425,743 matches
-
alt registru secundar, limba literară, care se deosebește de registrul elevat prin caracterul artistic. Lexicul acestui registru este bogat, căutat, incluzând și cuvinte rare. Din punct de vedere morfosintactic, standardul este scrupulos respectat, frazele sunt complexe și bine construite, cu forme verbale modale și temporale mai variate decât în celelalte registre. Vorbitorul urmărește să realizeze și efecte stilistice. Folosirea acestui registru este caracteristică între persoane care nu se cunosc și care au contacte în viața cotidiană (cumpărături, cerere de informații, contacte
Registru de limbă () [Corola-website/Science/331279_a_332608]
-
semantice ale aceluiași obiect, fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în general un sens de bază, și sensuri secundare derivate din acesta, această relație motivantă fiind încă percepută de vorbitori
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
liber cuprinde arhitectură și tehnică populară, instalații viticole și pomicole. Muzeul pomiculturii și viticulturii este organizat pe trei sectoare complementare. Cel mai important sector este cel al gospodăriilor țărănești aduse din principalele zone viticole și pomicole ale țării, grupate sub forma unui sat românesc, care urmează conturul țării, și înlănțuirea provinciilor istorice naționale. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei, atât casa de locuit, cât și toate dependințele aferente și uneltele de lucru specifice. Al doilea sector este constituit din
Muzeul Viticulturii și Pomiculturii () [Corola-website/Science/331318_a_332647]
-
renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii franceze, aceasta începe să se îmbogățească cu cuvinte din limba latină medievală, prin intermediul limbii scrise a clericilor cărturari. Astfel, în cursul Evului Mediu intră în limbă și unele cuvinte latinești a doua oară, pe lângă forma moștenită, formându-se dublete, cu diferențe de sens mai mici sau mai mari. Exemple: Împrumuturile din latină (de astă dată cea clasică) s-au înmulțit considerabil în epoca Renașterii (secolul al XVI-lea în Franța), când a devenit din ce în ce mai mare
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
de etimonul englezesc "bouspret"), verbele se integrează în sistemul de conjugare francez (de exemplu "gémir" în conjugarea a doua), de la ele s-au derivat alte cuvinte pe teren francez ("bijou" > "bijoutier", "bijouterie"; "gémir" > "gémissement" „geamăt”, "camarade" > "camaraderie"). Uneori împrumutul ia formă franceză prin etimologie populară. Astfel, sintagma engleză "country dance" „dans de la țară” a devenit în franceză "contredanse", primul element fiind interpretat greșit ca fiind "contre" „contra”. Cuvântul împrumutat poate fi integrat fonetic și morfologic, dar să fie simțit totuși ca
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
un împrumut, dacă denumește o realitate străină. Este, de exemplu, cazul cuvântului "zèbre", care se pronunță și se scrie conform régulilor limbii franceze, având și derivat francez, "zébrure" „dungă”. În legătură cu împrumuturile neasimilate, vorbitorul are conștiința faptului că sunt împrumuturi, din cauza formei neadaptate. Dintre acestea unele corespund unor realități ajunse pe teritoriul limbii franceze odată cu cuvântul, de exemplu "camping", "parking" „parcare” sau "week-end", altele denumesc realități străine: "harem", "mozzarella" etc. Neintegrarea se poate manifesta și prin pronunțarea neuniformă de către francofoni a împrumuturilor
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sau sugerarea prin anumite complexe sonore a unor conținuturi afective suplimentare pe lângă conținuturi noționale. Interjecțiile create spontan sunt la origine manifestări sonore nearticulate, care exprimă bucurie, durere, mânie, mirare, decepție etc., care cu timpul s-au fixat într-o anumită formă sonoră articulată. Unele, din cauza originii lor, sunt asemănătoare în diferite limbi, fără să fie vorba de împrumuturi. Exemple de asemenea interjecții sunt în franceză "ah", "hé", "oh", "pst" etc. Pe lângă interjecțiile de acest fel există și unele create prin conversiune
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
sans domicile fixe" „fără domiciliu fix”), "SNCF" sau "S.N.C.F." [ɛs.ɛn.se'ɛf] (< "Société Nationale des Chemins de Fer" „Societatea Națională a Căilor Ferate”), "VTT" sau "V.T.T." [ve.te'te] (< "vélo tout terrain" „bicicletă de munte”). Siglele scrise în această formă sunt invariabile, deci nu primesc semnul pluralului, s. Unele sigle s-au lexicalizat și se pot scrie precum cuvintele obișnuite, de exemplu "une bédé" „o bandă desenată”. În acest caz, se scriu la plural cu s ("des bédés" „benzi desenate
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
cégétiste" (< "CGT"). Acronimele pot fi formate din litere și/sau din silabe inițiale, fiind pronunțate precum cuvintele obișnuite: "OTAN" [ɔ.'tɑ̃] (< "Organisation du traité de l'Atlantique Nord") „NATO”, "ONU" (< "Organisation des Nations Unies"), "PACS" (< "Pacte Civil de Solidarité" formă de parteneriat domestic alta decât căsătoria). Ultimele două acronime au derivate: adjectivele "onusien, onusienne", respectiv "pacsé, -e"; verbul "(se) pacser". În unele familii lexicale, rădăcina poate fi neschimbată în toate cuvintele. Exemplu: "dent" „dinte”, "dentier" „proteză dentară”, "denture" „dantură”, "dentition
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
astronomului au fost printre comorile pierdute în foc. După ce a vizitat de două ori Italia, Frederick a construit două palate în stil baroc italian: Frederiksberg Palatul, care a fost prelungit în timpul domniei sale, când a fost transformată într-o cladire în formă de H cu trei etaje și a fost finalizată în 1709 de către Johan Conrad Ernst, oferind un adevărat aspect de palat în stilul baroc italian și Fredensborg Palace (Palatul Păcii), ambele monumente luate în considerare la încheierea Marelui război de
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
donicioare, piuă cu pisălog) până la cele utilizate în industria casnică textilă (darac, piepteni, furci de tors) și de prelucrare a lemnului (bardă, topor, rindea). Alături de piesele din lemn sunt prezentate și vasele ceramice (oale, străchini, ulcioare), ce se disting prin formă, dimensiuni și manieră decorativă, dar și textilele țărănești (ștergare, covoare, fețe de masă, fețe de pernă), țesute sau cusute și decorate cu multă îndemânare. La etajul clădirii sunt amenajate două interioare tradiționale locale: unul de sat și celălalt de oraș
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
chirilică locală, folosită în Valahia și Moldova până la reforma alfabetului de la mijlocul sec. 19. Aceasta menționează în inițiale la colțuri numele și titlul fondatorului Palatului Potlogi: “Io [Eu/ salutare, etc.], K [Constantin], B [Brâncoveanu], V [Voievod]“. Curtea palatului este de formă rectangulară, fiind străjuita la nord de albia fostului heleșteu, iar pe celelalte trei laturi de un zid de incintă. Această curte a fost împărțită după obiceiul vremii în trei segmente, separate între ele prin ziduri și clădiri anexe: curtea de
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei. Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
dintre ele (movila nr. 2, cu înălțimea de 3,30 m și diametrul de 35 m) fiind protejată de o construcție specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal pentru care s-a ridicat movila și trei secundare. Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
depistând noi surse de îmbogățire a patrimoniului, de sporire a colecțiilor de mare valoare științifică și documentara. Prima secție a Muzeului a fost „Energetică”, deschisă la 1 martie 1961 și reorganizata în anul 1980. Ea prezintă astăzi publicului vizitator, principalele forme de energie utilizate de umanitate de-a lungul timpului și marchează prin panouri grafice și exponate originale contribuții de excepție ale unor personalități românești și mondiale la dezvoltarea domeniului energetic. Un moment important în evoluția Muzeului l-a constituit organizarea
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
cultura Sântana de Mureș), piese medievale (unelte, arme, cahle, obiecte de podoabă), colecții de numismatică antică, medievală și modernă, documente medievale și moderne. Expoziția de istorie contemporană (care se încheie înainte de al II-lea război mondial) este prezentată într-o formă nouă, depolitizată, și a fost inaugurată în 1997. Au apărut teme noi, precum istoria Bisericii ortodoxe și istoria regalității în România.
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
și un muzeu ce se va numi de acum Muzeul de Istorie și Etnografie din Turnu Severin. După 1945 muzeul crește în importanță și își lărgește arealul de cercetare, fiind numit . La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul în forma actuală, având două secții: istorie și științele naturii, cu un acvariu în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. Ulterior au mai fost create secțiile de etnografie și de artă. Expune piese din domeniile: științele naturii (faună și floră, acvariu
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
anul 1989, Farul Mare de la Sulina a fost restaurat de Ministerul Culturii și Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcția, de formă tronconică, din cărămidă legată cu mortar de var, cu o înălțime de 17,34 m, dispune la parter de două încăperi mari, amenajate muzeal, spațiul de expunere fiind de 70 mp. Camerele construite în jurul Farului, în număr de șapte, care
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
anilor 1880-1885 de meșteri populari din Cristur (jud. Sălaj) fiind transformată în muzeu în anul 1997. Poartă numele fondatorului Sipos László (1948-1997), profesor . Este o casă tipică zonei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
construită pentru oameni mai înstăriți. De forma dreptunghiulara, dispusă perpendicular pe stradă, este clădita pe o fundație de cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi de forma octogonala. Componentă casei este de 3 încăperi, în primul spațiu se află cameră curată cu piesele de mobilier, costume populare și textile
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
cărămizi, combinate cu piatră de rău, pereții groși fiind clădiți din văioage alternate cu cărămidă arsă. Este înconjurată de un târnaț în formă de U, în partea dinspre stradă, pe lungimea casei și în spate, susținut de 14 stâlpi de forma octogonala. Componentă casei este de 3 încăperi, în primul spațiu se află cameră curată cu piesele de mobilier, costume populare și textile. Al doilea spațiu, unde se află intrarea este destinat unei prezentări a istoriei locale. În ultima încăpere se
Muzeul Etnografic Maghiar „Sipos Lászlo” () [Corola-website/Science/331373_a_332702]
-
aproape 150 de ani de cercetări, care fac dovada unei intense și continue locuiri a acestui spațiu. Situarea geografică a județului, traversat de două axe de comunicații pe direcția nord-sud, reprezentate de văile râurilor Prahova și Teleajen, precum și existența tuturor formelor de relief au oferit din cele mai vechi timpuri și până astăzi condiții prielnice de trai comunităților umane. Obiectivele arheologice identificate au trezit interesul oamenilor de știința încă din secolul al XIX-lea. Printre obiectivele arheologice semnalate și cercetate se
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Ștefan cel Mare. Fațada este împărțită pe orizontală în două registre: cel corespunzător parterului, cu ferestre dreptunghiulare prinse într-un parament de bosaje de tip rustic, și cel superior, cu ferestre deasupra cărora sunt dispuse elemente în relief, fie sub formă triunghiulară, fie sub formă de bare orizontale, alternând grupat. Clădirea are un stil arhitectural eclectic, trăsăturile baroce îmbinându-se cu elemente neoclasice caracteristice edificiilor destinate să găzduiască instituții administrative austriece. La data de 2 iulie 2004, pe fațada clădirii, în stânga
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]