42,587 matches
-
Prin tehnică minuțioasa, încercarea de restructurare a sintaxei după modelul limbii latine și rafinamentul stilistic, poate fi considerat un precursor al lui Góngora. Poemul are 300 de strofe la care s-au mai adăugat 65 de către un necunoscut. Este un poem epic, vizionar în maniera lui Dante care descrie călătoria autorului la căminul Fortunei-zeita norocului/sorții- o călătorie în care este călăuzit de Divină Providencia, femeia care îi arăta poetului 3 roți ale norocului (prezentul, trecutul și viitorul). Aceste 3 roți
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
Cele 7 planete corespund virtuților capitale. Aceste 3 roți simbolizează caracterul întâmplător al sorții care-i recompensează pe păcătoși. În final, poetul narator cere providenței să facă o profeție asupra lui Juan al doilea care prevede o mare glorie. Acest poem este foarte amplu și eterogen, fiind presărat cu reflecții morale, dar care are și o miză politică. Labirintul este un drum plin de primejdii în care protagonistul este supus mai multor probe. Poezia erotică este o poezie foarte rafinată, galanta
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
fugă din Georgia în anul 1185 dupa ce a fost acuzat de a fi întreținut o relație interzisă cu regina Tamara. El s-a stabilit în Mănăstirea Sfintei Cruci pentru o lungă vreme, timp în care a scris renumitul său poem „Viteazul în blană de tigru” și a pictat picturi murale. O legendă georgiană susține ca după ultima dorință a reginei Tamara, i-au fost pregătite zece sicrii, care au fost trimise în mai multe locuri din lume, unul din ele
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
50 de execuții, conform presei saudite, sunt iminente. Printre cei care își așteaptă moartea se numără doi șiiți condamnați pentru revoltă împotriva regimului pe vremea când erau minori și un poet palestinian condamnat pentru apostazie pe baza unui volum de poeme. Zeci de persoane executate au fost condamnate pentru infracțiuni fără violență, inclusiv legate de droguri, iar activiștii pentru drepturile omului susțin că multe din procese n-au respectat drepturile acuzaților. În ianuarie 2015, o înregistrare video înfățișa o femeie din
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
volume, „Matematici aplicate”, „Matematică de vacanță”, „Probleme antrenante”, „Caleidoscop matematic”, etc. După exemplul profesorului de la Facultatea de Matematică, Ion Barbu (Dan Barbilian), a îmbinat în mod fericit matematică cu literatura. Publică „Flori și ispite”, „Ostași ai libertăți”i, „Cadențe libere”, „Poemul vieții” etc. În urmă relaxării politice de la sfârșitul anilor 1960, organizează un cerc literar, transformat ulterior în Cenaclul literar Vasile Cârlova, inițial al veteranilor de război de pe lângă Cercul Militar Național. Devenind rapid un cenaclu de înaltă ținută culturală și patriotică
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
editorial al Editurii Humanitas Fiction. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor și a fost secretar general al Centrului PEN Român (1990-2004). Din 2002 este membră a board-ului Fundației Culturale Irlandezo-Română iar din 2006 este membră în Parlamentul Cultural European. Poemele sale au fost publicate în antologii în peste 15 țări. A tradus din limba engleză din opera lui Alan Brownjohn și a lui Eilean Ne Chuilleanain.
Denisa Comănescu () [Corola-website/Science/335282_a_336611]
-
să-l omoare. Pentru păstrarea acestei amintiri, în fiecare an în ajunul zilei de 1 mai (Arminden), toți creștinii își înfig în fața casei cât o ramură verde de copac. Coșbuc a inserat în poezie, chiar dacă la figurat, metafora orbirii evreilor: <poem> „Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu.” </poem>
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
o ramură verde de copac. Coșbuc a inserat în poezie, chiar dacă la figurat, metafora orbirii evreilor: <poem> „Și Dumnezeu orbit-a firea Ovreilor împinși la rău, Încât să n-aibă nicăirea Vrun chip de-a făptui pierirea Născutului din Dumnezeu.” </poem>
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
celălalt”. Titlul face referire la versurile cântecul "Flow My Tears" al compozitorului din secolul al XVI-lea John Dowland. Citate din piesă deschid fiecare secțiune majoră a romanului, opera lui Dowland fiind menționată în mai multe opere ale lui Dick. Poemul începe astfel: În "How to Build a Universe That Doesn't Fall Apart Two Days Later," Dick își amintește cum descrierea unui incident din partea finală a cărții (sfârșitul capitolul 27) către un preot l-a determinat pe acesta să observe
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să ne facă poame multe!”.</poem> Caloianul coincide cu o perioadă climaterică
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să ne facă poame multe!”.</poem> Caloianul coincide cu o perioadă climaterică de mare însemnătate pentru încolțirea și creșterea culturilor, având drept scop asigurarea unor condiții normale de precipitații naturale. Apa care este simbolul vieții, este invocată pentru a obține fertilizarea pământului și fecunditatea animalelor, cu
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
Ordinul Meritul Cultural clasa I, iar ulterior Ordinul Meritul Muncii clasa a II-a. Debutul său editorial a avut loc în 1956 cu volumul de versuri "Leánykérő". În 1969 a publicat volumul "Ezüst ember tánca". Cartea "Fecskelánc" ce conținea și poeme pentru copii a fost publicată în 1981, fiind ilustrată cu desene de István Árkossy. Au urmat volumele "Fiúban, földben" (1982), "Szerencsefű" (1987), "Napkosár" (1990) și "Sárkánymosoly" (1995). În 1993 a publicat șapte poezii haiku, apoi a adunat mai multe haiku
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
(în arabă: "ğăhilīya") se traduce prin „epoca ignoranței” și reprezintă perioada în care Peninsula Arabă nu avea profet sau scriptură relevată. Mai precis, jăhiliyya este perioada dinaintea apariției islamului. Atestările din această perioadă se limitează la tradiții și poeme. Termenul jăhiliyya provine de la cuvântul din limba arabă jahlun care înseamnă ignoranță. Conform dicționarului "Muʻjam al-Wasīth" termenul jăhiliyya are două semnificații : Prima semnificație atribuie perioadei jăhiliyya toată ignoranța și cruzimea existente înaintea islamului. A doua semnificație limitează durata acesteia la
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
în vremea islamului. Atât bărbații cât și femeile compuneau poezii în această perioadă. Bărbații alegeau să scrie în toate genurile, iar femeile scriau elegii pentru partenerii lor căzuți pe câmpul de luptă. Qașida, cel mai popular gen poetic, este un poem împărțit în trei părți. In prima parte este descrisă suferința poetului care a fost despărțit de iubita lui, fiind abandonat de tribul acesteia. A doua parte enumără dificultățile pe care le întâlnește în călătoria sa prin deșert. A treia etapă
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
plecând de la schema originală. În fiecare an se desfășura o competiție literară în cadrul târgului de la ʻUkăz din Hijaz la care eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de vitejie. Târgul se organiza în lunile sacre, când războiul era interzis. Poemele care câștigau competiția erau atârnate de pereții pietrei negre de la Kaaba. Cele mai cunoscute poeme sunt cele șapte muʻallaqăt ( poemele suspendate). Fiecare dintre acestea a fost scrisă cu litere de aur și suspendată pe pereții Kaabei.
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
ʻUkăz din Hijaz la care eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de vitejie. Târgul se organiza în lunile sacre, când războiul era interzis. Poemele care câștigau competiția erau atârnate de pereții pietrei negre de la Kaaba. Cele mai cunoscute poeme sunt cele șapte muʻallaqăt ( poemele suspendate). Fiecare dintre acestea a fost scrisă cu litere de aur și suspendată pe pereții Kaabei.
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de vitejie. Târgul se organiza în lunile sacre, când războiul era interzis. Poemele care câștigau competiția erau atârnate de pereții pietrei negre de la Kaaba. Cele mai cunoscute poeme sunt cele șapte muʻallaqăt ( poemele suspendate). Fiecare dintre acestea a fost scrisă cu litere de aur și suspendată pe pereții Kaabei.
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
s-a angrenat într-o serie de tulburări studențești din care a scăpat fără pedeapsă prin protecția părintelui Guillaume de Villon (, din „Testament”, versul 853). Villon și-a reamintit ulerior, cu melancolie, în „Testament”, de această perioadă agitată de studenție<poem> "Bien sçay, se j'eusse estudié" "Ou temps de ma jeunesse folle" "Et a bonnes meurs dedié," "J'eusse maison et couche molle." "Mais quoy ! je fuyoië l'escolle" "Comme fait le mauvaiz enffant" "En escripvant cette parolle" "A peu
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Ou temps de ma jeunesse folle" "Et a bonnes meurs dedié," "J'eusse maison et couche molle." "Mais quoy ! je fuyoië l'escolle" "Comme fait le mauvaiz enffant" "En escripvant cette parolle" "A peu que le cueur ne me fent !" </poem> Activitatea poetului între anii 1452-1455 a rămas incertă dar se știe că în epoca respectivă Franța de la finele razboiului de 100 de ani nu era capabilă să angajeze un număr așa de mare de intelectuali așa că majoritaea a ajuns să
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
cochetat o vreme cu tấnărul chierico pentru ca apoi să-l ignore. În versurile sale de îndrăgostit dezamăgit (de "dulcea sa privire și frumosul aspect/cu o savoare atât de amăgitoare") ea va căpăta diferite nume: Denise, Roze, Katherine de Vauzelles. <poem> "Et se j’ay prins en ma faveur" "Ces doulx regars et beaux semblans" "De tre decevante saveur" "Me tresperans jusque aux flans" ("Le Lais", 26-30) </poem> Răzbunarea poetului a fost nemiloasă, în câteva rondeluri și balade picante, răutăciose, virulente
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
atât de amăgitoare") ea va căpăta diferite nume: Denise, Roze, Katherine de Vauzelles. <poem> "Et se j’ay prins en ma faveur" "Ces doulx regars et beaux semblans" "De tre decevante saveur" "Me tresperans jusque aux flans" ("Le Lais", 26-30) </poem> Răzbunarea poetului a fost nemiloasă, în câteva rondeluri și balade picante, răutăciose, virulente, adesea pe fond religios, fapt de care s-a folosit respectiva pentru a se plânge forurilor religioase care l-au condamnat pe Villon la biciuire. Datorită sărăciei
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Datorită sărăciei, în disperare de cauză, a încercat să-l tapeze până și pe ducele de Bourbon - care abea ăl salvase - vezi mai sus - în scrisoarea-poem „Petiție la ducele de Bourbon” (La Requeste que Vïllon bailla à Monseigneur de Bourbon): <poem> „Petiție la ducele de Bourbon” "Stăpân al meu și prințe preatemut," "Lujer de crin, din rege zămislit," "François Villon, ce soarta l-a bătut" Cu vânătăi avane, crunt lovit," "Te roagă prin scrisoarea lui, smerit," "Să-i dai un împrumut
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]