423,610 matches
-
fi fost familiarizat cu mediul natural, tehnologia disponibilă și forța de muncă din regiunea invadată. În cele din urmă, nu era menținută o armată principală iar oamenii recrutați în timpul războiului care erau slab pregătiți constituiau o parte importantă a armatei. Curtea coreeană a reușit să realizeze unele reforme dar au rămas încă multe probleme. Centrul de instruire militară înființat în 1589 în provincia Gyeongsang recruta militari care erau în mare parte fie prea tineri fie prea bătrâni deoarece oamenii capabili vizați
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
introduse arme de foc similare archebuzelor portugheze însă majoritatea erau de modele mai vechi. Armele de foc mici ale soldaților coreeni constau în pistoale cu mecanisme simple fie cu gunstock sau arbore de lemn atașat. Când diplomații japonezi au oferit curții coreene archebuze ca și cadouri, oficialul-savant coreean Yu Seong-Ryong a pledat pentru utilizarea noilor arme dar curtea nu ș-ia putut da seama de eficiența lor. În contrast, japonezii au desfășurat deseori archebuzele în combinație arcașii în război. Chinezii foloseau
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
mici ale soldaților coreeni constau în pistoale cu mecanisme simple fie cu gunstock sau arbore de lemn atașat. Când diplomații japonezi au oferit curții coreene archebuze ca și cadouri, oficialul-savant coreean Yu Seong-Ryong a pledat pentru utilizarea noilor arme dar curtea nu ș-ia putut da seama de eficiența lor. În contrast, japonezii au desfășurat deseori archebuzele în combinație arcașii în război. Chinezii foloseau o varietate de arme printre care arcuri lungi , săbii, forme primitive ale minelor de teren și grenadelor
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
săptămâni mai târziu. Această povestire este un fragment din Analele Dinastiei Joseon. Generalul Yi Il a planificat să folosească trecătoarea Choryong, singura cale prin extremitatea vestică a lanțului muntos Sobaek pentru a controla înaintarea japonezilor. După ce Busanul a fost pierdut, curtea de la Hanseong și-a pus speranțele într-un general important, Shin Rip care devenise recunoscut pentru victoriile sale din nord împotriva jurchenilor. Regele coreean i-a dat lui Shin Rip o sabie și puterea de comandă astfel încât să poată recruta
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au dat foc la toate birourile unde erau ținute evidențe legate de sclavie. În urma jefuirii orașului, Katō a costruit pe muntele Namsan un impunător castel japonez cu vedere asupra Seoul-ului acolo unde este astăzi site-ul bibliotecii orașului. Seonjo și curtea sa s-au retras la nord de Phenian și avea să se retragă în China dacă japonezii înaintau așa de departe în nord. În timp ce mergea pe jos, regele era hărțuit de țăraii care se simțeau abandonați. A ajuns la Imjin
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
învăluie Coreea, izolând armata lui Konishi Yukinaga de la Pyeongyang și apărând apele apele teritoriale ale Chinei de atacul japonez, astfel încât ,Armata Celestă” să poată veni pe uscat pentru a ajuta Coreea. Văzând criza din Joseon, împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
uscat pentru a ajuta Coreea. Văzând criza din Joseon, împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Invazia Manchu După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Fundației Dalles, desfășurată sub egida Academiei Române și sub patronajul regelui Carol al II-lea. Nicolae Tonitza (1886 - 1940) a pictat "Nud cu draperie", tuș și acuarelă mai multe studiile în tuș și acuarelă pentru "Acoperișuri din Mangalia" ca "Mangalia" și "Curtea cofetăriei din Mangalia" (1927-1929) și peisaje ca "Peisaj dobrogean / Peisaj cu case". Nicolae Dărăscu (1883 - 1959) a pictat și în acuarelă peisaje din Saint-Tropez, precum și acuarelele "Peisaj din Vlaici/Peisaj cu dealuri", "Peisaj/Peisaj panoramic", "Peisaj dobrogean/Peisaj citadin oriental
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
ul este o îmbrăcăminte rutieră alcătuită din materiale în formă de blocuri, așezate pe un pat de nisip sau de mortar așternut pe fundația, pregătită în prealabil, a unui drum sau a unei curți. În România, în anul 2010 s-au produs 12 milioane de metri pătrați de pavaje și borduri și circa 12,5 milioane de metri pătrați în 2011, cu o valoare totală de circa 70 de milioane de euro, atât în
Pavaj () [Corola-website/Science/333251_a_334580]
-
70 de milioane de euro, atât în 2010 cât și în 2011. În anul 2012, se estima că un român cheltuie între 25 și 35 de euro pe metru pătrat pentru efectuarea unei lucrări complete, suprafața medie pavată a unei curți era cuprinsă între 100 și 200 de metri pătrați, iar costul pe metrul pătrat include atât pavelele și bordurile, cât și terasamentele și materialele auxiliare. În anul 2013, piața de borduri și pavele din România se situa la un volum
Pavaj () [Corola-website/Science/333251_a_334580]
-
multe ori ca urmare a diferitelor prădări ale Romei și apoi iarăși după ce s-a deteriorat din cauza pierderii prosperității în urmă mutării papalității la Avignon în cursul secolului al XIV-lea. Ca urmare a tuturor acestor reconstrucții, zona din fața micii curți a Bazilicii Sfanțul Petru a rămas un labirint de structuri înghesuite și de ălei înguste.
Via della Conciliazione () [Corola-website/Science/333265_a_334594]
-
în judecată și condamnarea lui Alexandru Vișinescu și a lui Ioan Ficior. Astfel, Vișinescu a devenit, în iulie 2015, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă condamnat de o instanță din România pentru crimele sale. Pe 10 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis printr-o sentință definitivă condamnarea sa la 20 de ani de închisoare, degradarea militară, interzicerea drepturilor civile pentru o perioadă și obligarea la plata unor despăgubiri rudelor victimelor, în solidar cu statul român; Vișinescu
Andrei Muraru () [Corola-website/Science/333278_a_334607]
-
muncă cât și statele de plată prin care retrăgea numerarul din bancă, că acuzațiile sunt nefondate și au legătură cu contracandidații din campania electorală. Parchetul pare să îi dea dreptate deoarece nu a făcut apel la sentința dată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României. Senatorul a făcut apel la sentința dată de ÎCCJR însă nu a primit nici până în prezent motivarea. Putea să beneficieze de dreptul de prescriere a faptelor, el declarând însă că nu s-a folosit
Ionel Agrigoroaei () [Corola-website/Science/333244_a_334573]
-
gen. cl I, șeful Secției a IX-a Tehnică, expert foto și dactiloscopie, și Grigore (Guță) Petrovici, subcomisar în Direcția Generală a Poliției, detașat în SSI, trei ani mai târziu, prin decizia numărul 2.628 din 26 Iunie 1948 a Curții București, Secțiunea I penală (Dos. Nr. 2.946/1948), au fost condamnați la "temniță grea pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de zece ani", în cadrul procesului Pogromul de la Iași. Nu se cunoaște contextul în care
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
tânăra Odette regelui în scopul de a asigura influența partidului burgund. Odette și Carol al VI-lea au avut o fiică, Margareta bastardă a Franței, care s-a născut la sfârșitul anului 1407. Numită "la petite reine" - "mica regină" - de curtea regelui Carol, Odette a fost descrisă ca o tânără femeie plină de viață, frumoasă și blândă. Se pare că ea l-a iubit și îngrijit pe nefericitul ei suveran cu cea mai mare răbdare și devotament. Ea este creditată cu
Odette de Champdivers () [Corola-website/Science/333286_a_334615]
-
au avut loc sub domnia lui Ferdinand I al celor Două Sicilii. În 1768, cu ocazia căsătoriei sale cu Maria Carolina a Austriei, Sala Mare a fost reconstruită sub supravegherea lui Ferdinando Fuga și s-a adăugat un teatru al curții. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
în anul 1960, în evidențele Securității Române, printre emigranții români din Europa occidentală dați în urmărire generală sub următorul consemn: "în caz de identificare, să fie imediat reținut". În data de 26 Iunie 1948, prin decizia numărul 2.628 a Curții București, Secțiunea I penală (Dos. Nr. 2.946/1948), împreună cu alte patru cadre de conducere din SSI, respectiv lt.-col. Constantin Ionescu Micandru, ofițer de legătură pe lângă Abwehr, mr. Emil Tulbure, șeful rezidenței SSI din Iași, Gheorghe Cristescu, fratele lui
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
ani, posibil în timpul unei crize de epilepsie. A fost succedat de fiul său, Carol Louis ca regele Louis al II-lea al Etruriei, sub regența mamei sale Maria Louisa. În 1795 Louis, Prinț Ereditar de Parma, s-a dus la curtea Spaniei pentru a-și finaliza educația. Exista o înțelegere între cele două familii regale ca Louis să se căsătorească cu una dintre fiicele regelui Carol al IV-lea. Se anticipa că se va căsători cu infanta Maria Amalia, cea mai
Louis de Etruria () [Corola-website/Science/333324_a_334653]
-
1266, capitala Regatului Neapolelui a fost Palermo. Exista o reședință regală la Napoli, la Castel Capuano. Cu toate acestea, atunci când capitala a fost mutată la Napoli, Carol a comandat un nou castel, nu departe de mare, construit pentru a găzdui curtea. Lucrările, conduse de arhitecți francezi, au început în 1279 și au fost finalizate trei ani mai târziu. Din cauza Războiului Vesperelor siciliene, noua cetate a rămas nelocuită până în 1285, când Carol a murit și i-a succedat fiul său, Carol al
Castel Nuovo () [Corola-website/Science/333330_a_334659]
-
anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea, de o realizare extrem de neîndemânatică și nefidelă. Edificiul institutului, în formă de potcoavă, înconjoară biserica, având o curte în spațiul exterior din spatele absidei. O cornișă împarte orizontal fațada bisericii în două niveluri. Nivelul inferior este dominat de portalul situat în centru; o jumătate de coloană este dispusă de o parte și de alta și este surmontată de un
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
de pe urma proprietăților și aveau o poziție mai puternică. Unele altare au fost date unor familii distinse, dar decorațiunile lor au fost controlate de călugări. Capela aflată la dreapta altarului mare a aparținut familiei Bollani (Domenico Bollani a fost ambasador la curtea regelui Eduard al VI-lea al Angliei în 1547 și a devenit mai târziu episcop). Lucrările la această capelă au fost amânate după moartea lui Domenico Bollani și erau încă neterminate în 1619, existând doar o pictură modestă în altar
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
președinția lui Filaret Scriban și cu colaborarea lui B. P. Hasdeu. Din această activitate avea să se materializeze și cartea "Mănăstirile zise închinate și călugării străini". În 1862, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Brezoianu a fost numit consilier la Curtea de Apel din București. Din 1868 a fost pentru cca. 4-5 ani membru în Comitetul general al teatrelor.
Ioan Brezoianu () [Corola-website/Science/333425_a_334754]
-
de pe acoperișul hotelului în pijama. Clădirea din secolul al XIV-lea, care a fost hotel din anul 1822, are acum o fațadă de culoare roz cu praguri de marmură, turnulețe albe și balcoane cu arcade ascuțite. Principala caracteristică arhitecturală este curtea interioară cu patru etaje, care este acoperit cu arce în stil gotic bizantin și permit accesul luminii naturale a soarelui. Foaierul duce la scările deschise cu balustrade până în camerele și apartamentele mobilate. În timp ce un lift este disponibil, scara interioară este
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
somptuoase și decorațiunile elegante, de o deosebită originalitate, au fost create între anii 1770-1786, după planurile lui Domenico Merlini, în timpul domniei ultimului rege polon, Stanislaw August Poniatowski. Castelul regal avea legătură subterană cu catedrala Sf. Ioan, care se invecinește cu curtea castelului regal. Capela face parte din interioarele palatului, așezată la o extreme a sa. Într-o urnă, se păstrează inima eroului național Tadeusz Kościuszko (1746-1817). În această sală sunt expuse picturi realizate de Bernardo Bellotto, precum și tablouri care reprezintă Varșovia
Castelul Regal din Varșovia () [Corola-website/Science/333437_a_334766]
-
a fost un incident petrecut la curtea regelui Ludovic al XVI-lea al Franței în anii 1780, care a implicat-o pe soția sa, regina Maria Antoaneta. Reputația reginei, care era deja pătată de bârfe, a fost distrusă de implicarea sa la o infracțiune e a ruina
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]