44,063 matches
-
ea devine mai degrabă o "temă", adică o "cunoaștere" care, deși nu este întemeiată încă în nici un fel, are în chiar structura sa pretenția de a fi aproape de adevăr? Aceste întrebări nu pot disloca teza propusă, dar, cu toate acestea, discursul trebuie să le caute răspunsuri potrivite. Teza în cauză este un veritabil focar de probleme, întrebări, uimiri; și pentru a le spori pe acestea, judecata va fi privită în relația sa cu timpul, relație esențială tocmai pentru funcția sa pre-formativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unul non-natural, fenomenologic, reprezentat de operarea unei reducții fenomenologice a judicativului, adică a întregului sistem de "reprezentări", "idei", "teorii" etc. despre judecată și despre relația sa cu timpul, descris din perspectivă istoric-naturală. Dar vor mai fi vizate "lucrurile însele", atâta vreme cât discursul urmărește repezentările etc. despre ele? Șansa de a nu "uita" de acestea se află în sensul pe care îl au atât descrierea cât și reducția lor: este vorba despre de-constituire. Ambele operații, așadar, au sensul unei de-constituiri a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nobile: adevărul, dreptatea, corectitudinea, justiția etc., reprezentând același lucru: scop al diverselor acte umane. Ipostaze ale scopului actelor umane fiind, ele se sprijină, toate, pe același "susținător" ("subiect"): ființarea umană, și tind către același sens: desăvârșirea (finalitatea) activităților omului. Pentru discursul ce se anunță aici, identitatea (parțială) dintre bine și frumos, virtute și adevăr etc., ori dintre acestea și alte ipostaze ale scopului actelor umane socotite astfel în fel de fel de împrejurări, precum și diferența lor (relativă și ea) au un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă îi dă sensul pe care faptul întâmplător îl poartă cu sine chiar în orizontul în care sensul său de întâmplare îi domină apariția. Cele câteva enunțuri rostite până acum au deschis deja anumite probleme. Dar în acest moment al discursului, ele mai degrabă sunt bănuite, iar nu recunoscute ca atare, chiar dacă au proiectat două registre de semnificație pentru datele pe care le vizează ca fiind propriul lor obiect: cel natural-istoric și cel "non-natural" (socotit, în această lucrare, "fenomenologic"). Oricum, problemele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-a născut problema susținută de ele. În această perspectivă, cele trei întrebări sunt fondatoare pentru demers. Discursul trebuie să devină propriu-zis "tehnic" poziționat non-natural -, pentru că el vizează gâdirea, iar aceasta nu poate fi tematizată decât prin exploatarea reflexivității proprii (gândirii), adică prin deschiderea către sine, care scoate gândirea din naturalitatea sa aproape copleșitoare, îndreptând-o, totodată, către
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prioritatea faptului-de-a-fi-formal al gândirii, și tot ea a extins această valabilitate, inițial particulară, la tot ce ține de orizontul viețuirii omenești. După cum se vede, ceea ce numim "filosofie" (mai bine zis, "istorie a filosofiei") va constitui, în primă instanță, universul de discurs (logica aflându-se și ea în acest univers). Condiționările judicativului constitutiv vor fi dezvăluite în privința rostului lor filosofic. În fond, evenimentul la care am făcut referire mai devreme și pe care trebuie să-l tematizăm în cele ce urmează aparține
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect natural sau valoric, intrumental sau logic etc. Timpul judicativ este de la bun început împreună cu judecata și orice constituire obiectuală îi este supusă, așa cum orice act de constituire este supus judecății. Aceste sensuri, doar enunțate acum, se vor limpezi prin discursul care urmează. Totuși, înțelesurile de bază ale timpului în orizontul dictaturii judicativului sunt acestea. Cea de-a doua reducție, pe care o numesc non-judicativă, deși va fi aplicată tot asupra judicativului însă nu celui constitutiv, redus deja la timp, ci
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectele" dictaturii judicativului (supuse reducției): gânduri, rostiri, fapte fel de fel (toate "formate", desigur, judicativ), socotite, de la cele mai simple până la cele mai complexe, drept "lucrurile însele". Dacă, totuși, o apropiere de un "model" trebuie să funcționeze și în acest discurs, cel puțin sub un aspect tehnic, atunci aș putea spune că este vorba, aici, despre o "fenomenologie constitutivă", în sens husserlian și merleau-pontian, care vizează un segment al actelor de constituire, anume pe cel corespunzător "judecății" ca "formă logică" ordonatoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îl putem numi deocamdată, fără susținere suficientă dictatura judicativului (sau judicativ constitutiv), care funcționează prin două veritabile "instituții" (structuri normative), analitica și dialectica. Ideea din urmă constituie teza de lucru pentru cercetarea din lucrarea de față. Dictatura judicativului impune reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie teza de lucru pentru cercetarea din lucrarea de față. Dictatura judicativului impune reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această idee de "adecvare la lucruri" este un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fie forma afirmației, fie pe cea a negației; cuvintele prinse în legătură dobândesc funcție de "subiect" și de "predicat". Această structură "logică" simplă, S P, constituind judecata, se va regăsi în raționament și în argumentare, prin urmare, în orice tip de discurs (orice discurs păstrând cele trei sensuri: de gând, rostire, făptuire). În raționament, în sensul multiplicării celor două funcții "logice"; pornind de aici, operația principală a unui discurs va consta în căutarea și găsirea celui de-al treilea termen, a termenului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
afirmației, fie pe cea a negației; cuvintele prinse în legătură dobândesc funcție de "subiect" și de "predicat". Această structură "logică" simplă, S P, constituind judecata, se va regăsi în raționament și în argumentare, prin urmare, în orice tip de discurs (orice discurs păstrând cele trei sensuri: de gând, rostire, făptuire). În raționament, în sensul multiplicării celor două funcții "logice"; pornind de aici, operația principală a unui discurs va consta în căutarea și găsirea celui de-al treilea termen, a termenului mediu, cum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
va regăsi în raționament și în argumentare, prin urmare, în orice tip de discurs (orice discurs păstrând cele trei sensuri: de gând, rostire, făptuire). În raționament, în sensul multiplicării celor două funcții "logice"; pornind de aici, operația principală a unui discurs va consta în căutarea și găsirea celui de-al treilea termen, a termenului mediu, cum îi spune Aristotel (fără a fi vorba de o depășire a celor două poziții sau funcții logice originare, de subiect și de predicat); astfel, prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în istoria filosofiei, pentru toate faptele semnificative din orizontul acesteia. Analitica și dialectica reprezintă, împreună, topos-ul rostirii judicative, locul în care se află regulile de metodă ale dictaturii judicativului și condițiile de posibilitate ale oricăror înfăptuiri semnificative în orizontul discursului (care se prezintă ca unitate a gândirii, rostirii și făptuirii): logică, filosofie, știință, ideologie. Consecințele directe dar, firesc, formale ale instituirii dictaturii judicativului, cu toate elementele enunțate mai sus, sunt: a) pierderea întregului în parte (prin analitică), într-un fel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
desigur, argumentând și participarea reconstrucțiilor în cauză la dictatura judicativului: a) la analitică, întrucât cuprind prescripții formale privind corectitudinea gândirii, rostirii, făptuirii, fiind respinse toate traseele de gândire care nu se aliniază la aceste reglementări; b) la dialectică, deoarece construiesc discursuri după regulile analitice și pretind valabilitate totală în virtutea "corespondenței" cu aceste reguli, respectând principii logice, cum este principiul noncontradicției, dar ajungând la aporii pe care nu le recunosc în privința forței lor de a semnala ceea ce poate căpăta valabilitate dincolo de prescripțiile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul unor "proiecte non-judicative", active pentru tematizările viitoare în registru filosofic; desigur, într-un registru filosofic în care tocmai regulile judicativului funcționează numai ca dovezi istorice ale unui drum al gândirii, ajuns, cumva la un capăt. Chiar formele "extreme" de discurs din orizontul dictaturii judicativului, știința și ideologia, ar putea fi mai bine înțelese, strict formal (adică exclusiv după normele dictaturii judicativului, ale logos-ului formal), pornind de la analitică și dialectică, cea dintâi, știința, "coborând" analitica spre "obiect" și "subiect", cea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contextul potrivit) și a unei ideologii polifonice, reunite, sistematic, într-o reconstrucție de hermeneutică radicală, pentru a testa posibilitatea de a lucra "filosofic" în afara regulilor dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema aici nu instituie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
testa posibilitatea de a lucra "filosofic" în afara regulilor dictaturii judicativului. Desigur, a doua cale are, asemenea celei dintâi, sensul de prolegomene la un discurs cu adevărat "filologic", în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema aici nu instituie deja un semn categoric al trecerii dincolo de convențiile filosofiei actuale, covârșite de sarcini "analitice" și "dialectice"; dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi reformulată în așa fel încât să fie cel puțin relaxate convențiile analitice și dialectice; totuși, numai după ce dictatura judicativului își va fi dezvăluit ea însăși, supusă unei reducții fenomenologice, rădăcinile și, totodată, limitele în reglarea oricărui tip de discurs, sau a oricărui gând, rostire, făptuire. Lucrarea de față face parte dintr-un plan de lucru mai cuprinzător pe tema judicativului, pe care țin să-l precizez mai departe. Titlul său este Filosofia judicativului. Două Introduceri, iar structura arată astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
supune, totuși. Prin urmare, ea poate prelua statutul de "critică", dar va fi vorba de un statut limitat prin autojudecare. În ce măsură este cu putință un asemenea joc, vom vedea. De fapt, ar fi de văzut "forma" în care se retrage discursul pentru a reuși să prindă, în vorbele sale, totul, adică și pe sine. Până la urmă, prima Introducere va fi o încercare de punere la probă a ipotezei formulate la început: preluarea și prelucrarea "obiectelor" filosofice de către un "subiect" gânditor (sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a primei Introduceri. Cea de-a doua Introducere nu poate fi, în contextul acestui proiect, decât un exercițiu mai degrabă "poematic", care ține cu orice chip să capete semnificații non-analitice și non-dialectice. Probabil este forma cea mai firavă a unui discurs non-judicativ, prin constituția sa încă judicativă; dar, paradoxal, ea se poate arăta ca fiind instanța non-judicativă cea mai radicală, prin însăși "formula" non-judicativă a sensurilor ei. Este, cred, cea mai firavă și pentru că împrumută forma poematică, așadar o formă care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teme, întrebări, aporii, interese de cercetare și de cunoaștere, de anumite imagini despre sine ale culturii noastre actuale, de câteva atitudini de natură reflexivă și atitudini față de alte culturi, are, de asemenea, poziția unei condiții "particulare" în stare a "afecta" discursul. În fond, nu poți fi tu însuți decât împreună cu orizontul cultural căruia îi aparții: acesta este parte a identității proprii, mai cu seamă atunci când intervine o raportare la tradiție, așa cum se întâmplă în orice tematizare filosofică. Or, din această perspectivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
țintesc, după cum se vede, către un propriu al demersului de tip filosofic. Așteptările noastre în privința sa sunt deja active, odată acceptate câteva convenții ale orizontului uimirii aparținând tradiției filosofice. Poate că însăși judecata radicală a condițiilor sub care se constituie discursul filosofic unul dintre scopurile cercetării de față este plasată deja în raza unor așteptări "legitime". Totuși, un asemenea demers presupune atingerea prejudecăților, presimțirilor și pre-comprehensiunilor care vizează chiar condițiile de acces către "începutul lucrurilor înseși" ("obiectul" filosofiei); totodată, acelea în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la o parte, fără riscul de a neantiza idealul însuși, aspectul său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând în seamă doar miza sa directă în privința exercițiului unor funcții epistemice? Chiar și atunci când concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură atât de amalgamată, idealul în cauză ocupă un loc în orizontul rostirii semnificative despre ceea-ce-este, aceasta reprezentând, cum spuneam mai sus, miza unui demers filosofic, chiar și atunci când se cere ca idealul în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezintă, chiar și atunci când obiectul tematizării sale este altceva decât ea însăși. Poate fi recunoscută această situare "duplicitară" a filosofiei și în reconstrucțiile filosofice propriu-zise, înșiruite în istorie, dar și în referirile metafilosofice, prin care se încearcă delimitarea speciilor de discurs filosofic sau chiar întocmirea unor ierarhii ale acestora, unde apar (sunt prezente) toate speciile rostirii întocmite în istoria filosofiei și numite "discipline filosofice". Ne întrebăm, totuși, dacă dintotdeauna filosofia a încercat să dezvăluie temeiurile cunoașterii, evaluându-și neîncetat șansele puterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]