5,710 matches
-
Școala Ardeleană, în care figurează tezele originii și continuității romane, este completat de concepția unității etnico-teritoriale a poporului român. Această conștiință a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în. de Hr. ca punctul origo al istoriei poporului român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub vraja naționalismului etnic, împletit cu o filosofie a xenofobiei concepții care au dobândit un impuls ideologic în ultima parte a secolului al XIX-lea -, trecutul românesc a fost reorganizat ca o dramă istorică în patru acte, începând cu Epoca formării naționalității române, trecând prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o a doua stație de naționalizare în cursul vieții individului. Ar fi relevator de văzut, în acest punct al argumentației, cum se leagă firele educației primare primite de copiii români în școlile publice de ațele instrucției militare pentru a se împleti în urzeala formativă a Românului devotat Patriei naționale. Prin școala primară, armată și educația adulților, subiecții erau permanent integrați într-un circuit al naționalizării continue, un proces distribuit pe întregul curs al vieții. Autoritățile statului român au montat un dispozitiv
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Heralzii Școlii Ardelene au fost ctitorii tradiției naționale românești, la care și-au adus contribuția, de-a lungul timpului, generații succesive de cărturari subjugați intelectual, înstăpâniți politic și posedați sentimental de ideea națională. Această tradiție națională românească, în care se împletesc tramele mesianismului național, a permanenței etnice și destinului istoric românesc, a unicității și specificului autohton, își dobândește desăvârșirea stilistică în opera poetului-filosof Lucian Blaga. În timp ce Emil Cioran nu vede o altă modalitate de a intra în Istorie (cu majusculă) decât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra (Blaga, 1969, p. 32). Buchetul de caracteristici ale acestui inconștient, constelația de factori ce rezidă în inconștientului colectiv, împuterniciți cu o asemenea forță de amprentare asupra produselor culturale ale conștientului se împletesc organic pentru a genera "matricea stilistică". Complexul de factori ce alcătuiesc matricea stilistică este "dispozitivul secret" prin care "inconștientul administrează conștiința", imprimându-i tiparele, modelele și motivele constitutive (p. 107). Despre trăinicia temporală a matricilor stilistice ca structuri ale inconștientului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
evenimentelor prea mult într-o izolare nefirească de istorie universală" (p. 4). În aceeași tradiție integraționistă, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore (1939) pleacă de la premisa că "Istoria poporului nostru nu s-a desfășurat în mod izolat; ea se împletește cu istoria popoarelor vecine țării noastre" (p. 3). Consecința nefastă pe planul psihologiei colective a integrării istoriei naționale în istoria universală și a comparării cu popoarelor vecine a constat în dezvoltarea unei conștiințe acute și resemnate a inferiorității, cel mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dacice, a condus destinele neamului din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-a lungul mileniului negru (de la retragerea aureliană până la întemeierea Țării Românești). Hasdeu a împletit primele noduri ale firului dinastic românesc. El va fi continuat pe elaborarea ideii de dinastie simbolică, prin care Carol I și Ferdinand I vor fi plasați în continuarea dinastiei naționale românești, în prelungirea marilor figuri eroice ale neamului. Concluzii: consolidarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi găsite în mesianismul bălcescian). Destinul neamului este împlinit și triumful final al românismului este adus de arhanghelul războiului, care a însemnat "mântuirea de dușman" și a permis "Unirea cea mare" (Constantinescu, 1928, p. 299). Doctrina mântuirii neamului românesc se împletește cu conștiința istorică a unui profetism românesc (Eliade, 1990). Alecu Russo se face profetul național care citește în viitorul românesc și anunță, în 1848, "un mare popor, sprijinit pe o Mare, având ca cingătoare două fluvii: Dunărea și Nistru, cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în canonul politico-cultural românesc pentru "patriotismul fierbinte" care i-a străbătut viața și opera. Moștenirea națională a tradiției culturale românești a fost complet recuperată. Memoria istorică românească a redevenit memoria națională. Procesul de re-naționalizare a memoriei istorice românești s-a împletit însă tot mai strâns cu subordonarea partinică a istoriei contemporane. Secolul XX în general și istoria contemporană în special (delimitată ca începând din 1918) sunt aproape complet pecerizate, putând fi lecturate ca o biografie instituțională a partidului și mai ales
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada de reforma comprehensivă a învățământului, "și-au propus să prezinte istoria locuitorilor spațiului român în context european" (Petre et al., 2008, p. 2). Nu doar că "istoria românilor nu poate fi despărțită de cea a Europei", întrucât ea "se împletește cu aceea europeană", dar nici "nu există, de fapt, o istorie numai a românilor sau numai a americanilor" (Mitu et al., 1999, p. 5; Petre et al., 2008, p. 2). Noua misiune a manualelor devine aceea de a-i convinge
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
geografie în analiză ar fi ajutat la surprinderea interacțiunii dintre dimensiunea timpului istoric și cea a spațiului geografic. Aceasta ar fi ajutat la înțelegerea mai profundă a naturii cronotopice a memoriei colective, i.e., a modului în care dimensiunea temporală se împletește cu cea spațială în structurarea memoriei istorice a unei comunități. O altă lipsă care a sărăcit fondul publicistic asupra căruia a fost rulată analiza este reprezentată de manualele de educație civică introduse în perioada postcomunistă. Proiectate explicit ca instrumente didactice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clar că generalul își cam pierduse curajul și îl împingea pe prinț înainte. — Eu rămân aici, bâiguia el, vreau să-i fac o surpriză... Kolea intră primul. O doamnă pudrată și rujată din belșug, în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om netrebnic și viclean, parcă presimțea inima mea! Să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amorul artei, îngăimă generalul spre prinț, tot încercând să scape doar cu râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră într-o sală îngustă, mobilată cu o jumătate de duzină de scaune împletite din nuiele și cu două mese de joc, stăpâna casei reluă ocările cu tonul plângăreț, artificial, pe care îl folosea de obicei. — Și nu ți-e rușine, nu ți-e rușine, barbarule și tiranule al familiei mele, barbar și bestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care atârnau panglici negre. Picioarele și le sprijinea pe o băncuță. Lângă ea era altă băbuță curățică, mai în vârstă decât ea, tot în doliu și tot cu bonetă albă; probabil, era vreo ființă ținută din milă pe lângă casă; aceasta împletea un ciorap. Cu siguranță, tăceau amândouă tot timpul. Prima bătrână, văzându-i pe Rogojin și pe prinț, le zâmbi și, de câteva ori, în semn de bucurie, își aplecă drăgăstoasă capul. — Mamă, spuse Rogojin, sărutându-i mâna, iată-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și înainte fusese confidentul lui Evgheni Pavlovici.) Fulgerător, Nastasia Filippovna se răsuci spre el. Ochii ei scânteiau; se repezi la un tânăr absolut necunoscut, care stătea la doi pași de ea și avea în mână un baston subțire din nuiele împletite; i-l smulse și îl plesni din răsputeri pe ofițer, pieziș, peste obraz. Totul se petrecu cât ai clipi din ochi... Înnebunit de furie, ofițerul se repezi la ea; Nastasia Filippovna nu mai era înconjurată de suită; domnul cel distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorba lawko, baracă, să se pună pretutindeni în locul cuvântului francez magazin, care începuse a se introduce în comerț; el zicea că comersanții aveau butice și numai el singur, ca suveran, avea magazii. El a pus pe soldați să poarte părul împletit în coadă și pudrat și a trimis fiecărui regiment un model de coadă, de perciuni și mici bețigașe spre a-și face părul cârlionți. Acestea au făcut pe Suvarow să zică: "Pudra frizerilor nu este iarbă de pușcă, perciunii nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
strămoșilor noștri prin comorile dacice de la Sarmisegetuza, civilizația Cucuteni, tezaurul de la Pietroasa (cloșca cu puii de aur), podoabe feminine, ornamente funebre, vase și unelte, plăcuțele de la Tartaria și atâtea alte mărturii pe care Vasile Pârvan și școala sa le-a Împletit cu istoria și cultura poporului din Carpați. Se adaugă acestui tezaur al dăinuirii noastre folclorul, tradiția și obiceiurile pe care generații de etnologi și sociologi, Începând cu Dimitrie Cantemir (primul etnolog și sociolog), continuând cu cronicarii, iar În vremurile noastre
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
este rezultatul multietnic al descendenței anglo-americane, mexicane, amerindiene (Pueblo). Sfertul de sânge amerindian Laguna Pueblo este însă așa de puternic, încât încadrează povestea supraviețuirii lui Tayo, a felului cum încearcă să facă față traumelor prin care a trecut în război, împletind-o cu povești tradiționale din moștenirea mitică ("hama ha"), protagonistul căutând, în peregrinările sale în ținutul natal Laguna Pueblo și în discuțiile cu șamanul Betonie, să-și înțeleagă rostul și locul. Poveștile și ținutul natal au o putere terapeutică, pe
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
să „poarte doliu” pentru propria‑i moarte. Ultimul stadiu este cel al acceptării. Bolnavul, În majo‑ ritatea cazurilor, este epuizat și Într‑o stare fizică și psihică degradată. Bolnavii acceptă gândul morții, unii chiar o așteaptă. Nu este o acceptare Împletită cu depresie, cu tristețe sau jale, ci o acceptare a situației și a morții, o așteptare tăcută, liniștită a implacabilului. Din punct de vedere fizic, pacien‑ tul este tot mai obosit și tot mai slăbit. Pe durata derulării acestor etape
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și plugurile fac dragoste cu țărâna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al ochiului ș...ț. Un curcubeu de rezonanțe și de imagini îi înfășoară ca un fular umerii. Pasul său sună în moneda asfaltului, atinge ca o buză fluierul aerului. Mâna oprește ca un inel zborul, împrumută albastrul din aripile coțofenei, împletește beteala versului în ritmul ciocănitoarei, toarnă în degetarul rimei toată licoarea codrilor”... Voronca este însă și autorul unor adevărate poeme în proză, mai mult sau mai puțin fidele „tiparului” acestei specii. Ar intra într-o altă categorie majoritatea pieselor cuprinse
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni în curând” - citim în Poemoterapie. Iar în Copacul-centaur: „În odaia mea, la locul unde stă de obicei pianul, am culcat un copac cu rădăcinile împletite în aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. ș...ț Copacul acesta e mai mult decât un violoncel uriaș și, când mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-însul, formăm împreună
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însă că ele asigură, în genere, în poezia lui Voronca, un decor feeric și o atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă în laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul ș...ț împletește o beteală din vânturile bolnave”, „Marea își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
toreador anotimpul prinde în goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sângelui începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gândului / Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei / împletește o beteală din vânturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ în care apare turnat un peisaj, ca în poemul XIII din același volum: „Ploaia - câte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ Când cavalerul cu mandolina amurgului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pasul lent în ierburi”; după cum bâlciul, ca alt teritoriu al miracolelor elementare, poate sugera (în VIII) nu mai puțin o viziune dinamică, cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferând spectaculos: E o rătăcire prin bâlciuri Și ca liane se împletesc în părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pământului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sârma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și încă a unui spectator
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]