poezii. Primul care i-a recenzat lucrările a fost Leopold Staff, într-o cofetărie de pe strada Skarbowski. Primele sale poezii au fost publicate în Lwów, în ziarul „Cuvântul Polonez”, pe când avea 16 ani. Începând cu anul 1904, devine membru al redacției acestui ziar și critic de teatru. Studiază filologie polonă și romanică la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lwów. De asemenea, călătorește prin Italia, în compania lui Staff
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
care i-a recenzat lucrările a fost Leopold Staff, într-o cofetărie de pe strada Skarbowski. Primele sale poezii au fost publicate în Lwów, în ziarul „Cuvântul Polonez”, pe când avea 16 ani. Începând cu anul 1904, devine membru al redacției acestui ziar și critic de teatru. Studiază filologie polonă și romanică la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lwów. De asemenea, călătorește prin Italia, în compania lui Staff, Kasprowicz și Orkan. Între anii 1908 și 1910 își continuă studiile de filologie romanică în Paris
Kornel Makuszyński () [Corola-website/Science/328123_a_329452]
-
(n. 1931 - d. 2000) a fost un fotograf român, care a fost o perioadă de timp fotograful personal a liderului comunist român Nicolae Ceaușescu. Și-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj, în 1954, iar în 1962 s-a mutat la București la redacția Contemporanul, unde a lucrat până în 1990. O dată cu vizita lui Richard Nixon în România, prima vizită a unui președinte american. Atunci, "nici un fotograf de la Agerpres nu
Ion Miclea () [Corola-website/Science/328147_a_329476]
-
comitet de lectură (Sfera Politicii, Verbum, Viața Românească, Secolul 20, Provincia, Idei în Dialog, Altera, Historia, Politics&Media etc.) Și peste 200 de articole de presă în săptămânale și cotidiane românești (România Liberă, Realitatea Românească, Cotidianul, Adevărul, Contrapunct, Dilema, Curentul, Ziarul Financiar, Cuvântul, etc.). În septembrie 2016 a declarat că politicienii din România au o ocupație mai periculoasă decât misiunile soldaților în Afganistan. Afirmația i-a adus intense critici în presă.
Daniel Barbu () [Corola-website/Science/328215_a_329544]
-
FRH. În 2002, Federația a înființat Comisia de Istorie și Statistică, iar profesorul Popescu a fost numit președinte, funcție pe care o ocupă până în ziua de astăzi. Din această postură, el a depus un efort susținut de cercetare a tuturor ziarelor vremii, iar în 2009 a publicat sub egida FRH ampla enciclopedie intitulată „Istoria Handbalului”, care cuprinde toate momentele importante prin care a trecut acest sport de la pătrunderea sa în România și până în prezent. Enciclopedia, pe care Constantin Popescu intenționează să
Constantin Popescu (antrenor) () [Corola-website/Science/328247_a_329576]
-
doua ediție a Festivalului Internațional de dans Contemp Iași; 1995 - Aleasă dintr-un număr 500 de participanți, din întreaga lume, pentru regia și coregrafia de spectacol Denver Colorado - SUA; 1996 - Premiul Criticilor Muzicali pentru spectacolul "Viața o călătorie"; 1996 - Premiul Ziarului "Cronică Română"; 1997 - Premiul TVR pentru coregrafie originală; 2000 - Marele Premiu pentru coregrafie " 5 Lyre " Budapesta - Ungaria. 2016 - Premiu pentru crearea unor cadre alternative, a unor creații artistice inedite în timpuri deloc favorabile și pentru încurajarea și susținerea tinerilor- Centrul
Adina Cezar () [Corola-website/Science/328318_a_329647]
-
de asistent al Catedrei de Estetică a Facultății de Litere din București condusă de Tudor Vianu. Scrie volumul de poezii "Maree" pe care-l publică la Editura Forum în anul 1945 și până în acest an face cronică de artă la ziarul "Victoria" condus în acea vreme de N.D. Cocea și George Ivașcu. Din 1948 Ion Frunzetti revine în învățământul universitar la nou-creata Catedră de istoria Literaturii Universale, de unde va fi destituit din motive politice în anul 1951. În perioada 1955 - 1967
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
Ion Marinescu, a cărui imagine vizează, mereu, adâncimi și spații ample. Atunci când se împrimăvărează, însă, odată cu zăpada, dispare și magia.”" Câteva cadre din "Iarna bobocilor" (cearta lui Toderaș cu Varvara de la masă) sunt prezentate în filmul "Expresul de Buftea" (1979). Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 22 mai 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Iarna bobocilor" care a fost inclus în seria „Mari Comedii Românești”.
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
reda un anotimp cu „nopți de farmec pline” în care părinții deapănă, elegiac, „visuri de productie” în timp ce fiul se repede pe tarla să-și viziteze sora, tractorista, cu care dezbate prognoză la hectar, iar apoi inspectează satul, fluierând a jale.”" Ziarul "Adevărul" și ghidul „Adevărul TV” au fost distribuite la 29 mai 2009 împreună cu DVD-ul cu filmul "Primăvară bobocilor" care a fost inclus în seria „Mari Comedii Românești”.
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
din Wehrmacht, și s-a întors în Bucovina. De teamă să nu fie descoperit, s-a ascuns o vreme prin sate, iar prin 1943 a ajuns la București. Aici și-a câștigat existența scriind critică de teatru și film pentru ziarul de limbă română "„Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
ziarul de limbă română "„Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar de cinema din capitală. În 1946 a emigrat la Viena, unde a împărtășit și el soarta colegilor de generație: aproape necunoscut în România, dar primit cu brațele deschise de către nemți. În timp ce își continua studiile la Universitatea din Viena, în primăvara
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
și le dădeau posibilitatea să-și publice primul volum. Astfel, din același an poezii ale lui Alfred Liquornik au fost recitate în cercuri literare, din 1951 și în emisiuni de radio, pentru ca din februarie 1951 să fie publicate și în ziare, reviste și antologii din Austria. Cetățenia lui Alfred Liquornik, născut în România, era încă nelămurită, deoarece el excludea cu hotărâre o întoarcere în Cernăuți, aflat de acum în compunerea URSS. Prin urmare, în 1950 Alfred Liquornik a obținut statutul de
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
în special în Manhattan, dar și în Brooklyn Heights. A început să-și câștige pâinea ca muncitor în fabrică. Din 1954 a ținut serie de prelegeri și ședințe de lectură cu public, publicând în același timp în, special poezie, în ziare și reviste din Austria și Germania. În mai 1957 a primit cetățenia americană, ocazie cu care și-a schimbat oficial numele din Alfred Liquornik în . În același an s-a căsătorit cu Norma Righetto, care emigrase din Elveția. Cuplul nu
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]