423,610 matches
-
fost atât de mare încât trăsura Prințului Albert s-a răsturnat în șanț iar Prințul a murit câteva ore mai târziu. Pentru că nu s-a putut stabili dacă a fost un accident sau un act intenționat, Miguel a scăpat de curtea marțială însă a fost forțat să renunțe la funcția sa în armată și să părăsească țara. În momentul accidentului, rege al Saxoniei era unchiul său, fratele mai mare al tatălui său, Albert I al Saxoniei.
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
Biron însuși când s-a născut. A fost educat la Academia din Königsberg, de unde a fost exmatriculat pentru comportament dezordonat. În 1714 el și-a propus să-și caute norocul în Rusia, și, fără succes, a solicitat un loc la curtea Prințesei Charlotte de Brunswick-Lüneburg, soția țareviciului Alexei Petrovici. Revenind la Mitau, el a reușit să câștige o poziție la curtea de acolo prin una dintre surorile sale, care era o fantezie a ministrului Pyotr Bestuzhev. Amanta lui Pyotr Bestuzhev era
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
În 1714 el și-a propus să-și caute norocul în Rusia, și, fără succes, a solicitat un loc la curtea Prințesei Charlotte de Brunswick-Lüneburg, soția țareviciului Alexei Petrovici. Revenind la Mitau, el a reușit să câștige o poziție la curtea de acolo prin una dintre surorile sale, care era o fantezie a ministrului Pyotr Bestuzhev. Amanta lui Pyotr Bestuzhev era tânăra ducesă Anna Ivanovna. În timpul absenței lui Bestuzhev, Biron, care era frumos, a reușit să-l înlocuiască în patul Annei
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
cabinet Artemy Volynsky, l-a făcut nepopular în rândul rușilor din toate clasele. Apartamente sale erau alăturate de cele ale împărătesei iar mobilierul, trăsurile și uniformele sale erau doar cu puțin mai costisitoare decât ale ei. Jumătate din mita destinată curții ruse a trecut prin cuferele sale. A deținut moșii peste tot. S-a creat un departament special de stat care avea grijă de armăsarii și iepele sale. Luxul bucătăriei sale l-a uimit pe ambasadorul francez, iar diamantele ducesei lui
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
stabilească reședința la Yaroslavl. Timp de 22 de ani, fostul regent a dispărut din locurile înalte ale istoriei. El a reapărut pentru un scurt moment în anul 1762, când germanofilul Petru al III-lea al Rusiei l-a chemat la curte. În 1763 Ecaterina a II-a a Rusiei l-a restabilit în ducatul său, pe care l-a lăsat moștenire fiului său Peter. a murit palatul din Mitava, capitala sa, la 29 decembrie 1772, la vârsta de 82 de ani
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
provine din cuvântul grecesc "despotes" care înseamnă "stăpân" sau "cel cu putere" și a fost folosit pentru o varietate largă de titluri și poziții. A fost utilizat pentru a descrie puterea nelimitată a faraonilor din Egipt, a fost adoptat de curtea bizantină ca titlu nobiliar, folosit de conducătorii statelor vasale Bizanțului și adoptat ca titlu al împăraților bizantini. Prin urmare, cuvântul "despot" are înțelesuri și interpretări diferite în anumite perioade istorice și nu poate fi incorporat într-o singură definiție. Acesta
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
s-a numit Yamashina-dera, dar apoi a fost mutat în anul 710 în noua capitala Nara. Fiind unul dintre templele familiei Fujiwara, s-a bucurat de protecție și de prosperitate. Datorită acestui fapt, templul a exercitat o mare influență asupra curții imperiale, chiar și după mutarea capitale la Heian-kyo în anul 794. În incinta mănăstirii sale Kōfuku-ji cuprindea numeroase altare, pagode și biblioteci. Era unul dintre cele mai mari temple din Japonia medievală și avea propria să armata de călugări războinici
Kōfuku-ji () [Corola-website/Science/333132_a_334461]
-
pe stradă sau în propriile case. Pe 2 noiembrie 2007, tabăra de romi din Tor di Quinto a fost demolată. Pe 29 octombrie 2008, Romulus Mailat a fost condamnat la 29 de ani de închisoare iar pe 9 iulie 2009, Curtea de Apel din Roma a decis ca pedeapsa să fie preschimbată în închisoare pe viață. Mailat a mai fost condamnat de două ori înainte. Prima condamnare, din 1997, când avea doar 14 ani, s-a soldat cu internarea într-o
Romulus Nicolae Mailat () [Corola-website/Science/333084_a_334413]
-
și chiar și acestea au fost aproape toate semnate împreună cu Henric. În ciuda implicării ei limitate în politică, se pare că Adelize a jucat un rol activ ca patroană a artelor și literaturii, și a influențat stimularea creșterii poeziei franceze la curtea engleză. În timp ce alte regine ale Angliei au fost asociate în mod tradițional cu patronajul artistic, și un număr din acestea, inclusiv Edith de Wessex, Emma de Normandia și Matilda, au finanțat o serie de lucrări din diferite medii, Adelize a
Adeliza de Louvain () [Corola-website/Science/333162_a_334491]
-
al II-lea de Provence. Constance s-a căsătorit cu regele Robert după divorțul acestuia de cea de-a doua soție Bertha de Burgundy. Căsătoria a fost furtunoasă; familia Berthei s-a opus căsătoriei, iar Constance a fost disprețuită la curte pentru rudele și obiceiurile ei importate din Provence. Prietenul lui Robert, Hugh de Beauvais, a încercat să-l convingă pe rege să o repudieze în 1007. Posibil ca la cererea ei, doisprezece cavaleri rude ale ei l-au ucis pe
Constance de Arles () [Corola-website/Science/333158_a_334487]
-
locuitori evrei - doi frați. În ultima sa epistolă din Acra, el și-a sfătuit fiul să cultive umilința, pe care o considera cea dintâi dintre virtuți. Într-alta, adresată celui de-al doilea fiu, care ocupa o poziție oficială la curtea Castiliei, Nahmanides recomanda recitarea rugăciunilor zilnice și avertiza împotriva „imoralității”. Mosher Ben Nahman a murit în Palestina după ce a împlinit 77 ani. Locul unde se află îngropat este un subiect disputat. Unii susțin că a fost îngropat la [[Haifa]]. Alții
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
Kris este descurajat și în mod deliberat a picat testul de examinare mentală, fiind recomandat pentru tratament permanent. Cu toate acestea, Fred îl vizitează la spital și îl convinge pe Kris să nu renunțe. La o audiere formală în fața judecătorului Curții Supreme a New York-ului, Henry X. Harper (Gene Lockhart), procurorul districtual Thomas Mara (Jerome Cowan) îl face pe Kris să afirme că el este Moș Crăciun, pe acest lucru bazându-se cazul său, crezând că are un pe care-l
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]
-
deoarece Kris nu i-a oferit cadoul mult dorit. Kris îi dă lui Fred și Doris indicații pentru a ajunge acasă mai repede prin evitarea traficului auto pe o rută alternativă. Pe drum, Susan vede casa visurilor sale având în curtea din față un semn pe care scria "De vânzare". Fred află că Doris a încurajat-o pe Susan să aibă credință și îi sugerează să se căsătorească și să cumpere casa. Apoi se mândrește că el trebuie să fie un
Miracolul din Strada 34 () [Corola-website/Science/333187_a_334516]
-
a făcut de asemenea mari progrese în apărarea nordului împotriva mongolilor și a promovat generali cum ar fi Li Chengliang și Qi Jiguang pe baza meritelor și nu prin practicile corupte din trecut. După moartea lui Zhang Juzheng din 1582, curtea din Ming a început să anuleze o parte dintre reformele sale iar împăratul Wanli a început să fie tot mai deziluzionat și mai dezinteresat de politică. În 1590, Ming era încă în vigoare într-un stadiu relativ revitalizat. Ming era
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a trimis ca și primul său emisar în Coreea pe Yutani Yasuhiro.. Acesta a venit în Coreea în timpul domniei regelui Seonjo pentru a restabili relațiile diplomatice dintre cele două țări, rupte în 1555 din cauza raidurilor piraților japonezi. Hideyoshi spera ca curtea coreeană să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. Yasuhiro cu trecutul său războinic și o atitudine disprețuitoare față de oficialii coreeni și obiceiurile lor nu a reușit să obțină de la aceștia promisiunea că vor trimite ambasadori în Japonia. În
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
tranzacționa 50 dintre propriile sale nave și avea toate interesele să prevină un conflict cu Coreea a întârziat cu doi ani discuțiile. Chiar și atunci când Hideyoshi a trimis din nou porunca, Sō Yoshitoshi s-a rezumat în timpul vizitelor sale la curtea coreeană doar la întărirea relațiilor dintre cele două țări. La sfârșitul misiunii sale ambasadoriale, Yoshitoshi i-a prezentat regelui Sunjo puști cu fitil și o altă armă. Acestea au fost primele arme de foc avansate pregătite pentru a veni în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
puști cu fitil și o altă armă. Acestea au fost primele arme de foc avansate pregătite pentru a veni în Coreea. Yu Seong-ryong, un savant-oficial de rang înalt a sugerat să fie produse archebuze pentru uzul armatei dar cei de la curte nu au putut să îi aprecieze sfatul. Această lipsă de interes și subestimare a puterii archebuzelor a condus la multe dintre eșecurile armatei coreene în timpul războiului. În aprilie 1590, ambasadorii coreeni (incluzând pe Hwang Yun-gil, Kim Saung-il și alți oficiali
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut că scrisoarea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții aprinde cu privire la invitația japonezilor în timp ce Hwang Yun-gil raporta curții estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut că scrisoarea lui Hideyoshi nu a fost nimic altceva decât o cacealma. Mai mult decât atât
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
estimări contradictorii despre puterea militară și intențile japoneze. Cu toate acestea au ajuns la concluzia că un război era iminent. Kim Saung-il a susținut că scrisoarea lui Hideyoshi nu a fost nimic altceva decât o cacealma. Mai mult decât atât, curtea coreeană care considera că Japonia a fost de multe ori în criză din cauza diferitelor armate ale clanurilor care se luptau între ele a subestimat puterea și abilitatea multelor armate japoneze care la momentul respectiv erau unite. Unii, inclusiv regele Seonjo
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
și abilitatea multelor armate japoneze care la momentul respectiv erau unite. Unii, inclusiv regele Seonjo au susținut că trebuie să informeze Ming cu privire la relațiile cu Japonia și că dacă nu ar face acest lucru, Ming ar suspecta loialitatea Coreei. Totuși, curtea a hotărât în cele din urmă că trebuie să mai aștepte până ce se stabilește foarte clar modul de acționare. În cele din urmă, negocierile lui Hideyoshi cu Coreea nu au ajuns la rezultatul dorit. Curtea din Joseon aborda Japonia ca
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ar suspecta loialitatea Coreei. Totuși, curtea a hotărât în cele din urmă că trebuie să mai aștepte până ce se stabilește foarte clar modul de acționare. În cele din urmă, negocierile lui Hideyoshi cu Coreea nu au ajuns la rezultatul dorit. Curtea din Joseon aborda Japonia ca o țară inferioară Coreei și se considera favorizată ca făcând parte din sistemul tributar chinezesc. Aceștia au evaluat eronat amenințările lui Hideyoshi de invazii a nu fi mai periculoase decât obișnuitele raiduri ale piraților japonezi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Joseon aborda Japonia ca o țară inferioară Coreei și se considera favorizată ca făcând parte din sistemul tributar chinezesc. Aceștia au evaluat eronat amenințările lui Hideyoshi de invazii a nu fi mai periculoase decât obișnuitele raiduri ale piraților japonezi wakō. Curtea coreeană le-a înmânat lui Shigenobu și Genso (care făceau parte din al treilea convoi de emisari trimis de Hideyoshi) o scrisoare în care regele Seonjo îl mustra pe Hideyoshi pentru că a contestat sistemul afluent chinez. Hideyoshi a răspuns cu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de Hideyoshi) o scrisoare în care regele Seonjo îl mustra pe Hideyoshi pentru că a contestat sistemul afluent chinez. Hideyoshi a răspuns cu o altă scrisoare dar din moment ce nu a fost prezentată personal de către un diplomat așa cum se proceda de obicei, curtea coreeană a ignorat-o. După refuzul celei de-a doua cereri, Hideyoshi a hotărât să atace Coreea în 1592. Cele două amenințări majore la securitatea Coreei și Chinei din acea vreme erau jurchenii care atacau frontierele de nord și pirații
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ar fi construirea zidurilor de castele. Existau mai multe probleme în organizarea sistemului coreean de apărare din perioada Joseon. De exemplu, ofițerii locali nu puteau răspunde individual unei invazii străine în afara jurisdicției lor până ce nu sosea un plan întocmit de către curtea regală și nu se mobiliza din nou armata. Acest aranjament era extrem de ineficient deoarece forțele din jur trebuiau să staționeze până la venirea comandantului mobil de frontieră și preluarea controlului de către acesta. În al doilea rând, deoarece comandantul numit era de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]