42,587 matches
-
gata a jura" "Că-ți dă 'napoi, nu pierde-ncredințarea:" "De la alți prinți lescaie n-a cerut," "Doar de la tine, robul tău, cel care" "Din șase scuzi primiți cu împrumut," "Mai toți i-a cheltuit pentru mâncare."(trad. Dan Dănilă) </poem> Sărăcia - mai mult simulată, deoarece avea locuința asigurată și șanse sigure de încadrare într-un post clerical cu ajutorul potentului său protector - sau dorința de a o epata pe inabordabila sa iubită l-au făcut pe Villon să participe, conform documentelor
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
la jaf, Guy Tabarie a fost prins, anchetat de câtre Inchiziție și, sub torturi, l-a denunțat pe Villon care a fost încarcerat în închisoarea pariziană Châtelet. Respins de femeia pe care o iubea și care i-a refuzat avansurile <poem> "Puis qu’el ne me veult impartir" "Sa grace, il me convient partir.", (Le Lais, octetul VI, 44-45) </poem> și de teama consecințelor jafului, poetul a evadat și a fugit din Paris, posibil, spre Angers, ("„pentru a evita aceste pericole
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
care a fost încarcerat în închisoarea pariziană Châtelet. Respins de femeia pe care o iubea și care i-a refuzat avansurile <poem> "Puis qu’el ne me veult impartir" "Sa grace, il me convient partir.", (Le Lais, octetul VI, 44-45) </poem> și de teama consecințelor jafului, poetul a evadat și a fugit din Paris, posibil, spre Angers, ("„pentru a evita aceste pericole/ este mai bine pentru mine, cred, să abandonez./ Adio!, mi-am luat calea spre Angers.”") <poem> "Pour obvier à
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
octetul VI, 44-45) </poem> și de teama consecințelor jafului, poetul a evadat și a fugit din Paris, posibil, spre Angers, ("„pentru a evita aceste pericole/ este mai bine pentru mine, cred, să abandonez./ Adio!, mi-am luat calea spre Angers.”") <poem> "Pour obvier à ces dangers" "Mon mieulx est, ce croy, departir" "Adieu ! Je m'en vois à Angers." (Le Lais, octetul VI, 41-43) </poem> Se știe că el a fugit din Paris și că a avut o rudă călugăr într-
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
pericole/ este mai bine pentru mine, cred, să abandonez./ Adio!, mi-am luat calea spre Angers.”") <poem> "Pour obvier à ces dangers" "Mon mieulx est, ce croy, departir" "Adieu ! Je m'en vois à Angers." (Le Lais, octetul VI, 41-43) </poem> Se știe că el a fugit din Paris și că a avut o rudă călugăr într-un schit de lângă orașul Angers, la care s-ar fi putut refugia, deși Villon va pomeni în Marele Testament de un hotel pe numele
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
avut o rudă călugăr într-un schit de lângă orașul Angers, la care s-ar fi putut refugia, deși Villon va pomeni în Marele Testament de un hotel pe numele de "Lyon d’Angiers", dar există posibilitatea unei coincidențe de nume. <poem> "(...)Que dy-je ? non pas reculer," "Chose dont on ne doibt parler..." "Ung rien, jusque au Lyon d’Angiers." "Je ne craignoye que les dangiers,(...)" (Poezii atribuite lui Villon, 153) </poem> Ca un gest de recunoștință (sau de lingușire, pentru a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Lyon d’Angiers", dar există posibilitatea unei coincidențe de nume. <poem> "(...)Que dy-je ? non pas reculer," "Chose dont on ne doibt parler..." "Ung rien, jusque au Lyon d’Angiers." "Je ne craignoye que les dangiers,(...)" (Poezii atribuite lui Villon, 153) </poem> Ca un gest de recunoștință (sau de lingușire, pentru a-și redobândi simpatia și protecția dezamâgitului său tutore și binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
și protecția dezamâgitului său tutore și binefăcător după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon". Schimbarea de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
după o omucidere și un jaf) poetul a renunțat în 1456 la numele său de familie pentru a-l împrumuta pe cel al protectorului său, devenind "François Villon". Schimbarea de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea, nu și-au atins ținta deoarece părintele
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
de nume apare în poemul "Semincerul" ("Le Lais"), împreună cu alte flatări <poem> "(...)Je laisse, de par Dieu, mon bruit" "À maistre Guillaume Villon," "Qui en l’honneur de son nom bruit," "Mes tentes et mon pavillon." (Le Lais, octetul IX) </poem> care, s-ar părea, nu și-au atins ținta deoarece părintele Guillaume de Villon nu a mai apărut în documentele referitoare la biografia poetului. Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villon se nimerește la Blois, unde participă la „Concursul de la Blois
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Blois, unde participă la „Concursul de la Blois” de poezie () de la curtea ducelui-poet Charles d’Orléans, care i-a acordat adăpost, clemența și protecția sa și i-a publicat trei balade într-o colecție de versuri într-unul dintre manuscrisele sale <poem> "En mon pays suis en terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre în grațiile ducelui cu două balade
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
și protecția sa și i-a publicat trei balade într-o colecție de versuri într-unul dintre manuscrisele sale <poem> "En mon pays suis en terre loingtaine (...)" "Je riz en pleurs et attens sans espoir (...)" "Bien recueully, debouté de chascun." </poem> Ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre în grațiile ducelui cu două balade cu aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"): <poem
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
poem> Ulterior, prin octombrie-noiembrie 1458, Villon a încercat, după spusele lui Pinkernell, să reintre în grațiile ducelui cu două balade cu aluzii măgulitoare la adresa lui Charles, „Balada proverbelor” (la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"): <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> dar aceste aforturi nu i-au redeschis porțile Curții din Orléans. A urmat
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
la "Ballade des proverbes") și „Balada ziselor mărunte” (la "Ballade des menus propos"): <poem> "Prințe, știu despre fiecare," Știu după chip orișice neam," Știu că de moarte nu-i scăpare," Știu tot, de mine habar n-am." (trad. Dan Dănilă) </poem> dar aceste aforturi nu i-au redeschis porțile Curții din Orléans. A urmat un exil de șase ani de mizerabil vagabondaj, în care s-a alăturat "coquillarzilor" o bandă de hoți și/sau o confrerie de homosexuali care activa prin
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
un regim deosebit de dur, de torturi, frig, pâine și apă, în urma dispozițiilor date de Episcopul de Orléans, Thibault d’Aussigny. În „Epistolă către prieteni” (Epistre en forme de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici, în surghiunia cea mai grea,"(...) Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?"(trad. Dan Dănilă) </poem> Viața i-a fost
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici, în surghiunia cea mai grea,"(...) Aici îl lăsați pe Villon sărmanul?"(trad. Dan Dănilă) </poem> Viața i-a fost salvată - posibil - prin intervenția tutorelui său, dar evenimentele care au urmat i-au fost și mai norocoase: pe 2 octombrie 1461 regele Carol al VII-lea a fost succedat de Luis al XI-lea, „Regele cel
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
i-a fost comutată la exilarea din Paris pe o perioadă de zece ani. Pe 5 ianuarie 1463, la vârsta de 31 de ani François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv. Deși „Semincerul” ("Le Lais") este considerat ca poemul său de debut, Pinkernell consideră că Villon a scris după revenirea sa la Paris, în anul 1456, prima sa operă databilă, „Balada adevărurilor false” (), o parodie ironică la o baladă moralistă a poetului Alain Chartier (1385-1433), ca o antiteză adresată
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
în anul 1456 cu titlul inițial „Micul testament al maestrului François Villon făcut în 1456” (în ), sub semnătura "François de Montcorbier", deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci și șase / eu, François Villon, învățăcel...”: <poem> "Mil quatre cens cinquante six," "Je, François Villon, escollier..." ("Le Lais", 1-2). </poem> „Semincerul” este o operă de tinerețe, efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
în 1456” (în ), sub semnătura "François de Montcorbier", deși poetul se recomandă din capul locului: „În o mie patru sute cinci zeci și șase / eu, François Villon, învățăcel...”: <poem> "Mil quatre cens cinquante six," "Je, François Villon, escollier..." ("Le Lais", 1-2). </poem> „Semincerul” este o operă de tinerețe, efervescentă, caustică, sarcastică, crudă și amuzantă, plină de autocompătimire a „bietului Villon” ("povre Villon") sortit să sufere ostilitatea și lipsa de compasiune a celor care i-au blocat calea spre o poziție socială care
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
celor care i-au blocat calea spre o poziție socială care i se cuvenea. Argoul folosit, jocurile de cuvinte, aluziile la personaje și fapte cunoscute lor dar, nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție cu intenția de a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi din Paris, în urma jafului Colegiului Navarra, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Pe lângă baladele în jargon, opera lui Villon include "Lais" 1456 (cunoscut drept "Micul Testament"), "Testament" 1461 (sau "Marele Testament") și poeme precum "Débat du cœur et du corps de Villon" (Dezbatere între inima și trupul lui Villon) și "Épitaphe Villon", mai cunoscut sub titlul "Ballade des pendus" (Balada Spânzuraților), scrisă în timp ce Villon aștepta aceeași soartă. "Lais" și "Testamentul" sunt pline de
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
lui Villon s-au păstrat în principal datorită lui Clément Marot, care le-a adunat și le-a editat (1533). Datorită stilului de versificare diferit de cel preferat de Villon (1-3/2-4) există posibilitatea să fie vorba de un fals. <poem> " Item, à maistre Andry Courault" "Les Contreditz Franc Gontier mande;" "Quant du tirant seant en haut" "A cestuy là riens ne demande." Citat de André Lanly în introducerea la "Œuvres de Villon". </poem>
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
posibilitatea să fie vorba de un fals. <poem> " Item, à maistre Andry Courault" "Les Contreditz Franc Gontier mande;" "Quant du tirant seant en haut" "A cestuy là riens ne demande." Citat de André Lanly în introducerea la "Œuvres de Villon". </poem>
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
este un poem simfonic al compozitorului american George Gershwin, compus în 1928. Inspirată de perioada petrecută de Gershwin la Paris, lucrarea evocă energia și atmosfera capitalei fraceze în anii 1920 și este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale. Gershwin a compus
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
a colaborat pentru programul lucrării împreună cu criticul și compozitorul Deems Taylor, spunând că "scopul meu aici este să prezint impresia unui vizitator american la Paris când acesta se plimbă pe străzi, ascultă diferitele zgomote stradale și absoarbe atmosfera franceză". Când poemul are caracter de blues "prietenul nostru american... a cedat unei crize de dor de casă". Dar "nostalgia nu este o boală fatală". Vizitatorul american "devine din nou un spectator alert al vieții pariziene iar zgomotele stradale și atmosfera franceză sunt
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]