425,743 matches
-
cu scopul de a găzdui un grup de statui — probabil o cvadrigă. Accesul în verandă dinspre curte se făcea prin două grupuri de trepte ce duc spre deschiderile laterale, în timp ce intercolonamentul central era blocat de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o scară care urcă, ci o scară care coboară către o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui temenos este ocupat de mausoleul octogonal al lui Dioclețian, monument cel mai bine păstrat din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
central al acestui temenos este ocupat de mausoleul octogonal al lui Dioclețian, monument cel mai bine păstrat din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică și restaurării sale între 1880 și 1885. Mausoleul are amprenta în formă de octogon cu latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și el octogonal, adăpostește o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și de vest. Accesul acolo se face prin trei uși aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea sunt încăperile private ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele prevăzute cu abside, altele circulare sau în formă de cruce. Amplasarea acestui ansamblu în apropierea sălii de audiențe și în partea opusă față de triclinium sugerează că acestea sunt încăperile private ale reședinței. Denumirea de „palat” atribuită frecvent complexului architectural de la Split poate fi una eronată: abdicând oficial, Dioclețian
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mare burg era majoritar de origine slavă, fapt relevat de mai multe indicii: arhiepiscopul Ioan din secolul al X-lea — un alt conducător al bisericii locale, mai bine cunoscut — era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se numea Tordacatus, forma romanizată a numelui slav Tvrtko. Sculptura arhitecturală a capelei Sfântul Martin, de la poarta de nord a fortificațiilor se apropie din punct de vedere stilistic de materialul prezent în fundațiile nobililor croați din secolul al IX-lea. Treptat, noile construcții au
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite. Edificiul este format din două corpuri dispuse perpendicular, planul construcției având formă de cruce cu laturile inegale. Pe laturile lungi construcția are un singur nivel, iar pe laturile scurte, parter și etaj. Intrarea principală în clădire se realizează pe latura scurtă a unuia dintre corpuri și are aspectul unui pridvor. Etajul acestuia
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis. Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul corpului paralel
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma "Breil", într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menționat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila și alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menționat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila și alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
gurile Dunării au fost în atenția și intersul negustorilor și călătorilor ce aveau nevoie de detalii pentru a ajunge în aceste locuri. În secolul trecut, Constantin C. Giurescu a socotit chiar că cea mai veche mențiune a Brăilei într-o formă alterată ar fi cea din Libro del Conoscimiento, datând din jurul anului 1350. O altă sursă cartografică, pe care socotim a fi, a doua mențiune a Brăilei ca vechime, ar fi o hartă nautică probabil italiană ca realizare aflată în Arhivele
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
următor nu aduc o creștere spectaculoasă a numărului de portulane, așa cum se va întâmpla după 1550, dar Brăila este întâlnită în continuare la Fr. Rosseli sub numele de Brailano, în vreme ce pe harta lui Andreea Vavassore (cca 1520) numele apare sub forma Brelago. Ultimele izvoare ce scot în evidență arealul brăilean, sunt cele numismatice. Secolul al XI-lea este ilustrat de două monede de la Roman III Argyros (1028-1034) și de la Mihail al IV-lea (1034-1041). Ambele sunt găsite la Brăila, ultima foarte
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ofereau, prin ostașii lor, o protecție mai bună împotriva eventualelor atacuri și prădăciuni. Am arătat că în jurul orașului Brăila a existat, înca sub Basarab I, întemeietorul Țării Românești, un județ care, nu si-a luat numele de la vreo apă, pădure, formă de relief sau de la locuitori, spre deosebire de celelalte, ci de la orașul care i-a servit drept capitală, de la Brăila. Și întocmai după cum prima mențiune documentară certă a orașului este mult posterioară începuturilor existenței sale, tot așa și prima mențiune documentară a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de vară, pereții scunzi. Se mai pot vedea și astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiției (între strada Călărași și faleza Dunării). La orășenii turci mai pricopsiți, tavanele odăilor erau din lemn lucrat frumos, în formă de rozetă; un asemenea tavan se poate vedea la muzeul de istorie al orașului. În timpul ridicării planului cetății, în 1790, de către căpitanul von Vermatti, orașul avea 2580 de case , ceea ce, admițând căte cinci locuitori de casă, aceasta cifră constituie un
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
mai multe minarete, deci implică existența mai multor lăcașuri, în diferite cartiere sau mahalale. Clădirea uneia singure s-a păstrat până astăzi, dar transformată în biserica ortodoxă: este biserica Sf. Arhangheli, din centrul orașului (în piața V. I. Lenin). De formă pătrată reproducând tipul mecetului mahomedan, ea a fost ridicată, probabil, în primii ani ai stăpânirii turcești și reparatș, restaurată ulterior. Prefacerea ei în biserică ortodoxa a avut loc îndată după reintrarea orașului sub stăpânirea românească 1829. Un mecet a existat
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
căror importanță, în special a Brăilei, crește în fiecare zi și care tind să ia o dezvoltare realmente considerabilă . Încă de la 10 mai 1830, locotenent - colonelul G. Riniviev prezenta planul viitorului oraș, plan cu un mare bulevard de centura, în forma de arc de cerc, el forma limita orașului, precum și străzi regulate, drepte, apoi piețe și amplasamente pentru viitoarele instituții municipale. În același an colonelul Nilson întocmea planurile pentru numitele instituții, împreună cu devizele corespunzătoare. Ele erau înaintate, la 6 februarie 1831
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
faptul dacăaceste uniuni erau "caste", mai ales după lucrarea lui Boswell, care le interpretează ca un atac asupra doctrinei lor. Nu există un răspuns general la această întrebare și care să reiasă din sursele existente. Alan Bray răspunde sub următoarea formă:
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
Franța (CEF) din 5 noiembrie 2007. André Armând Vingt-Trois s-a născut la Paris în arondismentul al cincilea, într-o familie originară din Franche-Comté. Tatăl său era Armând Vingt-Trois, iar mama sa era Paulette Vuillamy. Numele său de familie sub formă de număr a fost dat, se pare, unui străbun abandonat. Ar putea fi: . După studii la Liceul Henri IV, a intrat în 1962 la seminarul Saint-Sulpice, la Issy-les-Moulineaux. A fost hirotonit preot la 28 iunie 1969 de către cardinalul François Marty
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
anterioare și mușchii regiunii posterioare. Mușchii regiunii anterioare sunt inervați de nervul musculocutan și sunt următorii: Mușchii regiunii posterioare a brațului sunt inervați de nervul radial și sunt următorii: În structura brațului există de asemenea și fascia brațului. Aceasta are formă cilindrică și acoperă mușchii brațului. Aceasta este situată sub piele și se continuă proximal cu fasciile mușchilor pectoral mare, infraspinos și deltoid și cu fascia axilară. Fascia brahială se inseră distal pe epicondilii humerali și pe olecraniu și apoi se
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]
-
pe membrii tribului mai multe despre islam. Aceasta a fost ultima misiune efectuată de Khalid în timpul vieții Profetului Muhammad. După moartea profetului Muhammad, unele triburi arabe puternice au pornit un soi de revolte împotriva conducerii de la Medina. În realitate, unele forme de apostazie ale unor triburi arabe au început încă din timpul vieții lui Muhammad, însă acestea au început să reprezintă un pericol abia după moartea sa. Primul calif, Abu Bakr, avea misiunea de a ține piept triburilor în care apăruse
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
Simbolul (în ) este în religie o reprezentare convențională concretă a unei noțiuni abstracte urmărind fixarea accesibilă a unor mituri incomprehensibile în forma lor originală. În islam reprezentarea sa este marcată de un ansamblu complex de imagini care definesc realitatea, reglementarea acesteia fiind dată de Coran. Reprezentarea lumii printr-un fel de magie în sensul larg al termenului este identificată cu un echilibru
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
după înmormântare pentru a adresa mortului întrebări în legătură cu credința sa și cu viața sa spirituală. Nu găsim nimic din această concepție în Coran, totuși, originea s-ar regăsi în anumite hadithe. Religia beduinilor reprezintă cea mai veche și mai primitivă formă de religie semită, așa cum afirmă orientalistul în lucrarea “Istoria arabilor “. Cultele arabilor peninsulari cu trăsăturile lor astrale, templele ornamentate,ritualurile complicate și sacrificiile, constituie un stadiu de dezvoltare ulterior, un stadiu atins de societatea sedentară. În această cultură nu se
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
stare a electronului depinde de "variabilele de poziție" formula 30 și de o "variabilă de spin" formula 31, care poate lua două valori (de exemplu "plus" și "minus"), în funcție de proiecția spinului pe axa 3; ea poate fi scrisă în baza formula 19 sub forma Presupunând că este satisfăcută condiția de normare din formalismul general al mecanicii cuantice rezultă următoarea interpretare statistică: formula 35 reprezintă probabilitatea de localizare a electronului în elementul de volum formula 36 în jurul punctului cu vector de poziție formula 37 și având proiecția spinului
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]