42,660 matches
-
a făcut un mic desen care mă reprezenta, în chip de dedicație la una din cărțile lui. Desenul era un nor între Anglia și Ungaria, cu o săgeată care zicea, "Tu". Poate că așa e. În ultima parte a unicului poem lung, cel mai lung, din următorul meu volum (25 de poeme în 5 secțiuni, toate în terza rima), Anglia e distrusă de cinci apocalipse. Nu știu nici eu însumi cum să înțeleg aceste texte, dar le-am scris, chiar le-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dedicație la una din cărțile lui. Desenul era un nor între Anglia și Ungaria, cu o săgeată care zicea, "Tu". Poate că așa e. În ultima parte a unicului poem lung, cel mai lung, din următorul meu volum (25 de poeme în 5 secțiuni, toate în terza rima), Anglia e distrusă de cinci apocalipse. Nu știu nici eu însumi cum să înțeleg aceste texte, dar le-am scris, chiar le-am scris cât am putut de bine, așa că trebuie să aibă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
măcar o fărâmă din blândețea pe care încerc s-o arăt universului. Nu spun că scriu blând, ci că importantă e nevoia de a oferi blândețe. Universul a dus-o destul de greu. În tiparele ample, oarecum sumbre dar neagresive ale poemelor mele, trăiesc ființe omenești. Aceste tipare schițează o lume posibilă, foarte reală. LV. În Transylvana scrii: "Morții/ alunecă primejdios în mașini printre vii". Și poezia ta e o astfel de cursă riscată (scrii undeva că iubești riscul), o provocare. Rezultatul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar așa de mari la prima vedere. Nu sunt avangardist (ceea ce ar fi prea comod, după mine). Scriu manierat, chiar curtenitor. Am un aer de neîncredere. Riscurile mele se leagă de rostirea în șoaptă și de pașii în clădiri spațioase. Poemele mele îmi par uneori ca niște clădiri, poezia mea întreagă e de fapt un astfel de proiect (poate un bloc de închiriat) undeva în marginea șuvoiului din prim plan în poezia engleză. Nu intru în niciuna dintre căsuțele ce se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stil „artificios și dulceag” (Dumitru Micu). Coleg de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În mine e rugă de seară, tăinuitele denii” (Neîmplinire). Versurile din Echinocțiu liric (1969), volum publicat la un interval de douăzeci și cinci de ani față de cel de-al treilea (Moine, 1944
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
Numeroșii munți ai arhipeleagului au intrat în legende și în credințe. Dintre ei Fuji-san = muntele frumos, vindecă lumea prin înseninare și contemplare, mister și capacitatea de a înălța spre liniști omul amenințat imprevizibil. Acestor munți zeificați, japonezii le-au închinat poeme de o sensibilitate deconcertantă pentru europeanul infatuat și improvizator. Acești munți sunt scări între cer și pământ, între aspirația și obișnuința cotidiană. Între timp, Buda și budismul contemplativ a ajuns în arhipeleag înălțând temple, lampioane și chemări la meditație înainte de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un adevărat renascentist: matematician, astronom, geograf, filosof, muzician, poet, etimolog și clinician. A făcut studii la Padova unde a fost coleg cu Nicolaus Copernic. Fracastoro se pasionează de patologia bolilor infecțioase ca sifilisul, ciuma, tifosul și devine repede cunoscut cu poemul parabolico științific: Sifilisul sau despre boala galică (Syphilis sive de morbo gallico) Veneția, 1530. Autorul își imaginează un cioban cu numele de Syphilis care ar fi fost penalizat de Apollon pentru practici amoroase eronate, dând astfel o tentă mitologică maladiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
frumuseții omenești (1843), și Practica doctorului de casă (1846). În Transilvania guvernată medical de legile sanitare imperiale austriece se distinge prin profesionalism medical, erudiție și energie medicul Vasile Popp, cunoscător de limbi europene dar și de latină în care publică poeme, precum și teza sa de doctorat în medicină (1817) fructificând folclorul înmormântării la români. în 1821 publică la Sibiu Despre apele minerale de la Arpătac, Bodoc și Covasna, prima carte medicală în limba română. Un alt erudit transilvan este Pavel Vasici Ungureanu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
China și ar fi greu de crezut că marile călătorii maritime ale lui Vasco da Gama, Cristofor Columb, Magellan s-ar fi putut desfășura fără ajutorul busolei. Alt document vechi care face referiri la folosirea busolei în Europa este un poem satiric, pe care poetul Guyot de Provins l-a scris în 1190. În acest poem intitulat Biblia, autorul spune că atunci când cerul este acoperit și când nu se pot vedea nici luna nici stelele, navigatorii consultă acul magnetic, numit marinnete
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Gama, Cristofor Columb, Magellan s-ar fi putut desfășura fără ajutorul busolei. Alt document vechi care face referiri la folosirea busolei în Europa este un poem satiric, pe care poetul Guyot de Provins l-a scris în 1190. În acest poem intitulat Biblia, autorul spune că atunci când cerul este acoperit și când nu se pot vedea nici luna nici stelele, navigatorii consultă acul magnetic, numit marinnete. În Historia Orientalis, scrisă de Jaques de Vitry, se vorbește despre acul magnetic ca despre
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ca despre un lucru nou. Menționăm că Jaques de Vitry a murit în 1224. Cuvântul aimant vine probabil de la pierre aimante (piatra iubitoare). La chinezi are un nume asemanator: tsu-chi. Prin anul 1250 poetul Gauthier d'Espinois scria într-un poem: La fel cum acul se îndreaptă spre magnet, se îndreaptă ochii spre frumusețea care face obiectul acestor cântece. În Italia, Flavio Gioia din Amalfi a fost considerat multă vreme inventatorul busolei (1302), dar s-a revenit după ce s-a aflat
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul ironic stă în bucătărie și spală vasele/ din care a mâncat o pâine ironică/ tot acolo scrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de scamă/ te port la ureche/ răsfăț cuprins/ și fără dare/ cu dinadins/ hoață de soare/ încă și iar/ adună cheamă/ sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
de sonoritățile combinațiilor și „potrivirilor” de cuvinte, G. este creatorul unui limbaj poetic aproape criptic, în care înțelesul, atunci când există, se lasă abia întrezărit. Spre deosebire de cartea de debut, în care imaginea iubitei era închisă într-un „sipet purpuriu”, acum întregul poem devine un sipet - unul a cărui cheie a fost pierdută: „ea în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în colaborare cu Violeta Jianu); B. Gorbatov, Doi tovarăși, București, 1951; L. Kosmodemianskaia, Povestiri despre Zoia și Șura, București, 1951; E. Vorobiov, O dimineață cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
Caraion, Pălărierul, 121-127; Cornel Moraru, „Miraria”, FLC, 1977, 26; Eugen Simion, „Miraria”, LCF, 1977, 26; Manu, Eseu, 129-132; Regman, Explorări, 295-302; Grigurcu, Poeți, 415-417; Raicu, Contemporani, 96-99; Doinaș, Lectura, 171-174; Simion, Scriitori, III, 121-128; Grigurcu, Existența, 72-79; Liviu Papadima, „Șaizeci poeme”, TBR, 1986, 319; Munteanu, Jurnal, IV, 151-154; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 447-451; Lucian Alexiu, Sunetul poeziei, O, 1990, 16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 183-186; Ierunca, Semnul, 183-187; Dicț. scriit. rom., II, 318-320; Popa, Ist. lit., 387-388. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
renunțe la vorbele urâte, să bucure femeile cu cuvinte frumoase, să le surprindă cu jocuri erotice, să le aducă dovezi de iubire, să le ofere daruri mici, dar în momente potrivite, să le trimită, în dar, versuri, să le închine poeme. Pentru a le cuceri, să le facă să creadă că sunt uluiți de farmecele lor, să le laude. Totodată să se ferească de furia geloziei, să fie discreți, să nu le arate cu degetul pe cele cu care se iubesc
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
climat mai blând pentru a urma cure de ameliorare a sănătății. S-a întors în Veneția, a făcut febră mare și, în 23 aprilie 1554, a părăsit lumea pământeană. Postmortem, sora ei Cassandra a publicat volumul Rime ce cuprinde 311 poeme. Critici și istorici literari au încadrat-o pe Gaspara Stampa ca și pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avut doi fii: Ippolito și Girolamo. A avut unele atribuții în conducerea administrativă din Correggio, în perioada conflictelor militare cu împăratul Carol al V-lea și cu regele Franței, Francisc I. Unor lideri politici le-a câștigat bunăvoința, dedicându-le poeme. Veronica Gambara a lăsat posterității aproximativ optzeci de poeme-sonete, madrigaluri, balade, poezii de dragoste, ode, pastorale, poezii de reflecție religioasă, cu conotații politice și 150 de scrisori. Reproducem un sonet: Cum, spre norocul meu, o, dulci coline, spre voi și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Noailles și Elena Văcărescu, cu ambele se înrudește prin căsătoria cu George Valentin Bibescu, nepotul domnitorului George Bibescu (1842- 1848). Este autoarea a peste treizeci de volume ce cuprind romane de inspirație autobiografică și istorică, literatură memorialistică, eseistică politică, poeme în proză, corespondență, reflecții, majoritatea lucrărilor sunt recunoscute ca valoare, dovadă fiind primirea în Academia Regală din Bruxelles, în 1955. Martha (Lahovari) Bibescu s-a născut în 28 ianuarie 1886 sau 1888, în familia Lahovari, tatăl Ion Lahovari, ministru, ministru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]