427,387 matches
-
adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
(IGR) a fost fondat în 1906, prin Decretul semnat la 19 iunie de către Regele Carol I al României, cu scopul de a îndeplini atribuțiile unui "serviciu geologic național". De la înființare, din 1906, și până în 1928, directorul institutului a fost Ludovic Mrazek. Un raport amănunțit privind necesitatea cercetării și supravegherii geologice întocmit de cunoscutul geolog Valeriu Popovici-Hațeg (1866-1929) în anul 1902
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
Academiei Române din anul 1939, a fost director al Institutului geologic și după 1950, președinte al Comitetului Geologic. Reînființat în anul 1960 (anexa nr.5), ca unitate bugetară în cadrul Comitetului Geologic de Cercetare și Exploatare a Bogățiilor Subsolului și Solului, cu scopul efectuării de cercetări științifice în domeniul geologiei și al editării hărților geologice oficiale de toate categoriile, până în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei. Din 1970 și până în anul 1971, s-a aflat în subordinea
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa datarea cu carbon radioactiv. Ruben a fost recrutat pentru a face cercetări în scopul susținerii efortului de război în timpul celui de al Doilea Război Mondial, și a devenit interesat de mecanismul fosgenului ca gaz otrăvitor. Cu fosgen cu C-11 (COC) pregătit de Benson, ei au studiat combinația dintre fosgen și proteinele din plămâni
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
fost mobilizați pe front. Émile Zola se întâlnise cu Ernest Vaughan, patronul lui "l'Aurore", în dimineața de 12 ianuarie, pentru a discuta articolul intitulat „Scrisoare adresată d-lui Félix Faure, președintele republicii”. Cei doi au stabilit această întâlnire cu scopul de a pune la punct ultimele detalii ale numărului de a doua zi. La sfârșitul dupăamiezei, Zola s-a prezentat la ziar și a citit articolul în fața redactorilor. Clemenceau a tresărit. El nu era de aceeași părere cu Zola, întrucât
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
datele problemei. Vaughan povestea: „Doream să fac un titlu care atrage atenția publicului.” Titlul articolului de pe prima pagină trebuia, deci, să fie ușor de citit de la distanță, și, mai ales, să poată fi strigat în stradă de vânzătorii de ziare. Scopul era și cel de a răspunde ziarelor de seară, ieftine, orientate spre faptul divers, „presa necurată” majoritar antidreyfusarde, care foloseau titluri scurte, cu litere îngroșate. Împotriva acestor ziare s-a ridicat Zola, și, utilizând un artificiu de-al lor, s-
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
1894. Se prezintă apoi diferite proceduri judiciare împotrva lui Alfred Dreyfus, de la arestare, până la condamnare. Apoi, în a doua parte, romancierul explică circumstanțele descoperirii adevăratului vinovat, Ferdinand Esterházy. Partea a treia este dedicată înțelegerilor de culise ale puterilor publice cu scopul de a-l proteja pe adevăratul trădător și de a-l achita în Consiliul de Război la 11 ianuarie. Dubla crimă s-a consumat: „condamnarea unui nevinovat, achitarea unui vinovat.” Lui Zola îi mai rămâne, în concluzie, să-și distribuie
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
cititorului. În ce privește stilul, Zola a dat, mai mult ca niciodată, dovada întregii puteri oratorice a sa și a priceperii sale de scriitor. Henri Mitterand a folosit expresia „"blitzkrieg" al cuvintelor”. Toate efectele de stil au adus un efect dramaturgic, în scopul păstrării atenției cititorului, în fața lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
admirație pentru curajul lui Zola. sentiment repede șters de torentul de noroi revărsat din majoritatea presei. Din partea politicienilor, ostilitatea a fost unanimă, forma lui "J'Accuse...!" fiind considerată injurioasă. În ziua apariției, guvernul a hotărât să nu reacționeze la atac. Scopul era cel de a refuza o nouă luptă juridică, mai periculoasă, întrucât s-ar fi desfășurat la curtea cu jurați, în fața unui juriu popular. Dar deputatul catolic Albert de Mun, interpelând guvernul, în ziua de 13 ianuarie, l-a obligat
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
și militare. Ca și Clemenceau sau Jaurès, foarte ostili lui Dreyfus în 1894, mulți politicieni au sfârșit prin a fi convinși de înflăcărații partizani ai căpitanului și prin a înțelege realitățile dosarului. După aceasta, ei s-au implicat total în scopul reabilitării căpitanului Dreyfus. Dar din cauza acestei diviziuni, viața politică franceză a rămas pe termen lung ruptă în două tabere ireconciliabile, René Rémond văzând și în acest eveniment una dintre originile divizării stânga-dreapta, încă valabilă și la începutul secolului al XXI
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
a devenit singurul senator care l-a susținut pe Auguste Scheurer-Kestner la interpelarea cabinetului Méline în legătură cu Dreyfus, în toamna lui 1897. Martor crucial la procesul lui Zola, el înțelege cu această ocazie că în Franța trebuia înființată o organizație cu scopul apărării drepturilor individuale. El s-a inspirat din ligile umaniste înființate mai ales în Regatul Unit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După procesul lui Émile Zola, deci, a avut loc prima reuniune care a pus bazele
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
din nou în mișcare, producând energie electrică pentru ultima dată în istoria sa. Închiderea oficială a fost în anul 1975. După închiderea și naționalizarea companiilor electrice, s-a decis darea unei noi vieți acestei vechi centrale termoelectrice, redeschizându-se cu scopuri culturale. În anul 1986 s-a constituit prima echipă responsabilă pentru Muzeu, care în anul 1990 a deschis porțile pentru public. Între anii 2001 și 2005, Muzeul a suferit o restructurare profundă, de la tot patrimoniul arhitectural până la conținutul muzeologic. În
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
mult succes în regiunea balcanică. În urma succesului întâmpinat de albumul de debut al grupului, "JLS", formația a început să lucreze la un nou produs discografic de studio, sesiunea de înregistrări luând startul în prima parte a anului 2010. În acest scop, cei patru artiști componenți s-au deplasat în Statele Unite ale Americii pentru a imprima o parte a cântecelor pe teritoriul american, totodată exprimându-și dorința de a colabora cu interpreți precum Beyoncé, Jay-Z sau Ne-Yo. Printre producătorii anunțați inițial pentru
Outta This World () [Corola-website/Science/320911_a_322240]
-
serverele etc.) au o organizare de von Neumann în timp ce sistemele dedicate de tip embedded au o organizare de tip Harvard. Arhitectura von Neumann este specifică sistemelor de calcul de uz general datorită flexibilității care o oferă permițând utilizarea memoriei în funcție de scopul sau de funcționalitatea dorită la un moment de timp dat. Sistemele embedded având o funcționalitate fixă și fiind supuse unor restricții în ceea ce privește modul de funcționare (consum redus, cost redus, un număr mic de circuite componente) exploatează mult mai bine arhitectura
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
de memorie în alta. Fluxul este controlat de către programator, de sistemul de operare, de hardware sau de către o combinație a tuturor acestor factori. Există mai multe tipuri de memorie, cu diverse viteze și costuri pe bit. Memoria este ierarhizată cu scopul de a realiza transferuri de date între procesor și memorie cu o viteză cât mai apropiată de cea a procesorului. În general, transferul de date are loc doar între niveluri adiacente ale ierarhiei. Întrucât organizarea memoriei bazată pe localitatea programelor
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
nivelurile inferioare. Ierarhia memoriei are un număr de cel puțin 5 niveluri: Principiul localității programelor este valabil pentru orice tip de referire la memorie. Totuși, diferitele niveluri ale ierarhiei necesită modalități diferite de manipulare a instrucțiunilor, datelor și informației în scopul gestionării memoriei. Un prim exemplu de ierarhizare a memoriei îl constituie împărțirea memoriei pe două niveluri: memorie principală (memorie cu care UCP lucrează în mod direct) și memorie secundară (memorie accesibilă prin intermediul unui dispozitiv de control suplimentar). Apariția celui de
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
San Felipe de Austin. În interiorul Mexicului, mai multe state s-au revoltat împotriva noilor politici centraliste. Revoluția Texană a început oficial la 2 octombrie 1835, cu bătălia de la Gonzales. Deși texanii luptau inițial pentru reinstaurarea Constituției din 1824, până în 1836 scopul războiului se schimbase. Convenția din 1836 a proclamat oficial independența Republicii Texas la 2 martie 1836. Primul Congres al Republicii Texas s-a întrunit în octombrie 1836 la Columbia (astăzi West Columbia). Stephen F. Austin, "părintele Texasului", a murit la
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
conform instrucțiunilor lui Hitler, și așteptându-se la un moment propice remilitarizării din cauza crizei relațiilor anglo-italiene din cauza războiului din Etiopia. La începutul lui 1936, ministrul de externe britanic Sir Anthony Eden a dezvăluit un plan secret de „înțelegere generală” cu scopul de a rezolva toate nemulțumirile Germaniei. Planul lui Eden cerea reîntoarcerea Germaniei în Liga Națiunilor, acceptarea limitării forțelor armate și renunțarea la pretențiile teritoriale din Europa în schimbul remilitarizării Renaniei, retrocedarea coloniilor africane ale Germaniei și „prioritate economică germană pe Dunăre
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
Dunăre”. În conscință, Germanii au fost informați că britanicii sunt dispuși să înceapă convorbiri privind permiterea remilitarizării Renaniei în schimbul unui „pact aerian” care ar fi interzis bombardarea și al unei promisiuni germane de a nu face uz de forță în scopul modificării frontierelor. Eden și-a definit scopul ca fiind o „înțelegere generală”, care căuta „revenirea la normalitatea anilor '20 și crearea unor condiții în care Hitler să se poată comporta ca Stresemann”. (Gustav Stresemann era un fost ministru german de
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
că britanicii sunt dispuși să înceapă convorbiri privind permiterea remilitarizării Renaniei în schimbul unui „pact aerian” care ar fi interzis bombardarea și al unei promisiuni germane de a nu face uz de forță în scopul modificării frontierelor. Eden și-a definit scopul ca fiind o „înțelegere generală”, care căuta „revenirea la normalitatea anilor '20 și crearea unor condiții în care Hitler să se poată comporta ca Stresemann”. (Gustav Stresemann era un fost ministru german de externe foarte respectat la Londra.) Oferta de
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
apăruseră probleme practice, întrucât grosul armatei italiene era la acel moment ocupată cu cucerirea Etiopiei, și nu exista o frontieră comună italo-germană. Istoricii au păreri divergente privind relațiile dintre hotărârea lui Hitler de a remilitariza Renania în 1936 și privind scopurile ei pe termen lung. Acei istorici care susțin o interpretare „intenționistă” a politicii externe germane, cum ar fi Klaus Hildebrand și Andreas Hillgruber, văd în remilitarizarea Renaniei doar o etapă a planului mai complex al lui Hitler privind cucerirea lumii
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
dioxid de carbon (CO) sau reducerea carbonului cu hidrogen cu obținerea metanului (CH), sau un proces complex, cum ar fi oxidarea zahărului (COHOO) în corpul uman printr-o serie de procese complexe cu transfer de electroni. Deși suficiente în majoritatea scopurilor, aceste descrieri nu sunt precise. Oxidarea și creșterea se referă la o "schimbare a numărului de oxidare" — transferul efectiv de electroni poate să nu aibă loc. Astfel, oxidarea este cel mai bine definită că o "creștere a numărului de oxidare
Redox () [Corola-website/Science/320940_a_322269]
-
14 milioane de exemplare. În 1994 a apărut o ediție ilustrată cu fotografii. În "The Restaurant at the End of the Universe" (publicată în 1980), Zaphod se desparte de ceilalți și constată că face parte dintr-o conspirație al cărei scop este cel de a descoperi cine conduce de fapt universul. Zaphod se întâlnește cu Zarniwoop, conspirator și editor la "Ghid", care știe unde se află conducătorul anonim. Zaphod se reîntâlnește pentru scurt timp cu ceilalți pentru o călătorie în timp
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
timp, Ford Prefect pătrunde în birourile "Ghidului", obține de la sistemul informatic drept de decont nelimitat, și se întâlnește cu "The Hitchhiker's Guide to the Galaxy, Mark II", un ghid cu inteligență artificială, multidimensional, cu puteri mari și cu un scop ascuns. După ce refuză ajutorul periculos al puternicei mașini (pe care îl primește totuși), el i-l trimite lui Arthur Dent pentru siguranță. Trillian folosește ADN-ul donat de Arthur în schimbul banilor de bilete și naște o fată după care pleacă
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
Poloniei. În 1840 a revenit la Rzeszów, unde a continuat să lucreze la farmacia lui Edward Hübl. În 1845 l-a cunoscut pe Edward Dembowski, care l-a introdus pe Łukasiewicz în organizația ilegală"Centralizarea Societății Democratice Polone", care avea scopul de a pregăti o revoltă națională împotriva puterilor care divizaseră Polonia. La 19 februarie 1846, Łukasiewicz a fost arestat de autoritățile austriece și închis la Lvov. La 27 decembrie 1847, a fost eliberat din închisoare din lipsă de probe, dar
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]