43,501 matches
-
împreună la școală. În tinerețea sa, Lemony Snicket a frecventat o școală cu internat condusă de V.F.D., împreună cu alte personaje din serie. Mai târziu a fost educat la sediul central V.F.D. din Munții Mortmain și a fost angajat de un ziar numit "Zilnicul Punctilio" după absolvire. Verifica ortografia la anunțurile mortuare și era critic de teatru. Lemony Snicket a avut o relație fără noroc cu actrița Beatrice Baudelaire. Lemony și Beatrice au fost la un moment dat logodiți și gata să
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
declarație publică cu privire la vreun incident serios în zona sa de responsabilitate din Anatolia. În mediile militare franceze însă se manifesta o stare de stupoare fața de violența atacurilor naționaliștilor turci. Luptele și masacrele armenilor au devenit subiecte de presă în ziarele europene și americane, ca și în Parlamentul Britanic . Rolul colonelului Normand în perioada de dinaintea și în timpul evacuării a provocat discuții aprinse printre membrii Statului major al generalului Dufieux, dat fiind faptul că un ordin oficial de retragere nu fusese dat
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Marie Rogêt”. Aceste povestiri sunt considerate a fi importantele predecesoare timpurii ale literaturii detectivistice moderne. Ea a fost publicată pentru prima dată în almanahul literar "The Gift for 1845" (1844) și a fost în curând retipărită în numeroase reviste și ziare. În această povestire, C. Auguste Dupin ajută la recuperarea unei scrisori de o foarte mare importanță pentru familia regală din Franța. Acțiunea se petrece într-o seară furtunoasă de toamnă din anul 18..., la etajul trei al imobilului de la numărul
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
a obținut 12 dolari pentru această primă publicare a povestirii. Ea a fost inclusă ulterior în volumul "Tales By Edgar A. Poe" (1845). Prima traducere în limba română a fost realizată de Byr și publicată sub titlul „Epistola furată” în ziarul "Dreptatea" din Timișoara, anul II (1895), nr. 110-112. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Ștefan Petică) sub titlul „” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897, pp. 106-109. A urmat o traducere publicată în ziarul "Țara", anul II (1904), nr. 349, p. 2. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu și inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. O nouă
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
ai ASTRA, ocupând diferite poziții în asociație între anii 1877 și 1888. În același timp a fost și membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Ordotoxe a Sibiului. Se căsătorește în anul 1880, la București cu Ana Triandafilt. Se implică și în crearea ziarului "Tribuna", iar după arestarea lui Ioan Slavici, devine conducătorul redacției. În anul 1892 devine unicul acționar al ziarului. A fondat "Reuniunea Română de Agricultură" la Sibiu, fiind unul dintre militanții întăririi economice a românilor din Transilvania. În plan politic a
Eugen Brote () [Corola-website/Science/327253_a_328582]
-
membru în Consistoriul Arhiepiscopiei Ordotoxe a Sibiului. Se căsătorește în anul 1880, la București cu Ana Triandafilt. Se implică și în crearea ziarului "Tribuna", iar după arestarea lui Ioan Slavici, devine conducătorul redacției. În anul 1892 devine unicul acționar al ziarului. A fondat "Reuniunea Română de Agricultură" la Sibiu, fiind unul dintre militanții întăririi economice a românilor din Transilvania. În plan politic a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român, în octombrie 1880, făcând parte din redactorii Memorandumului Transilvaniei, alături de Ioan
Eugen Brote () [Corola-website/Science/327253_a_328582]
-
din delegația de 237 de persoane care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului Franz Josef. A fost principalul susținător al Partidului Național Liberal, în Transilvania. În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Ioan Russu-Șirianu și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului". În octombrie 1893 pleacă în România, unde se va dedica organizării unei ferme. În 1896 se recăsătorește cu Adele von Heldenberggel, o profesoară germană de muzică. În anul 1904 înființează prima bancă de credit funciar din România. Fiind
Eugen Brote () [Corola-website/Science/327253_a_328582]
-
A absolvit studiile pedagogice la "Pedagogiul de Stat din Deva". După absolvirea studiilor merge la București unde devine profesor de istorie la școala pedagogică de fete, între anii 1884 și 1891. În același timp a muncit și ca redactor al ziarelor "Lumina pentru toți", "Românul" lui Vintilă C.A. Rosetti și "Voința Națională". În anul 1891 se întoarce în Transilvania și lucrează în redacția ziarului "Tribuna" din Sibiu, unde devine, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director. În anul 1893 întemeiază la
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
de fete, între anii 1884 și 1891. În același timp a muncit și ca redactor al ziarelor "Lumina pentru toți", "Românul" lui Vintilă C.A. Rosetti și "Voința Națională". În anul 1891 se întoarce în Transilvania și lucrează în redacția ziarului "Tribuna" din Sibiu, unde devine, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director. În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului", iar în anul 1897 înființează la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, "Tribuna Poporului". În anul
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
A. Rosetti și "Voința Națională". În anul 1891 se întoarce în Transilvania și lucrează în redacția ziarului "Tribuna" din Sibiu, unde devine, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director. În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului", iar în anul 1897 înființează la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, "Tribuna Poporului". În anul 1894 este condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le ispășește la Seghedin, datorită conținutul articolelor sale publicate în ziarul "Tribuna". Țăranul Nicolae
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului", iar în anul 1897 înființează la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, "Tribuna Poporului". În anul 1894 este condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le ispășește la Seghedin, datorită conținutul articolelor sale publicate în ziarul "Tribuna". Țăranul Nicolae Lăzărescu din Șiria a organizat, în sat, o coletă bănească pentru a-i trimite întemnițatului. Cei 8 florini și 70 creițari au fost întregiți de către până la 10 florini, pe care i-a trimis ziarului "Tribuna" din Sibiu
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
sale publicate în ziarul "Tribuna". Țăranul Nicolae Lăzărescu din Șiria a organizat, în sat, o coletă bănească pentru a-i trimite întemnițatului. Cei 8 florini și 70 creițari au fost întregiți de către până la 10 florini, pe care i-a trimis ziarului "Tribuna" din Sibiu, pentru începerea unui fond din care să se ridice o cruce pe mormântul lui Avram Iancu. Din închisoare, la 6 aprilie 1894, îi răspunde și preotului Zaharie Milian din Dezna, care coletase și el bani, motivând de ce
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
să întruchipeze cinstirea ce se aduce de urmaș faptelor străbunilor, pe care Ioan Russu-Șirianu îl considera "o icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
faptelor străbunilor, pe care Ioan Russu-Șirianu îl considera "o icoană sfântă-piatră de hotar care amintește jertfa de sânge pe altarul sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
sfânt al patriei al acestui fiu al pământului românesc". După încetarea apariției ziarului "Tribuna" din Sibiu, la 29 aprilie 1903, ziarul "Tribuna Poporului" din Arad, își schimbă numele în "Tribuna" începând cu ianuarie 1904. Ioan Russu-Șirianu a lucrat în redacția ziarului "Tribuna Poporului", iar mai apoi al "Tribunei" din Arad, fiind redactor, redactor responsabil și editor, până în anul 1908. Între anii 1905 și 1906 a fost deputat în Dieta Ungariei din partea cercului electoral de la Chișineu. A fost căsătorit cu scriitoarea Constanța
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
A studiat apoi la Facultatea de Filologie din cadrul Universității de Stat din Cernăuți (1967-1972). După absolvirea studiilor universitare a lucrat ca jurnalist și profesor de limba și literatura română. După o scurtă perioadă în care a lucrat în calitate de corespondent la ziarul regional „Zorile Bucovinei” (1972-1973), a activat ca profesor de limba și literatura română la școala medie din comuna Cupca, raionul Adâncata (1973-1978) și ca director adjunct la școala medie din comuna Molnița (1978-1985). Începând din 1985 revine la activitatea gazetărească
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
profesor de limba și literatura română la școala medie din comuna Cupca, raionul Adâncata (1973-1978) și ca director adjunct la școala medie din comuna Molnița (1978-1985). Începând din 1985 revine la activitatea gazetărească mai întâi pe post de corespondent la ziarul regional „Zorile Bucovinei” (1985-1992), iar apoi ca redactor-șef al ziarului raional „Gazeta de Herța” (1992-1995) și redactor-șef al revistei săptămânale a minorității naționale române din Ucraina „Concordia” (începând din 1995). a avut o contribuție importantă la înființarea Școlii
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
Cupca, raionul Adâncata (1973-1978) și ca director adjunct la școala medie din comuna Molnița (1978-1985). Începând din 1985 revine la activitatea gazetărească mai întâi pe post de corespondent la ziarul regional „Zorile Bucovinei” (1985-1992), iar apoi ca redactor-șef al ziarului raional „Gazeta de Herța” (1992-1995) și redactor-șef al revistei săptămânale a minorității naționale române din Ucraina „Concordia” (începând din 1995). a avut o contribuție importantă la înființarea Școlii nr. 29 din Cernăuți (actualul Gimnaziu nr. 6), la fondarea „Gazetei
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
dintre responsabilii declanșării celui de-al doilea război balcanic. La 2 iulie 1887 a apărut la București cotidianul "Sentinela", editat până în 3 august 1887, organ al Partidului Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea. În numărul 12 al ziarului, apărut la 16 iulie 1887, la pagina 3 a fost publicat articolul „Unirea Bulgariei cu România în persoana Regelui Carol I”, despre oferirea tronului bulgar de către regenții acestuia regelui României, după sistemul Austro-Ungariei.
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
ar fi fost recunoscut de EBU. Există deja un acord de cooperare semnat între UER și RTK și UER sprijină aderarea RTK. Începând din 2011, RTK are statut de observator în cadrul UER și a ticipat la Eurovision Young Dancers. Potrivit ziarului Koha Ditore din Kosovo, pentru o posibilă participare interpretul ar urma să fie ales printr-o selecție națională numită Akordet e Kosovës . Oamenii care locuiesc în Kosovo sunt foarte încântați de ideea participării la concurs. Libanul nu a participat la
Țările care nu au reușit să debuteze în concursul muzical Eurovision () [Corola-website/Science/327293_a_328622]
-
lui Dillinger. Povestea ei a fost integrată într-o serie de mituri legate de Dillinger, delectând publicul în timpul Marei crize economice: conform acestei interpretări populare, gangsterul fusese trădat de propria-i slăbiciunea pentru femei (o idee vehiculată mai întâi de către ziarele care i-au descris rolul în evenimentele din 1934). În noaptea când a murit Dillinger, un necunoscut a scris cu cretă pe asfaltul trotuarului de lângă cinematograful unde fusese împușcat Dillinger următorul epitaf: "Stranger, stop and wish me well,<br>Just
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
a preluat Ullstein Verlag fondată în 1877 și confiscată de către regimul nazist în 1937, din cauza originii evreiești a proprietarilor. „Moștenind” de la predecesoarea sa și revista "Berliner Illustrirte Zeitung", Deutscher Verlag AG a inițiat "Signal" ca pe o ediție specială a ziarului, pentru a profita de notorietatea acestuia. Se pare că designul revistei "Signal" a fost inspirat după modelul revistei americane "Life" și al revistei franceze "Match". Numele propus inițial a fost „39”, dar, fiind considerat nereprezentativ, a fost repede abandonat în favoarea
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
fântânii se afla statuia lui Neptun. Construcția avea un mecanism bazat pe energia apei care în fiecare dimineață la ora șase și în fiecare seară tot la ora șase cânta melodii, cum ar fi "Cântecul lui Rákóczi". Potrivit articolelor de ziar în iarna anului 1836 a fost o furtună puternică în oraș, în timpul căreia statuia lui Neptun a căzut jos. Putem presupune că aceast fapt a condus la deteriorarea mecanismul care a făcut posibil redarea sunetelor. Astfel s-a născut mitul
Geografia Târgu-Mureșului () [Corola-website/Science/327329_a_328658]
-
cu totul altul și cu totul prezent. Credința în El, convertirea realității noastre umane atât culturale, cât și existențiale, este cererea pe care încă ne-o adresează. ("Wait Without Idols", p. 46) A contribuit cu articole pe teme ample în ziare și reviste precum "The Nation", "The Christian Century", "Réforme or Foi et Vie" și "Biblioteca dell'Archivio di filosofia". El a fost membru al American Council of Learned Societies (ACLS) și a servit pe post de consultant al Comisiei Prezidențiale
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]