423,610 matches
-
rămână la castelul Karlsburg din Durlach și nu s-a mutat niciodată în noul oraș Karlsruhe. La începutul anului 1696, stilul său de viață l-a costat șansa de a obține tronul Suediei. El a fost în vizită la Stockholm, curtea suedeză considerându-l potrivit pentru o căsătorie cu Hedvig Sophia, fiica regelui Carol al XI-lea al Suediei. Pentru că fiul său Frederic de Baden-Durlach murise în timp ce Karl Wilhelm era încă în viață, nepotul său Karl Frederic i-a succedat. Pentru că
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
1808 - d. 7 mai 1873) a fost un om politic și jurist american, senator al SUA din partea statului Ohio; al 23-lea guvernator al acestui stat; secretar federal al trezoreriei în administrația președintelui Abraham Lincoln; și al șaselea președinte al Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite. Ca secretar al trezoreriei, Chase a întărit guvernul federal, introducând primele bancnote și înființând banca națională, ambele pe timp de război. Chase a articulat teza „conspirației puterii sclaviei” și și-a dedicat energia distrugerii a
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
fi Puterea Sclaviei—o conspirație a stăpânilor de sclavi din Sud cu scopul de a controla guvernul federal și de a bloca progresul libertății. El a inventat sloganul Partidului Pământului Liber, „Pământ liber, muncă liberă, oameni liberi”. În calitate de președinte al Curții Supreme, el a prezidat procesul din Senat al lui Andrew Johnson din timpul procedurilor de "impeachment" din 1868. Chase s-a născut în Cornish, New Hampshire, în familia lui Janet Ralston și Ithamar Chase, care a murit în 1817 când
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
aboliționistă Garrisoniană. Pentru apărarea sclavilor evadați și prinși în Ohio în conformitate cu Legea Sclavilor Fugari din 1793, Chase a fost poreclit "avocatul general pentru sclavi fugari". Argumentația sa în cazul "Jones v.Van Zandt" pe marginea constituționalității legilor sclavilor fugari în fața Curții Supreme a SUA a atras în mod deosebit atenția. În acest caz, și în altele similare, curtea a decis împotriva sa, și condamnarea lui John Van Zandt a fost confirmată. Chase a susținut că sclavia nu este locală, nici națională
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
a fost poreclit "avocatul general pentru sclavi fugari". Argumentația sa în cazul "Jones v.Van Zandt" pe marginea constituționalității legilor sclavilor fugari în fața Curții Supreme a SUA a atras în mod deosebit atenția. În acest caz, și în altele similare, curtea a decis împotriva sa, și condamnarea lui John Van Zandt a fost confirmată. Chase a susținut că sclavia nu este locală, nici națională, și că nu poate exista decât în virtutea unor legi care să o stipuleze explicit. El a afirmat
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
Lincoln nu mai avea nevoie să-l țină pe Chase în cabinet pentru a mai amâna rivalitatea cu el în vederea obținerii candidaturii. Pentru a mulțumi însă aripa radicală a partidului, Lincoln l-a păstrat pe Chase ca potențial judecător la Curtea Supremă. La moartea președintelui Curții Supreme Roger B. Taney în octombrie 1864, Lincoln l-a numit pe Chase în locul lui. Lincoln a semnat decretul de numire la 6 decembrie 1864. Chase a fost confirmat de Senat în aceeași zi, și
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
să-l țină pe Chase în cabinet pentru a mai amâna rivalitatea cu el în vederea obținerii candidaturii. Pentru a mulțumi însă aripa radicală a partidului, Lincoln l-a păstrat pe Chase ca potențial judecător la Curtea Supremă. La moartea președintelui Curții Supreme Roger B. Taney în octombrie 1864, Lincoln l-a numit pe Chase în locul lui. Lincoln a semnat decretul de numire la 6 decembrie 1864. Chase a fost confirmat de Senat în aceeași zi, și și-a preluat imediat funcția
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
și-a preluat imediat funcția pe care a deținut-o din 1864 până când a murit în 1873. Chase a adus o drastică schimbare față de Taney, care era susținător al sclaviei; unul dintre primele acte ale lui Chase ca președinte al Curții Supreme, a fost acela de a-i permite lui John Rock să devină primul avocat afro-american care a pledat în fața Curții Supreme. Printre cele mai de seamă decizii ale sale la președinția Curții s-au numărat: Ca președinte al Curții
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
drastică schimbare față de Taney, care era susținător al sclaviei; unul dintre primele acte ale lui Chase ca președinte al Curții Supreme, a fost acela de a-i permite lui John Rock să devină primul avocat afro-american care a pledat în fața Curții Supreme. Printre cele mai de seamă decizii ale sale la președinția Curții s-au numărat: Ca președinte al Curții Supreme, Chase a prezidat și judecarea "impeachmentului" președintelui Andrew Johnson în 1868. A alunecat treptat înapoi către vechea sa orientare către
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
acte ale lui Chase ca președinte al Curții Supreme, a fost acela de a-i permite lui John Rock să devină primul avocat afro-american care a pledat în fața Curții Supreme. Printre cele mai de seamă decizii ale sale la președinția Curții s-au numărat: Ca președinte al Curții Supreme, Chase a prezidat și judecarea "impeachmentului" președintelui Andrew Johnson în 1868. A alunecat treptat înapoi către vechea sa orientare către democrați, și a încercat, fără succes, să obțină candidatura prezidențială din partea democraților
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
Curții Supreme, a fost acela de a-i permite lui John Rock să devină primul avocat afro-american care a pledat în fața Curții Supreme. Printre cele mai de seamă decizii ale sale la președinția Curții s-au numărat: Ca președinte al Curții Supreme, Chase a prezidat și judecarea "impeachmentului" președintelui Andrew Johnson în 1868. A alunecat treptat înapoi către vechea sa orientare către democrați, și a încercat, fără succes, să obțină candidatura prezidențială din partea democraților în 1868. El „a fost trecut cu
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
fost un conducător absolutist, nu a chemat Dieta după 1648 iar cancelarul său Wilhelm Biener a fost executat ilegal în 1651 după un proces secret. Pe de altă parte, era un iubitor de muzică: opera italiană a prezentat spectacole la curtea sa. Ferdinand Carol s-a căsătorit cu Anna de Medici. Ea era fiica lui Cosimo al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana și a Mariei Magdalena de Austria. Ei au avut doi copii: A murit la Kaltern, la
Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria () [Corola-website/Science/334744_a_336073]
-
unde sunt întâmpinați de un servitor bătrân ce vorbea o bengaleză arhaică și care-l anunță pe stăpânul său, Nīlămvara Dăsa. Povestindu-i-se despre țipătul de femeie auzit în pădure, bărbatul începe să geamă de durere, strigând numele Lila. Curtea clădirii se umple curând de oameni în haine stranii ce aduceau o năsălie, iar drumeții se hotărăsc să plece. După ce se depărtează de casă, cei trei cad sfârșiți de oboseală și se trezesc la apariția zorilor, dându-și seama că
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
secolului al XIV-lea, utilizându-se piatră și cărămidă. Tot în această perioadă, mai exact în 1352, este ridicată Bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. În perioada 1558 - 1559 este ridicată biserica de la Curtea Domnească din București, cel mai vechi lăcaș de cult din Capitală, care s-a păstrat în forma sa originală. Prima mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din București datează în 1574, când străzile erau pavate prin sistemul podurilor din
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
perioada 1680 - 1687, dar nu a rezistat timpului, pe locul său fiind ridicată (două secole mai târziu) clădirea Băncii Naționale a României. La sfârșitul secolului la XVII-lea, în Țara Românească arhitectura cunoaște o deosebită înflorire. Se construiesc numeroase edificii laice (palate și curți domnești) și religioase într-un stil propriu epocii, denumit stilul brâncovenesc. Un prim exemplu îl constituie Mănăstirea Horezu (1690 - 1694), un valoros monument istoric al orașului omonim. Aceeași amprentă a lui Constantin Brâncoveanu o poartă și Palatul de la Potlogi, Dâmbovița
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Măldărești, remarcabilă prin proporțiile armonioase și decorațiunile interioare, constituie unul dintre cele mai caracteristice modele de arhitectură civilă românească din această perioadă. O clădire similară este cula lui Tudor Vladimirescu din Cerneți, construită în jurul anului 1800. Pe o porțiune din Curtea Veche din București, un comerciant armean a construit Hanul lui Manuc, finalizat în 1808, astăzi un important obiectiv turistic și monument istoric. Considerată cea mai veche biserică de lemn din Europa, Biserica de lemn din Putna a fost ridicată în
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
acestea, înainte ca Locky să descuie ușa, Belinda trage și-l ucide pe Locky cu o pușcă. Belinda este arestată și judecată pentru crimă. La proces, Dr. Richardson mărturisește că ea doar și-a protejat proprietățile ei și ale familiei. Curtea respinge acest lucru considerând că medicul spune toate astea pentru că este îndrăgostit de ea, dar apoi Stella, care încă mai are puternice sentimente romantice față de medic, confirmă povestea acestuia, afirmă că soțul ei i-a mărturisit adevărul despre viol înainte de
Johnny Belinda (film din 1948) () [Corola-website/Science/334804_a_336133]
-
Séguier tablouri de Guido Reni, Rafael precum și galeria Farnèse pictată de familia Carracci. După patru ani petrecuți în Italia, pictorul a părăsit Roma la sfârșitul anului 1645 și s-a întors la Paris în 1646, după un scurt sejur la curtea din Lyon. La întoarcerea în capitala Franței, Le Brun a obținut comenzi importante grație lui Séguier. În anul următor a fost numit "Pictor și valet de cameră al regelui". De asemenea, este ales să picteze pentru Notre-Dame de Paris; a
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
lui Ludovic al XIV-lea în Paris. În 1667 este numit director al Mobilierului regal. La sfârșitul anilor 1650, Mazarin (care a murit în 1661) îl prezintă regelui Ludovic al XIV-lea. Le Brun are, prin urmare, o reputație solidă. Curtea începe să-i comande cele mai variate lucrări: scene ecvestre, fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
Nicolas Fouquet (1661). Din 1631 a fost interesat de opera lui Charles Le Brun, căruia i-a prilejuit mai târziul studiul artelor la Roma. A fost mecena lui Le Brun, înainte ca acesta să devină în 1662 primul pictor de curte al lui Ludovic al XIV-lea. În 1639 a fost însărcinat cu oprimarea revoltei desculților din Normandia. A organizat un veritabil sistem opresiv și a ordonat execuția mai multor revoluționari. În 1642, după moartea lui Richelieu, Séguier a devenit patronul
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
mândră Ducesa de Orléans, voia pentru fiul ei o mireasă mai importantă. Élisabeth Alexandrine n-a jucat niciodată un rol politic proeminent. Ea a fost o prietenă apropiată a metresei regelui, faimoasa Madame de Pompadour, care a fost introdusă la curte de sora mai mare a Alexandrinei, Louise Élisabeth. Ca și sora ei mai mare, Louise Anne, a deținut multe teritorii și reședințe private în afara capitalei. În 1734 ea a cumpărat "Hôtel de Noirmoutier" situat pe strada Grenelles în Paris. De
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
a fost montată în centrul orașului Alba Iulia, unde a stat până în anul 1948, an în care a fost demontată și depusă la Muzeul Unirii din Alba Iulia. În anul 1958 statuia a fost dusă la București și expusă în curtea Muzeului Memorial “Cornel Medrea”, cel care a realizat statuia. În ziua de 30 noiembrie 1968 statuia a fost reinstalată în Satu Mare, în vederea sărbătoririi a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Statuia a fost amplasată în Bulevardul Republicii, azi
Statuia lui Vasile Lucaciu din Satu Mare () [Corola-website/Science/334846_a_336175]
-
judecătorească prin care a cerut recunoașterea paternității față de Dumitru Tinu. La începutul anului 2004, instanța a hotărât că Andrei este fiul Emiliei Iucinu și al regretatului jurnalist. Sentința a fost atacată de către moștenitorii lui Dumitru Tinu. Tribunalul București și, ulterior, Curtea de Apel București, au confirmat soluția primei instanțe. Procesul a avut un puternic impact emoțional la nivelul opiniei publice din România și a dus chiar la schimbarea legislației în vigoare, în sensul eliminării termenului de 1 an, pe care copilul
Andrei Tinu () [Corola-website/Science/334854_a_336183]
-
a evidențiat Turnbull ca tânăr avocat în procesul mult comentat în mass media, prin care a încercat guvernul lui Margaret Thatcher sa împiedica apariția în Australia a cărții „Spycatcher” (Vânătorul de spioni), memoriile lui Peter Wright, fost agent al M15. Curtea a permis în cele din urma publicarea cărții. În 1993-2000 a condus Mișcarea Republicană Australiană care s-a luptat pentru încetarea sistemului monarhic și instaurarea republicii în Australia. La referendumul organizat in jurul acestei probleme electoratul a hotărât menținerea monarhiei
Malcolm Turnbull () [Corola-website/Science/334850_a_336179]
-
Un om mare", "La țigănci", "Tinerețe fără de tinerețe", "Pe strada Mântuleasa", "Les trois Grâces", "Ivan", "Dayan", "Douăsprezece mii de capete de vite", "Ghicitor în pietre", "O fotografie veche de 14 ani", "Adio!", "Șanțurile", "Uniforme de general", "Incognito la Buchenwald", "În curte la Dionis", "L’Histoire des idées et des croyances religieuses", "Le Yoga. Liberté et Immortalité" și "Memorii". A colaborat la "Slovník spisovatelù. Rumunsko" (Dicționarul scriitorilor. România, Editura Odeon, Praga 1984 - 90 de articole) și "Slovník rumunských spisovatelù" (Dicționarul scriitorilor români
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]