43,296 matches
-
pe zi duminica și 8 ore în celelalte zile. Pe 29 decembrie 1967 se dă în folosință clădirea actuală a Radio Cluj. Un imobil modern cu un studio muzical mare, unul pentru teatrul radiofonic, două studiouri de înregistrări, studioul de emisie și patru cabine de montaj. Continuă înființarea de canale noi: în 1967 începe să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța, iar în martie 1973 canalul 3 își mărește durata de emisie la 11 - 12 ore pe zi dedicându-se în mare
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
unul pentru teatrul radiofonic, două studiouri de înregistrări, studioul de emisie și patru cabine de montaj. Continuă înființarea de canale noi: în 1967 începe să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța, iar în martie 1973 canalul 3 își mărește durata de emisie la 11 - 12 ore pe zi dedicându-se în mare parte tinerilor. În ianuarie 1968 Programul 1 Radio trece în fine la emisia non-stop, după ce în 1967 orarul emisiunilor fusese 5.00 - 3.00. Programul 2 îsi difuza programele între
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
începe să funcționeze pe litoral, Radio Vacanța, iar în martie 1973 canalul 3 își mărește durata de emisie la 11 - 12 ore pe zi dedicându-se în mare parte tinerilor. În ianuarie 1968 Programul 1 Radio trece în fine la emisia non-stop, după ce în 1967 orarul emisiunilor fusese 5.00 - 3.00. Programul 2 îsi difuza programele între orele 7.00 si 1.00 (sâmbăta până la ora 2.00 iar duminica de la ora 6.00). Programul 3 transmitea între orele 16
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
ore pe zi: 24/24 pe Programul 1, 19 ore pe Programul 2 și 11 ore pe Programul 3. În după-amiaza zilei de 12 ianuarie 1985 se desființează, din ordin politic, studiourile regionale. Programele 1 și 2 își reduc drastic emisia: program numai între orele 6.30 și 23.30, ulterior între orele 6 și 24 în fiecare zi. Data de 22 decembrie 1989 a însemnat pentru "Radio România" și pentru societatea românească, un moment de răscruce și un examen. Din
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
se votează Legea 41, privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune, prin desființarea Radioteleviziunii Române. Este stabilit prin lege, și constă în: În 1996, dupa modelul "Radio France", se decide reorganizarea programelor de emisie, înființându-se trei canale naționale: România Actualități, România Cultural și România Tineret, 11 redacții specializate și un ""Departament al Posturilor Teritoriale și Locale"". Pe 24 martie 1997 începe să emită Radio România Muzical.] Din anul 2000 începe modernizarea unor echipamente
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
România Cultural și România Tineret, 11 redacții specializate și un ""Departament al Posturilor Teritoriale și Locale"". Pe 24 martie 1997 începe să emită Radio România Muzical.] Din anul 2000 începe modernizarea unor echipamente specifice. Începe digitalizarea posturilor regionale. Cabinele de emisie și de producție din str. General Berthelot sunt de asemenea digitalizate. Încep sa fie date în folosință emițătoare noi FM, banda vest. La finele anului 2003, Radio România Internațional își diversifică formulele de transmisie, devenind parte a unei rețele internaționale
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
2004 Radio România Tineret dispare din FM și se transformă în Radio3Net, emițând exclusiv pe internet la www.radio3net.ro. După dispariția prematură a directorul acestui canal, Florian Pittiș, programul Radio3Net adaugă numele actorului în denumirea sa. În 2005, dupa emisia pe internet a unora dintre canalele sale, Radio România începe să-și difuzeze programele în sistemul digital DAB-T în București și împrejurimi. In prezent Radio România emite pe trei posturi naționale: Radio România Actualități, Radio România Cultural și Antena
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic. Teatrul Național Radiofonic Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. Teatrul Radiofonic a
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. Teatrul Radiofonic a devenit „scena acustică” a întregii țări, cu cel mai numeros public, unic în peisajul mass-media cultural și artistic. Formațiile muzicale radio În fine, putem spune că de la prima emisie radio numai pe unde lungi, canalele Radio România sunt transmise astăzi atât pe unde medii, scurte, ultrascurte, cât și prin satelit, internet și prin radio digital terestru (DAB-T în București și în DRM pentru Europa Occidentală). În anul 2007
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
element are deasemenea 1 stare meta No (t 0.28 secunde). Izotopii cunoscuți ai nobeliului variază în masa atomică de la 249.088 u (No) la 262.108 u (No). Primul model de înjumătățire înaintea celor mai stabili izotopi, No este emisia alfa și principalul model după înjumătățire este fisiunea spontană. Principalele produse ale înjumătățirii sunt No , 100 de izotopi ai fermiului și principalele produse de dinainte energia și particulele subatomice.
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
fapt, nimic. În 1936, fizicianul român Horia Hulubei și colegul său francez Yvette Cauchois au analizat, de asemenea, polucitul, de această data folosindu-se de aparatul lor de rezoluție înaltă cu raze X. Ei au observat mai multe linii de emisie slabe, care au presupus a fi ale elementului 87. Hulubei și Cauchois și-au raportat descoperirea și au propus numele "moldaviu" elementului, si simbolul Ml, după Moldova, unde Hulubei s-a născut. În 1937, munca lui Hulubei a fost criticată
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
americiul. Americiul a ieșit la iveală ca o parte a proiectului Alianței de dezvoltare a armelor nucleare, așa că descoperirea acestuia a fost secretizată până la sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial. Existența sa a fost anunțată cu câteva zile după emisie, iar în anul următor Seaborg propune numele de "Americiu", după continentul unde a fost produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
unde a fost produs. Americiul pur este alb-argintiu, lucius, dar în aer uscat, la temperatura camerei, se întunecă și își pierde luciul. Este mai deschis la culoare decât plutoniul sau neptuniul. Americiul este mai maleabil decât neptuniul sau uraniul. Intensitatea emisiei alfa a americiului 241 este de cca. trei ori mai mare decât cea a radiului. În cantități mai mari, americiul 241 emite radiații gama intense care pot duce la probleme de iradiere pentru cei care manipulează elementul. Masa critică pentru
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
alb-argintiu și radioactiv. Izotopul berkeliu-249 este mai puțin radioactiv, putând fi astfel relativ sigur de manipulat. În ciuda acestor fapte, izotopul are un timp de înjumătățire de 330 zile, iar produsul său final este izotopul californiu-249, ce se caracterizează printr-o emisie foarte puternică de particule alfa. Această transformare treptată este foarte importantă pentru studierea proprietăților berkeliului și a compușilor săi, dar formarea izotopului de californiu nu numai că este pledată de contaminarea chimică, dar și de daunele radiațiilor alfa emise. Deși
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
unul ci mai mulți neutroni, convetind Pu în Cm, iar apoi în Cm: Curiul-249 are un timp de înjumătățire foarte mic, de doar 64 de minute, astfel conversia lui spre Cm este puțin probabilă. În schimb, el se transformă prin emisii beta în Bk: Astfel produs, Bk are un timp de înjumătățire realtiv lung, de 330 zile și astfel, poate captura alt neutron. Totuși, produsul, Bk are un timp de înjumătățire de 3.212 ore și de aceea poate fi folosit
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
fluorescente la 652 nanometri (lumină roșie) și la 742 nanometri (lumină aproape infraroșie), datorită tranziției interne de pe stratul electronic f. Intensitatea relativă a acestor vârfuri depinde de puterea de excitație și de temperatura la care este supusă proba de berkeliu. Emisia poate fi observată, de exemplu, după dispersia ionilor de berkeliu într-un pahar de silicat, prin topirea paharului în prezența unui oxid sau halogen de berkeliu. Între temperatura de 70 K și cea a camerei, berkeliul devine un material paramagnetic
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Comportamentul separației cromatografice a berkeliului era necunoscută atunci, dar acesta a fost anticipat , luându-se ca reper prin analogie terbiul (vezi curbele eluțiilor din imagine). Primele rezultate au fost complet dezamăgitoare, deoarece savanții nu au putut găsi nicio urmă de emisii alfa în produsul eluției. Doar cercetările făcute asupra caracteristicilor razelor X și a semnalelor conversiei interne s-a pledat cu descoperirea unui izotop al berkeliului. Numărul de masă al izotopului putea fi 243 sau 244, dar nimic nu era cert
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de lutețiu incolori, care există sub forma complexului [Lu(HO)]: Lutețiul se găsește pe Pământ sub forma a doi izotopi: lutețiu-175 și lutețiu-176. Dintre aceștia, numai primul este stabil, ca element monoizotopic. Cel de-al doilea, lutețiul-176, se descompune prin emisie beta și are un timp de înjumătățire de 3.78×10 ani; formează aproximativ un sfert din cantitatea de lutețiu din natură. Până acum, au fost caracterizați 32 radioizotopi sintetici ai elementului, al căror domeniu de mase este între 149
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
în litografia prin imersie. O cantitate infimă de lutețiu se adaugă ca dopant în granatul cu gadoliniu și galiu folosit la memoriile cu bule magnetice. Ortosilicatul de lutețiu dopat cu ceriu este compusul cel mai folosit în detectorii tomografia cu emisie de pozitroni (PET). Lutețiul este folosit ca luminofor în construcția LED-urilor albe folosite pentru iluminat. În afara lutețiului stabil, câțiva dintre izotopii săi au utilizări specifice. Timpul de înjumătățire și modul de descompunere nucleară fac lutețiul-176 un bun emițător beta
Lutețiu () [Corola-website/Science/305367_a_306696]
-
lantanide conțin elemente cu numere atomice pare și mulți izotopi stabili. Se spune că ytriul-89 e mai abundent decât se crede că ar fi, din cauza procesului-s, care oferă destul timp izotopilor creați prin alte procese să se dezintegreze prin emisie de electroni (neutron → proton). Un proces lent ca acesta tinde să favorizeze izotopii cu numărul atomic de masă (A = protoni + neutroni) în jur de 90, 138 și 208, care au un nucleu atomic neobișnuit de stabil cu 50, 82 și
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
și 64 ore, respectiv, restul izotopilor au timp de înjumătățiri de mai puțin de o zi, majoritatea chiar mai mici decât o oră. Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mici de 88 se dezintegrează în special prin emisia de pozitroni (proton → neutron) pentru a forma izotopi de stronțiu (Z = 38). Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
sau mai mici de 88 se dezintegrează în special prin emisia de pozitroni (proton → neutron) pentru a forma izotopi de stronțiu (Z = 38). Izotopii ytriului cu numere de masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
masă egale sau mai mari de 90 se dezintegrează cu predilecție prin emisia de electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili sau excitați, numărul lor de masă variind de la 78 la 102. Mai multe nivele de energie au fost observate la Y și Y. Pe când majoritatea izomerilor ytriului sunt
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
iar produsul de dezintegrare este un izotop de neodim, în fiecare caz. Alți izotopi mai puțin instabili ai samariului se dezintegrează prin captură de electroni în izotopi ai promețiului, în timp ce aceia mai instabili se dezintegrează în izotopi ai europiului cu emisii de particule beta. Dezintegrarea alfa a Sm și produsul de dezintegrare Nd cu un timp de înjumătățire de of 1.06 ani este folosită pentru datatrea cu samariu-neodim. Timpii de înjumătățire ai Sm și Sm sunt de 90 de ani
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
din aceași clasa. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2. Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriata de noi face parte din această clasă. Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Că ÎI, cele mai proeminențe întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în Hidrogen mai slabe decât la stelele din grupa F, dar alături de metale ionizate au și metale neutre. Clasificarea spectrala Yerkes
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]