425,743 matches
-
mai rar pot persista sechele motorii, aproximativ 30% din adulți și chiar mai mult dintre copii rămân cu pareză reziduală la 3 ani. Incidența sindromul Guillain-Barré este de 1-2 cazuri/100.000 de locuitori pe an. Sunt descrise mai multe forme clinice: sindromul Miller-Fisher, pandisautonomia acută, forme motorii pure, forme senzitive pure, forme axonale senzitivo-motorii etc. Sindromul Miller-Fisher este rar (în 5% din cazuri) și se caracterizează prin triada: oftalmoplegie, ataxie și areflexie osteotendinoasă. Pandisautonomia acută Young și Adams interesa sistemul
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]
-
aproximativ 30% din adulți și chiar mai mult dintre copii rămân cu pareză reziduală la 3 ani. Incidența sindromul Guillain-Barré este de 1-2 cazuri/100.000 de locuitori pe an. Sunt descrise mai multe forme clinice: sindromul Miller-Fisher, pandisautonomia acută, forme motorii pure, forme senzitive pure, forme axonale senzitivo-motorii etc. Sindromul Miller-Fisher este rar (în 5% din cazuri) și se caracterizează prin triada: oftalmoplegie, ataxie și areflexie osteotendinoasă. Pandisautonomia acută Young și Adams interesa sistemul nervos autonom și se manifestă prin
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]
-
adulți și chiar mai mult dintre copii rămân cu pareză reziduală la 3 ani. Incidența sindromul Guillain-Barré este de 1-2 cazuri/100.000 de locuitori pe an. Sunt descrise mai multe forme clinice: sindromul Miller-Fisher, pandisautonomia acută, forme motorii pure, forme senzitive pure, forme axonale senzitivo-motorii etc. Sindromul Miller-Fisher este rar (în 5% din cazuri) și se caracterizează prin triada: oftalmoplegie, ataxie și areflexie osteotendinoasă. Pandisautonomia acută Young și Adams interesa sistemul nervos autonom și se manifestă prin oboseală, vărsături, tulburări
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]
-
mai mult dintre copii rămân cu pareză reziduală la 3 ani. Incidența sindromul Guillain-Barré este de 1-2 cazuri/100.000 de locuitori pe an. Sunt descrise mai multe forme clinice: sindromul Miller-Fisher, pandisautonomia acută, forme motorii pure, forme senzitive pure, forme axonale senzitivo-motorii etc. Sindromul Miller-Fisher este rar (în 5% din cazuri) și se caracterizează prin triada: oftalmoplegie, ataxie și areflexie osteotendinoasă. Pandisautonomia acută Young și Adams interesa sistemul nervos autonom și se manifestă prin oboseală, vărsături, tulburări de tranzit, hipotensiune
Sindromul Guillain-Barré () [Corola-website/Science/336531_a_337860]
-
Propunerea lui Longhena a fost un plan arhitectural concret, care detalia structura și costurile. El a scris: Mai tarziu, într-un memorandum, el a scris: "În primul rând, este o lucrare virgina, nemaivăzuta anterior, curioasă, demnă și frumoasă, executată în forma unui monument rotund care nu a fost niciodata văzut, nici vreodată inventat, nici cu totul și nici în parte, la alte biserici din acest cel mai liniștit oraș, la fel cum a făcut și concurentul meu ("îl Fracao") pentru propriul
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
feluri, prezintă influență clasicismului Palladian și a domurilor din Veneția. Senatul Venețian a votat cu 66 de voturi pentru, 29 împotriva și 2 abțineri pentru a autoriza proiectul tânărului de 26 de ani Longhena. În timp ce Longhena a văzut structura sub forma unei coroane, clădirea circulară decorativă se aseamănă mai mult cu un relicvar, cu un ciborium și cu un potir decorat întors care adăpostește evlavia orașului. Bazilica Santa Maria della Salute este o vastă clădire octogonala cu două cupole și o
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
Angelo degli Zoppi. Mănăstirea și biserica gotica a Sfanțului Ștefan au fost fondate în 1294. Lăcașul de cult a fost reconstruit în secolul al XIV-lea și modificat în secolul al XV-lea în timpul construcției portalului și a acoperișul în formă de chila. A fost construit de un ordin cerșetor: călugării augustinieni. Exteriorul este sobru, chiar auster, trăsături regăsite în mai multe sanctuare ale ordinelor de călugări cerșetori din acea perioadă. Fațadă bisericii Sfanțul Ștefan conține un portal mare în stil
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
particulară a clădirii, care are partea să laterală și nu fațadă în Campo Sânto Stefano. Din același motiv absida bisericii este construită pe un pod sub care trece Rio del Santissimo di Sânto Stefano. Plafonul bisericii are o structură în formă de chila de navă, fiind susținut de grinzi sculptate și coloane din marmură de Verona. Biserică Sfanțul Ștefan conține numeroase opere de artă, printre care unele ale următorilor artiști:
Biserica Sfântul Ștefan din Veneția () [Corola-website/Science/333449_a_334778]
-
și nivelurile de performanță în condiții de incendiu ale structurilor de construcții, produselor pentru construcții, instalațiilor aferente construcțiilor și ale instalațiilor de protecție la incendiu. Instituțiile, agenții economici, care execute lucrări de construcții la clădiri civile sau industriale indiferent de formă, de stat sau private, nave maritime sau chiar terestre, conducătorii de instituții și proprietarii sunt responsabili pentru a menține instalațiile si clădirile lor, în conformitate cu reglementările tehnice și legislația în vigoare stabilite de către autoritatea competentă. Reducerea riscului de incendiu prin: Identificarea
Protecția împotriva incendiilor () [Corola-website/Science/333455_a_334784]
-
în întregime după proiectul arhitectului Alessandro Vittoria. Au fost păstrate doar câteva părți din structura anterioară, inclusiv unele fresce și Capelă Cornaro. Pe la începutul secolului al XVIII-lea, Andrea Tirali a adăugat o serie de detalii arhitectonice, inclusiv domul în formă de bulb de ceapă în vârful campanilei care era ea însăși un adaos de la sfârșitul secolului al XVII-lea (mai precis din 1672). Biserică își păstrează aspectul său din secolul al XVI-lea: o singură navă susținută de două rânduri
Biserica Sfinții Apostoli din Veneția () [Corola-website/Science/333448_a_334777]
-
hercinic a trecut și peste actualul areal carpatic, din Transilvania până în Dobrogea, prelungindu-se la est în spațiul Mării Negre.. Astfel, pe teritoriul României s-au format Munții Măcin și s-au metamorfozat depozitele sedimentare din geosinclinalul carpatic, găsite astăzi sub formă de zone cristaline afectate de cutările alpine și regenerate. Acestea se întâlnesc cu caracter insular în Carpații Orientali și Carpații de Curbură, dominante în Carpații Meridionali și Munții Banatului și amestecate în Munții Apuseni. Vulcanismul hercinic se regăsește sub forma
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
formă de zone cristaline afectate de cutările alpine și regenerate. Acestea se întâlnesc cu caracter insular în Carpații Orientali și Carpații de Curbură, dominante în Carpații Meridionali și Munții Banatului și amestecate în Munții Apuseni. Vulcanismul hercinic se regăsește sub forma unor intruziuni granitice în NV Dobrogei și într-unele granite din Carpații Meridionali și din Munții Apuseni. După fazele intrusive au avut loc și faze efuzive, dar resturile ultimelor au fost îndepărtate ulterior de către eroziune, astfel că parțial intruziunile (sub
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
unor intruziuni granitice în NV Dobrogei și într-unele granite din Carpații Meridionali și din Munții Apuseni. După fazele intrusive au avut loc și faze efuzive, dar resturile ultimelor au fost îndepărtate ulterior de către eroziune, astfel că parțial intruziunile (sub formă de lacolite, batolite, apofize, stockuri, filoane, etc... - unele alungite pe zeci de kilometri) - concordante cu sensul de stratificare al șisturilor cristaline și aliniate, au fost scoase la zi. Spre sfârșitul etapei orogenetice eroziunea a determinat peneplenizarea munților, iar soclul lor
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
nivelare au fost afectate prin scufundare ulterioară sau faliere odată cu ridicarea geosinclinalelor carpatice Erodarea și nivelarea lanțului hercinic de pe teritoriul României nu a mai lăsat urme care să fie efectiv moștenite în relieful actual decât în Dobrogea de Nord, sub forma unor resturi de pediplenă posthercinică în regiunile Măcin, Babadag și Tulcea, care apar la zi. Orogenezei hercinice îi corespund temporal: Reconstrucție paleogeografică a Terei, arătând formarea Pangeei și a catenelor muntoase de origine hercinică
Orogeneza hercinică () [Corola-website/Science/333447_a_334776]
-
Pizzi, Giuseppe Borsato, Giovanni Demin, Sebastiano Sânți, Francesco Hayez, Michelangelo Grigoletti, Antonio Bosa și alții. De asemenea, în acel an au fost achiziționate două statui de Antonio Canova: "Hector" și "Aiax", care au fost plasate într-un spațiu special în formă de absida dintr-o anticamera cu vedere spre principala cale acvatică a orașului. Clădirea, a cărei culoare a fost într-o stare proastă, apare acum renovată în exterior și caracterizată printr-o culoare roz. Palatul Bauer Grünwald, transformat astăzi într-
Palatul Treves de Bonfili () [Corola-website/Science/333460_a_334789]
-
creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii și experimente violente; dimpotrivă, printr-o stăpânire de sine și printr-o luciditate consecventă stării de grație pe care o consemnează, poetul ia
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
printr-o luciditate consecventă stării de grație pe care o consemnează, poetul ia pieptiș cărările vieții și ale destinului literar proiectând în albia anonimatului, motive și interogații ale spațiului provinciei pe care eul creator le cerne în pagină, fie sub forma ‘exercițiilor de transparență' și răbdare, fie sub forma insomniilor, a uitării și oboselii de mai târziu. Luând drept martori și confidenți pe Lucrețiu, Horațiu și Eschil pe care i-a buchisit pe băncile facultății, ori pe vreo enigmatică Lavinia, descinsă
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
care o consemnează, poetul ia pieptiș cărările vieții și ale destinului literar proiectând în albia anonimatului, motive și interogații ale spațiului provinciei pe care eul creator le cerne în pagină, fie sub forma ‘exercițiilor de transparență' și răbdare, fie sub forma insomniilor, a uitării și oboselii de mai târziu. Luând drept martori și confidenți pe Lucrețiu, Horațiu și Eschil pe care i-a buchisit pe băncile facultății, ori pe vreo enigmatică Lavinia, descinsă și ea din personajele livrești, dar adusă în
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
lucrurilor desprinse de natura lor, autorul configurează «un poem nu destul de ferm/ precum o săgeată ce se răsgândește în timp ce sfâșie aerul/ dintre călău și călău». Întorsătura voit retorică și binevoitoare din finalul poemului precum și interjecțiile, inversiunile ori cuvintele folosite în forma lor arhaică, sugerează, ici și colo, o atitudine ironică, adesea contrapunctică a poemului față de realitate și a poetului față de destin. Chiar lipsa de fermitate acuzată anterior ascunde o indecizie funciară, o legănare metafizică, o lene creatoare care dă senzația de
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
1999) este alcătuit dintr-un calendar subiectiv al trecerii. Poemele alternează cu file dintr-un jurnal personal. Sentimentul trecerii și al vanității este exprimat prin conceptul de oboseală pe care îl afișează cu un aer blazat și indiferent. Alienarea ia forme ciudate: „Am în cap un teanc de coli albe și galbene și le visez”; „Ce am trăit? Când? O uitare devenită carne/ grea și obosită”. Îndoiala, golul, vidul devin forme ale unei oboseli creatoare. E pusă la îndoială până și
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
îl afișează cu un aer blazat și indiferent. Alienarea ia forme ciudate: „Am în cap un teanc de coli albe și galbene și le visez”; „Ce am trăit? Când? O uitare devenită carne/ grea și obosită”. Îndoiala, golul, vidul devin forme ale unei oboseli creatoare. E pusă la îndoială până și capacitatea de a se înduioșa, «de viteza morții noastre comune.» Etalând un inventar sărac al întâmplărilor și lucrurilor ce se repetă absurd, poetul deplânge proliferarea nemișcării, sufocarea sălbăticiei, stingerea cruzimii
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
noastre comune.» Etalând un inventar sărac al întâmplărilor și lucrurilor ce se repetă absurd, poetul deplânge proliferarea nemișcării, sufocarea sălbăticiei, stingerea cruzimii și a simțirii atroce care făceau posibil spectacolul ființei. Tocirea spiritului, sărăcirea imaginației, sentimentul nimicniciei, al inutilității ia forme dramatic-interogative. Tonul duios-elegiac al Duminicii de ianuarie se răsfrânge asupra crizei prin care trece ființa în pragul senectuții: „Ehei nu mai înveți până-i lume să vorbești/ după patruzeci de ani nu te mai duci în povești/ poți lăcrima suspina
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
vorbești/ după patruzeci de ani nu te mai duci în povești/ poți lăcrima suspina smiorcăi strânge dinții/ gata te uiți te-ai uitat te uită și cerșetorii și prinții” Compătimirea micilor vietăți, a unei cățelușe triste și obosite, bunăoară, ia forme paradoxale, după cum spectacolul prăbușirii casei cu pereții crăpați ia forme absurde. Registrul absurd se amplifică și în poemul următor («Artur e mort și cântă la cele mai bune/ piane de dincolo») pentru ca apoi să cedeze locul îngrijorării, sfâșierii și chiar
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
povești/ poți lăcrima suspina smiorcăi strânge dinții/ gata te uiți te-ai uitat te uită și cerșetorii și prinții” Compătimirea micilor vietăți, a unei cățelușe triste și obosite, bunăoară, ia forme paradoxale, după cum spectacolul prăbușirii casei cu pereții crăpați ia forme absurde. Registrul absurd se amplifică și în poemul următor («Artur e mort și cântă la cele mai bune/ piane de dincolo») pentru ca apoi să cedeze locul îngrijorării, sfâșierii și chiar smintelii. Alienarea ființei determină răsucirea discursului și, vrând să-și
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
arta cu care se strică toate în jur». Poate că din această secătuire a ființei, din această biciuire și asaltarea a ei se naște un subtil elogiu al trecerii. Un elogiu al îmbătrânirii și al oboselii care - în final - ia forme sălbatice, de o crudă expresivitate: „Puține se schimbă într-adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și locuri/ pe unde n-o să mai fii -/ un bocet urcând cu cerneluri/ pentru a
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]