43,501 matches
-
un cuplet muzical-satiric în care incriminează risipa de la uzina rivală. În urma vizionării acestei emisiuni satirice, directorul general al Centralei îl trimite pe inspectorul tehnolog Bebe Ionescu (Dem Rădulescu) la Constanța pentru a face o anchetă. De asemenea, redactorul șef al ziarului îl trimite pe ziaristul Toma Cernat (Sebastian Papaiani), prietenul lui Răducanu, pentru a scrie un articol despre situația uzinei constănțene. Toma și Alecu urmau să plece împreună cu trenul la Constanța, dar inginerul pierde trenul și se ciocnește de Ioana Teodorescu
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
la mare” organizat de uzina „Prometeu”. Directorul Răducanu este însă chemat sâmbăta la o consfătuire de două zile organizată la București în care directorul Georgescu (Octavian Cotescu) de la uzina „Drum nou” susține necesitatea economisirii metalului. A doua zi apare în ziarul „Viața tineretului” articolul despre dragoste, adevăr și principii. Directorul se întoarce în grabă cu avionul la Constanța pentru a asista la spectacol. Spectacolul începe în absența directorului, iar Misică susține un număr de hipnoză. Inspectorul Ionescu se oferă să fie
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
the Backstabbers au câștigat premiul la categoria „Cel mai bun rock alternativ” în cadrul On Air Music Awards, fiind distinși totodată cu trofeul pentru artistul anului. Premiul pentru artistul anului a reprezentat o surpriză pentru formație, Robin Proca declarând ulterior pentru ziarul Adevărul: „Eu nu știam că o să urmeze momentul ăsta. Noi am venit pentru nominalizările de Cel mai bun debut și Cel mai bun rock alternativ. Intuiam cumva că la categoria Cel mai bun rock alternativ avem cele mai mari șanse
Robin and the Backstabbers () [Corola-website/Science/327326_a_328655]
-
Gijón, în principatul Asturias, ca fiu al liderului socialist Wenceslao Carrillo și al soției sale María Rosalía Solares. Când avea 6 ani, familia s-a mutat la Madrid. După terminarea școlii, la vârsta de 13 ani, s-a angajat la ziarul "El Socialista", oficiosul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Tot atunci s-a alăturat Uniunii Socialiste, Sindicatului General al Muncitorilor și Tineretului Socialist Spaniol. În 1932 a devenit membru al Comitetului Executiv al Tineretului Socialist și redactor la "Renovación", ziarul Tineretului
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
la ziarul "El Socialista", oficiosul Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE). Tot atunci s-a alăturat Uniunii Socialiste, Sindicatului General al Muncitorilor și Tineretului Socialist Spaniol. În 1932 a devenit membru al Comitetului Executiv al Tineretului Socialist și redactor la "Renovación", ziarul Tineretului Socialist. Carrillo era unul din membrii facțiunii de stânga al organizației. În 1933, odată cu radicalizarea Tineretului Socialist, Santiago Carrillo a fost ales secretar general. Între octombrie 1934 și februarie 1936 a stat la închisoare datorită participării sale la lovitura
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
a fost ridicat în memoria lui George C. Cantacuzino-Râfoveanu (1845-1898), fost om politic român, fost ministru de finanțe și director al ziarului liberal "Voința Națională" și se află în București, la intrarea în parcul Grădina Icoanei dinspre Piața Gh. Cantacuzino. A fost realizat de Ernest Henri Dubois (1863-1930), un sculptor de origine franceză, figură de seamă a neoclasicismului francez, care a studiat
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
devenită cu acel prilej Piața Gheorghe Cantacuzino, dar în 1930 monumentul a fost relocat la intrarea în Grădina Publică. Supraviețuirea în perioada comunistă a acestui bust, care omagia un fruntaș liberal, se explică prin numele pașoptiștilor înscrise pe monument. În ziarul "Tribuna", din Arad, nr. 223 de joi 25 noiembrie (8 decembrie) 1904, apărea un articol preluat din ziarul "Voința Națională", cu știrea despre inaugurarea monumentului lui G. C. Cantacuzino, caracterizat ca fiind "neprețuitul fruntaș liberal, fost ministru de finanțe și
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
Publică. Supraviețuirea în perioada comunistă a acestui bust, care omagia un fruntaș liberal, se explică prin numele pașoptiștilor înscrise pe monument. În ziarul "Tribuna", din Arad, nr. 223 de joi 25 noiembrie (8 decembrie) 1904, apărea un articol preluat din ziarul "Voința Națională", cu știrea despre inaugurarea monumentului lui G. C. Cantacuzino, caracterizat ca fiind "neprețuitul fruntaș liberal, fost ministru de finanțe și întemeietor al ziarului „Voința Națională”, unul din luptătorii neuitați al partidului național-liberal, a cărui amintire rămas-a neștearsă
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
Arad, nr. 223 de joi 25 noiembrie (8 decembrie) 1904, apărea un articol preluat din ziarul "Voința Națională", cu știrea despre inaugurarea monumentului lui G. C. Cantacuzino, caracterizat ca fiind "neprețuitul fruntaș liberal, fost ministru de finanțe și întemeietor al ziarului „Voința Națională”, unul din luptătorii neuitați al partidului național-liberal, a cărui amintire rămas-a neștearsă și eternă în inimile tuturor Românilor": Ansamblul sculptural este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2283, , cu denumirea (eronată) "Monumentul
Monumentul lui G. C. Cantacuzino () [Corola-website/Science/327394_a_328723]
-
cauze caritabile în domeniul sănătății. Tema proiectul fundației La Marató din acel era "durerea cronică". Discul a fost pus pe piață pe data de 10 decembrie 2006 și se vindea la prețul de 9 euro și se putea cumpăra împreună cu ziarele Avui, El Punt, La Vanguardia și El Periódico de Catalunya. Cântecul cu care au participat la acest disc a fost "Puede Ser" aparținând celui de-al doilea album al lor, respectiv "A contracorriente" dar cu diferența că melodia era interpretată
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
că cele 215 timbre „Cap de Bour 1858”, prima emisiune, au fost înlocuite cu falsuri. Alte 660 timbre „Cap de Bour 1858” din a doua emisiune și „Principatele Unite 1862 și 1864” par a fi tot falsuri. Un exemplar al ziarului Zimbrulu și Vulturulu, francat cu opt mărci poștale „” de 5 parale, din a doua emisiune din 1858, a fost vândut, în decembrie 2006, în cursul unei licitații organizate de Casa Feldman la Geneva. Cumpărătorul, Joseph Hackmey, un colecționar de origine
Cap de bour () [Corola-website/Science/330580_a_331909]
-
Jurnalistica la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (1992-1997). A debutat în presa scrisă și în radio în 1993, acoperind toate domeniile jurnalistice (sport, social, politic, cultură, economic), colaborând atât cu presa locală ("Clujeanul, Ieșeanul, Deveanul, Bihoreanul"), cât și cu cea națională ("Ziarul Financiar"...). Între 2006 și 2010 a fost redactor-șef la Ziarul Clujeanului, Clujeanul și Viața Clujeanului. Din 2010 este analist-comentator la VoxPublica (platformă de comentarii, bloguri și opinii, pe site-ul Realitatea TV). Președinte al Asociației Profesioniștilor din Presa Cluj
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
scrisă și în radio în 1993, acoperind toate domeniile jurnalistice (sport, social, politic, cultură, economic), colaborând atât cu presa locală ("Clujeanul, Ieșeanul, Deveanul, Bihoreanul"), cât și cu cea națională ("Ziarul Financiar"...). Între 2006 și 2010 a fost redactor-șef la Ziarul Clujeanului, Clujeanul și Viața Clujeanului. Din 2010 este analist-comentator la VoxPublica (platformă de comentarii, bloguri și opinii, pe site-ul Realitatea TV). Președinte al Asociației Profesioniștilor din Presa Cluj (2011-2013). Membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj. În 2013
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
Din 2010 este analist-comentator la VoxPublica (platformă de comentarii, bloguri și opinii, pe site-ul Realitatea TV). Președinte al Asociației Profesioniștilor din Presa Cluj (2011-2013). Membru al Uniunii Scriitorilor din România Filiala Cluj. În 2013 s-a implicat în realizarea ziarului Apusenii Liberi, realizat pe bază de voluntariat și tipărit din donații publice. În noiembrie 2013 Biroul de Investigații Criminale al Poliției Cluj i-a deschis lui un dosar de cercetare penală (nr. 163.674/10.262/P/2013) cu acuzația
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
în privința modernizării învățământului doar ca o necesitate impusă de împrejurări, aceștia din urmă au ales calea colaborării cu rabinul din Eisenstadt.. Neologii, în schimb, vedeau în rabinul Hildesheimer o amenințare. Leopold Loew nu înceta nici o clipă să-l atace în ziarul său „Ben Hananya”. Confruntarea decisivă dintre cei doi s-a produs în 1863, după ce istoricul Heinrich Graetz a publicat un articol în care a pus la îndoială concepția mesianică tradițională. Hildesheimer a profitat de ocazie pentru a crea o nouă
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ahtiate să adere la Comitet decât avuseseră rezerve față de organizarea Congresului. Aceste obști independente, care au rămas un sector restrâns, au devenit cunoscute sub numele de „Status quo ante”, termen care a fost utilizat prima dată într-un articol de ziar din 22 februarie 1871. Existau patru categorii de astfel de comunități: comunități mici care s-a dezlipit de congregațiile lor matcă din cauza unor dispute locale, dar au ales să adere la organul administrativ al curentului opus; congregații care au adoptat
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
regizorului polonez Român Polanski. La scurt timp după lansarea să, albumul a ajuns numărul 1 în topurile Pop din Polonia și a obținut Discul de Platina în această țară. Albumul a fost sărbătorit de către critici și fani din întreaga lume. Ziarul german „Sueddeutsche Zeitung” l-a numit pe Możdżer un „Fenomen” și ziarul britanic „The Guardian” a scris despre interpretarea lui de pe „Komeda”: „Balansul lin și melodios al lui Możdżer aduc aminte de Keith Jarrett uneori, dar izbucnirea lui de percuție
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
ajuns numărul 1 în topurile Pop din Polonia și a obținut Discul de Platina în această țară. Albumul a fost sărbătorit de către critici și fani din întreaga lume. Ziarul german „Sueddeutsche Zeitung” l-a numit pe Możdżer un „Fenomen” și ziarul britanic „The Guardian” a scris despre interpretarea lui de pe „Komeda”: „Balansul lin și melodios al lui Możdżer aduc aminte de Keith Jarrett uneori, dar izbucnirea lui de percuție, sunete staccato de tobe sunt toate ale lui.” Albumul duo „Ultimul set
Leszek Możdżer () [Corola-website/Science/330717_a_332046]
-
Universidad Pontificia Comillas") este o universitate privată situată în Madrid, Spania. Este o universitate catolică condusă de Ordinul Iezuit. Universitatea se află pe locul 5 în topul celor mai bune școli de drept din Spania, într-un clasament realizat de ziarul național, El Mundo, pe locul 4 în cele mai bune școli de inginerie industrială, și pe locul 3 în cele mai bune școli de asistență socială. Universitatea este implicată într-o serie de programe academice de schimb, sisteme de practici
Universitatea Pontificală Comillas () [Corola-website/Science/330816_a_332145]
-
1922. Când în 1923 a fost stabilit așa-numitul pactul de Lanckorona, a devenit ministru al afacerilor externe. După coup d’etat din mai 1926 s-a întors la muncă în presă și în septembrie 1926 a devenit șef-redactor al ziarului "Kurier Poznański" (Curierul de Poznań). Apoi a devenit senator în județul Poznań în 1928 și apoi în 1930. În 1936, nefiind de acord cu politica „tinerilor” din "Partidul Național" s-a retras din participare activă la conducerea partidului. După prăbușirea
Marian Seyda () [Corola-website/Science/330845_a_332174]
-
de a susține dreptul de autodeterminare al poporului palestinian și crearea unui stat palestinian independent. În ciuda numeroaselor critici anticoloniale la adresa politicilor israeliene, Said nu a negat niciodată dreptul statului Israel de a exista, însă a afirmat într-un interviu acordat ziarului The Guardian că "“Eu nu le neg cerințele, dar nu pot să nu observ că acestea presupun întotdeauna deposedarea palestinienilor”" . Acesta și-a fundamentat argumentarea pe problematizarea acțiunilor Israelului, care îi oprimă pe palestinieni în baza unor justificări care invocă
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
fiu al acestia, Emrah, care în prezent este actor. În perioada 1971-1973 lucrează la Teatrul de stat din Ankara, iar din 1979 până în 1995 a lucrat ca profesor la Universitatea Istanbul. Însă a colaborat în paralel cu diverse reviste și ziare unde scria critici de teatru, a tradus mai multe titluri din literatura engleză și franceză, iar din anul 1996 lucrează la departamentul de Sisteme de comunicare media de la Universitatea de Științe din Istanbul ca profesor de limba engleză. Temele predilecte
Pinar Kür () [Corola-website/Science/330892_a_332221]
-
reformelor din 1839 al cărui adept și era, fiind de multe ori revocat și reabilitat. În 1858 publică poezii traduse din limba franceză denumite "Traduceri de versuri" „Terceme-i urduzume” majoritatea poemelor aparținându-i lui La Fontaine. Ibrahim Șinasi va înființa ziarul "Oglinda realității" „Tergeman-i ahval” împreună cu Agâh Efendi, primul număr apărând pe 22 octombrie 1860. Șinasi doi ani mai târziu va publica singur ziarul "Opinia publică" „Tasvir-i Efkâr”. Amândouă ziarele cereau în rândurile lor un sistem de guvernământ de tip occidental
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
denumite "Traduceri de versuri" „Terceme-i urduzume” majoritatea poemelor aparținându-i lui La Fontaine. Ibrahim Șinasi va înființa ziarul "Oglinda realității" „Tergeman-i ahval” împreună cu Agâh Efendi, primul număr apărând pe 22 octombrie 1860. Șinasi doi ani mai târziu va publica singur ziarul "Opinia publică" „Tasvir-i Efkâr”. Amândouă ziarele cereau în rândurile lor un sistem de guvernământ de tip occidental și militau pentru schimbarea monarhiei absolute cu o monarhie constituțională. În 1862 va publica o serie de poezii originale supranumite " Selecțiuni din poezii
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
majoritatea poemelor aparținându-i lui La Fontaine. Ibrahim Șinasi va înființa ziarul "Oglinda realității" „Tergeman-i ahval” împreună cu Agâh Efendi, primul număr apărând pe 22 octombrie 1860. Șinasi doi ani mai târziu va publica singur ziarul "Opinia publică" „Tasvir-i Efkâr”. Amândouă ziarele cereau în rândurile lor un sistem de guvernământ de tip occidental și militau pentru schimbarea monarhiei absolute cu o monarhie constituțională. În 1862 va publica o serie de poezii originale supranumite " Selecțiuni din poezii" „Montahabat-i eș'ar”, iar peste un
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]