425,743 matches
-
surmontata de un cub, având pe fețele alternative Leul Sfanțului Marcu și reprezentarea feminină a Veneției ("la Giustizia": Justiția). Turnul are un acoperiș piramidal, având în vârf o girueta de aur care-l reprezintă pe Arhanghelul Gavriil. Campanila a dobândit forma actuală în 1514. Turnul a fost reconstruit în forma sa actuală în 1912, după ce se prăbușise în 1902. Construcția originală de secol al IX-lea, inițiată în timpul domniei lui Pietro Tribuno și construită pe fundații române, a fost folosită că
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
Sfanțului Marcu și reprezentarea feminină a Veneției ("la Giustizia": Justiția). Turnul are un acoperiș piramidal, având în vârf o girueta de aur care-l reprezintă pe Arhanghelul Gavriil. Campanila a dobândit forma actuală în 1514. Turnul a fost reconstruit în forma sa actuală în 1912, după ce se prăbușise în 1902. Construcția originală de secol al IX-lea, inițiată în timpul domniei lui Pietro Tribuno și construită pe fundații române, a fost folosită că turn de veghe sau că far pentru doc, care
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
a suferit în mai multe rânduri pagube de pe urma trăsnetelor. Ea a fost grav avariată în 1388, incendiată și distrusă în 1417 și grav avariată în 1489 de un incendiu care a distrus acoperișul din lemn al turnului. Campanila a dobândit formă să definitivă în secolul al XVI-lea, datorită lucrărilor de restaurare făcute pentru a repara multiplele avarii cauzate de cutremurul din martie 1511. Aceste lucrări, inițiate de către arhitectul Giorgio Spavento, apoi executate sub conducerea lui Bartolomeo Bon din Bergamo, au
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
Catedralei St. John Gualbert din Johnstown, Pennsylvania. Metropolitan Life Insurance Company Tower, un zgârie-nori situat pe One Madison Avenue în cartierul Manhattan din New York City, SUA, a fost proiectat de firma de arhitectură Napoleon LeBrun & Sons, care și-a bazat formă exterioară a blocului pe această campanila. Replici ale turnului actual se află în complexul The Venețian, parcul cu tematică venețiana din Las Vegas Strip, stațiunea sora The Venețian Macao din Pavilionul Italian de la Epcot, un parc tematic de la Walt Disney
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
Alvise Tagliapietra, fiind realizate în 1736/1737. Decorarea interiorului a început în 1736, la zece ani după demararea construcției. Deși pereții exteriori formează un plan rectangular, interiorul navei (înconjurat de coloane corintice care susțin o suprastructură cu colțuri rotunjite) are forma aparentă a unei elipse. Există trei altare amplasate în spatele liniei pilonilor de pe fiecare parte. Naosul este bine luminat pe ambele fețe, prin ferestre înalte și mari, care scot în evidență tonurile contrastante ale pereților albi și ale pietrei gri. Decorarea
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
autor asupra brandului Callatis Festival, prin acordul comun al celor patru membri care au înființat festivalul: Ada Vertan, Cornel Diaconu, Dumitru Moroșanu și Octavian Iordăchescu, Spectacolele au avut loc pe “scena-scoică”, o scenă care purta acest nume din cauza fundalului sub formă de scoică creat de arhitectul scenograf Ștefan Antonescu și realizat în Șantierul Daewoo Mangalia. Este prima scenă din lume situată pe apă. Această scenă este un șlep adus de la Tulcea și care este acum andocat în Portul turistic Mangalia, creație
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
situată pe apă. Această scenă este un șlep adus de la Tulcea și care este acum andocat în Portul turistic Mangalia, creație a primarului vizionar Zanfir iorgus, având capacitatea de a susține peste 200 țde persoane. În jurul scenei sunt gradene sub forma unui amfiteatru natural, unde vară de vară, vin spectatori din toate colțurile țării cât și de pe întregul mapamond. Primele ediții ale festivalului Callatis au avut loc în fiecare vară în jurul datei de 15 august. Începând cu anul 2007, cca 3
Festivalul Callatis () [Corola-website/Science/329989_a_331318]
-
bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
natural. Unele din exemplare afișează tulburări pigmentare, cum ar fi albinismul. Deși aceste exemplare sunt rare în sălbăticie, în captivitate sunt comune, și sunt încrucișate selectiv pentru a obține diferite variațiuni de culoare. Șerpii Boa constrictor au un cap în formă de săgeată cu dungi foarte specifice pe el: una din ele se întinde pe partea dorsală, de la bot până în partea din spate a capului. Altele merg de la bot înspre ochi, apoi în jos înspre fălci. Șerpii boa pot simți căldura
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
prin celule aflate în buze, deși le lipsesc fosele labiale în jurul acestor termoreceptoare văzute la mulți din membrii familiei boidelor. Șerpii au doi plămâni, unul mai mic (și nefuncțional) în stânga și unul mai mare (funcțional) în dreapta. Această configurație se potrivește formei lor alungite și este diferită de alți membri ai familiei Colubridae care și-au pierdut complet plămânul stâng. În funcție de subspecie, "Boa constrictor" poate fi găsit din nordul Mexicului, trecând prin America Centrală (Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica și Panama) până în
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
Asia. Trăiește în păduri luminoase și rare, parcuri, grădini. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre; penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
de Piotr Ilici Ceaikovski pentru ultimele două părți ale Concertului pentru pian nr. 3 în Mi bemol major într-o singură parte, Op. 75. Muzica a fost compusă de Ceaikovski dar finalizarea a fost realizată de Taneiev iar deciziile privind forma, genul și titlul au fost luate de Taneiev, fratele lui Ceaikovski, Modest, Alexandr Siloti și de editorul Mitrofan Belyayev. A fost ulterior publicată în 1897 ca o lucrare de Ceaikovski și a primit un număr opus, 79, în catalogul lucrărilor
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
partea "Allegro brillante" a acestui concert în iulie 1893 după care a lăsat deoparte lucrarea pentru a continua lucrul la Simfonia nr. 6. A finalizat simfonia în august și apoi a revenit la concert, luând decizia să îl publice sub forma unei singure părți, "Allegro de concert". Ultimele două părți au rămas la stadiul de schiță și nu există dovezi conform cărora Ceaikovski ar fi vrut să facă ceva cu ele. Pe 6 octombrie 1893, cu o lună înainte de moartea sa
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
se pare că a omis să elimine această inscripție. Acest fapt a cauzat speculații cu privire la adevăratele sale intenții. Fie ulterior avea de gând să dezvolte concertul într-o lucrare în trei părți, fie dorea să utilizeze celelalte părți în altă formă dacă nu ar fi murit. După moartea lui Ceaikovski, fratele său Modest i-a cerut prietenului și fostului elev al compozitorului, Serghei Taneiev, să parcurgă schițele compozițiilor lăsate neterminate. În noiembrie 1894 Taneiev a început să studieze schițele acestor două
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
drept o lucrare completă, în concordanță cu dorințele lui Ceaikovski. Modest și Taneiev au oferit "Andante și Final" lui Mitrofan Belyayev, împreună cu uverturile "Fatum", "Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior a publicat "Andante și Final" în 1897 în versiunea lui Taneiev pentru pian și
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
și Taneiev au oferit "Andante și Final" lui Mitrofan Belyayev, împreună cu uverturile "Fatum", "Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o simfonie neterminată. Ulterior a publicat "Andante și Final" în 1897 în versiunea lui Taneiev pentru pian și orchestră și i-a oferit numărul opus 79, ca și când ar fi
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]
-
Müller cerea comandanților armatei să prevină „excesele” a fost îndepărtat la cererea OKW-ului. Brauchitsch a modificat ordinul pe 24 mai 1941, reatașând paragraful lui Müller și adăugând unul nou, prin care cerea menținerea disciplinei în armată în impunerea ordinului. Forma finală a ordinului a fost emisă de OKW pe 6 iunie 1941 și a fost destinată doar celor mai importanți comandanți, care au fost instruiți să își informeze subordonați exclusiv verbal. Punerea în aplicare a Ordinului Comisarului a condus la
Directivă pentru tratamentul comisarilor politici () [Corola-website/Science/330011_a_331340]
-
mediul literar polonez. Brzozowski a avut un loc de o poziție unică, ca un critic viclean al culturii contemporane poloneze, cunoscut sub numele de Tânăra Polonie (modernismul polonez) sau neoromantismul. „Legenda Tinerei Polonii” reprezintă denunțarea cea mai cuprinzătoare dintre aceste forme ale minții poloneze, care, în cuvintele lui Brzozowski, reprezintă "iluzia conștiinței culturale." În ceea ce privește patrimoniul său filosofic, Brzozowski a avut tendinta de a experimenta schimbări destul de radicale în propriile sale vederi asupra lumii, ca rezultat al unor lecturi ulterioare. Prima sa
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
mărime mijlocie (lungimea totală până la circa 180 cm, greutatea maximă 90 kg, dar cele mai multe specii au o lungime totală mai mică de 1 m). Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici și apropiate pe vârful capului
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
gură decât de extremitatea rostrului, marginile lor mediale sudate formează o perdea nazală transversală netedă, care acoperă aproape complet maxilarul superior. Gura este destul de mică și clar arcuită mărginită de șanțuri longitudinale lungi. Numeroși dinți mici încârligați, monocuspizi, așezați în formă de pavaj, formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale foarte groase spre marginile lor și alungite înapoi până la originea înotătoarelor pelviene unilobate. Propterigiul înotătoarelor pectorale este complet sudat pe părțile laterale ale capului Cele două omoplaturi sunt unite
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
său, țiparul electric nu este o anghilă (țipar) adevărată, el este de fapt un pește ostariofiz ("Ostariophysi"), înrudit cu caracidele ("Characidae"), care includ piraia și neonul, dar are o asemănare fizică mare cu anghilele adevărate. Are un corp serpentiform (în formă de șarpe), alungit și cilindric (rotunjit), golaș, fără solzi. Capul este ușor turtit. Gură mare are un rând de dinți conici pe fiecare falcă. Ochii sunt mici. Pielea groasă și vâscoasă acoperă întregul corp și este folosită ca un strat
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
iunie 1963, ca urmare a lucrărilor de sistematizare a zonei Pieței Unirii, clădirea a fost demolată, Filiala Iași a Academiei mutându-se în Palatul Calimachi. Clădirea era formată dintr-un corp principal, cu parter și etaj de aceeași înălțime, de formă rectangulară și cu un acoperiș în patru ape, și un corp secundar, de formă cilindrică, pe jumătate angajat în fațada dinstre stradă, cu ferestre „oeil de boeuf” la etaj și un acoperiș în formă de cupolă. În organizarea inițială a
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
fost demolată, Filiala Iași a Academiei mutându-se în Palatul Calimachi. Clădirea era formată dintr-un corp principal, cu parter și etaj de aceeași înălțime, de formă rectangulară și cu un acoperiș în patru ape, și un corp secundar, de formă cilindrică, pe jumătate angajat în fațada dinstre stradă, cu ferestre „oeil de boeuf” la etaj și un acoperiș în formă de cupolă. În organizarea inițială a Academiei Mihăilene sălile de la parter erau destinate a fi săli de clasă, rotonda de
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
și etaj de aceeași înălțime, de formă rectangulară și cu un acoperiș în patru ape, și un corp secundar, de formă cilindrică, pe jumătate angajat în fațada dinstre stradă, cu ferestre „oeil de boeuf” la etaj și un acoperiș în formă de cupolă. În organizarea inițială a Academiei Mihăilene sălile de la parter erau destinate a fi săli de clasă, rotonda de jos fiind rezervată ca aulă și pentru ședințe. La etaj sălile era destinate internatului iar rotonda adăpostea sala de lectură
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
strategică, consultare publică, planificarea cartierelor, gândire strategică, recomandări și limitări, conservare istorică, implementare, management și gospodărire și, în final, realizarea de clădiri, drumuri și structuri. Florența, cunoscutul oraș din Italia, a fost unul din primele modele ale planificării urbane timpurii, forma zidului de apărare al orașului fiind intenționat concepută ca un poligon stelat cu multiple "raze," pentru a fi capabil ca să reziste optim la atacuri ale artileriei timpului, care consta din tunuri mono-salvă de diferite calibre.
Planificare urbană () [Corola-website/Science/330532_a_331861]